marți, 24 martie 2015

Cum luăm oxiuri



Stau la coadă la cantină. În faţa mea un student se scarpină viguros în fund. Se mută de pe-un picior pe altul, se crăcănează, se poziţionează cât mai bine şi-şi îndeasă nonşalant degetele mâinii drepte în fund. Prin pantaloni, în mod repetat,  până îi vine rândul.  Apoi se duce la tava cu tacâmuri şi răscoleşte cu mâna prin ele. Alege cu grijă. Mă gândesc cum s-o fi scărpinând băiatul ăsta în intimitatea casei sale. Cu degetele direct în cur, adânc, înmagazinând mii de ouă de oxiuri sub unghii. Acum să ni-l imaginăm turnând bere în halbe într-un bar, făcându-ne un sandviş la fast food etc.


marți, 17 martie 2015

Breaking news



La cantină am luat din neatenţie o lingură deformată, partea pe care-o bagi în gură era îndoită bine. N-am observat decât după ce m-am aşezat la masă. Am vrut s-o duc înapoi, s-o schimb, dar m-am răzgândit. Orice noutate, cât de mică, e binevenită.


miercuri, 11 martie 2015

Umilinţa ancestrală



N-am văzut în viaţa mea atâţia asiatici, probabil chinezi, câţi am văzut în Milano. Mi-a rămas în minte încercarea tinerelor chinezoaice de-a se îmbrăca elegant. Chinezoaice ajunse, care purtau ţoale scumpe, dar care nu aveau naturaleţea europencelor care se mişcau prin oraş ca pe podium. Şi nu numai că nu aveau această naturaleţe, dar se citea în ochii lor o oarecare stânjeneală, parcă erau nişte amărâte de femei de servici îmbrăcate elegant cu forţa şi expediate pe străzi.


marți, 10 martie 2015

Prejudecată



Dimineaţă am văzut un tânăr gunoier cu o fâşie de aproximativ 1,5 cm de barbă întinsă elegant de la o ureche la alta, tunsă foarte atent la milimetru. Barbă-roată, le ziceam pe vremuri ăstora. Uşor surprins m-am gândit totuşi că de ce doar boschetarii să fie gunoieri, când foarte bine ar putea fi şi cocalarii.


miercuri, 18 februarie 2015

Urgent



Urăsc cuvântul urgent. Când aud că ceva e urgent mă gândesc direct la cretinii ăia care se ambiţionează să treacă mereu pe roşu chiar dacă mai mult ca sigur n-au nimic important de făcut cu vieţile lor de căcat, care n-au răbdare să se facă semaforul verde, ba se mai şi uită triumfător în urmă ca şi cum cine ştie ce ispravă ar fi făcut ei că au traversat mai repede decât tine care încă aştepţi liniştit culoarea verde.


joi, 12 februarie 2015

Emetic



Am o veste bună. Am fost la dermatolog. Nu, n-am râie. Printre altele am întrebat de-o aluniţă în care mi-a crescut un fir de păr. Şi doamna doctor mi-a zis că pot să tai liniştit  firul de păr cel urât că nu se întâmplă nimic. Am făcut şi o scurtă cercetare pe internet şi am aflat că-n cele mai multe cazuri e în regulă să tai firele de păr din aluniţe sau chiar să le smulgi. Şi pentru că mă afectează acest subiect de mare impact vizual am decis să vă comunic şi vouă că nu păţiţi nimic dacă vă tăiaţi firele scârboase de păr din aluniţe. Lumea ar fi mai frumoasă.


Persoane interesate