vineri, 24 aprilie 2015

Masterchef



M-am trezit cu palma şoferului la doi centimetri de nas în timp ce butonam la tastatură. Mi-am amintit de câte ori l-am văzut ieşind de la baie fără să se spele.

“Miroase mâna asta!” mi-a zis pe un ton care nu admitea refuz.

“Leuştean!” am răsuflat uşurat uitându-mă îngrozit la unghia cea mare şi gri de la degetul mic.

“Da, i-am adus lui X nişte leuştean din grădină.”


miercuri, 8 aprilie 2015

Coşul zilnic



Şoferul maşinii de gunoi tocmai se întorcea de la magazin şi se pregătea să urce în cabină în timp ce tovarăşii lui erau în spate şi descărcau pubelele în remorcă. Era îmbrăcat într-o salopetă verde cum au toţi gunoierii în Cluj, dar peste aceasta mai avea şi un halat scurt verde deschis cum am văzut în serialele cu doctori. Îşi cumpărase de mâncare: o pâine albă feliată, un pate Bucegi mic şi o pungă de seminţe.


joi, 2 aprilie 2015

Etichete umblătoare


Mai băgaţi-vă naibii ecusoanele alea în buzunare când umblaţi pe stradă! Chiar atât de mândri sunteţi că o sugeţi corporatist nouă ore pe zi în nişte hale împuţite înghesuiţi ca şobolanii?


luni, 30 martie 2015

Hăhăitul obsesiv-compulsiv



Am fost la teatru.

Nu era comedie.

Un personaj spune o glumă proastă. Sala hăhăie imediat. Alt personaj îi atrage atenţia să termine cu aceste glume proaste. Sala hăhăie din nou.


marți, 24 martie 2015

Cum luăm oxiuri



Stau la coadă la cantină. În faţa mea un student se scarpină viguros în fund. Se mută de pe-un picior pe altul, se crăcănează, se poziţionează cât mai bine şi-şi îndeasă nonşalant degetele mâinii drepte în fund. Prin pantaloni, în mod repetat,  până îi vine rândul.  Apoi se duce la tava cu tacâmuri şi răscoleşte cu mâna prin ele. Alege cu grijă. Mă gândesc cum s-o fi scărpinând băiatul ăsta în intimitatea casei sale. Cu degetele direct în cur, adânc, înmagazinând mii de ouă de oxiuri sub unghii. Acum să ni-l imaginăm turnând bere în halbe într-un bar, făcându-ne un sandviş la fast food etc.


marți, 17 martie 2015

Breaking news



La cantină am luat din neatenţie o lingură deformată, partea pe care-o bagi în gură era îndoită bine. N-am observat decât după ce m-am aşezat la masă. Am vrut s-o duc înapoi, s-o schimb, dar m-am răzgândit. Orice noutate, cât de mică, e binevenită.


miercuri, 11 martie 2015

Umilinţa ancestrală



N-am văzut în viaţa mea atâţia asiatici, probabil chinezi, câţi am văzut în Milano. Mi-a rămas în minte încercarea tinerelor chinezoaice de-a se îmbrăca elegant. Chinezoaice ajunse, care purtau ţoale scumpe, dar care nu aveau naturaleţea europencelor care se mişcau prin oraş ca pe podium. Şi nu numai că nu aveau această naturaleţe, dar se citea în ochii lor o oarecare stânjeneală, parcă erau nişte amărâte de femei de servici îmbrăcate elegant cu forţa şi expediate pe străzi.


Persoane interesate