marți, 2 septembrie 2014

Veste


N-am înţeles niciodată ce pula mea e cu aceste vestuţe de fâş pe care le poartă cocalarii în toate sezoanele.


vineri, 29 august 2014

La mare cu Marcel


Am fost o săptămână la mare. Muzică bună, lume puţină, soare, umbră, băutură, mâncare excelentă. Am terminat şi cartea din care citez mai jos, Marcel Mathiot – Jurnalul unui bătrân amant. În tren, la întoarcere, am revenit imediat la realitate. Oamenii sunt atât de proşti că te copleşeşte cea mai metafizică tristeţe.

15 februarie 2000
Alcoolismul la Contigne

Părerea unanimă, printre nostalgicii “valorilor”, este că anii 1930 ar fi fost o epocă idilică în care bunii locuitori ai satelor trăiau fericiţi, departe de droguri şi delincvenţă. Dacă stau să-mi aduc aminte, ravagiile alcoolismului generalizat nu erau însoţite de vreun sentiment de culpabilitate în lumea rurală în care trăiam. În toate fermele se bea din belşug cidru şi vin roşu algerian (numit Seneclauze), se bea metodic, mai mulţi litri pe zi. Rachiul se bea în mod obişnuit, la orice vizită. Se bea aşa-zisa cafea “trei culori”: ceaşca era umplută pe jumătate cu cafea, pe jumătate cu rachiu, consumatorul bea jumătate din amestec, apoi ceaşca era umplută din nou cu rachiu. Parte din fermieri erau pe jumătate beţi de dimineaţă până seara. Era starea lor obişnuită. Copiii concepuţi de aceşti  beţivani erau adesea afectaţi de tare cumplite.

Ideea că ar putea bea apă nu le trecea prin cap. Când s-a înfiinţat cantina şcolară, părinţii au adus cidru, neputând accepta ca odraslele lor să bea apă.
………………

31 iulie 2000
Sex turbat cu Mado

Dacă noi am avea relaţiile fireşti între o femeie de optzeci şi doi de ani şi un bărbat de nouăzeci, aş veni să te văd în fiecare zi, dragă Mado. Ştii însă bine cum stau lucrurile. Ore în şir, ne iubim ca doi tineri însurăţei. Mă iubeşti cu o patimă care mă sperie uneori, atunci când, dintr-o femeie îndrăgostită şi duioasă, devii una nesătulă de sex, cu chipul crispat, aproape sălbatic, cu privirile rătăcite, cu răsuflarea tăiată, înnebunită parcă după desfrâu. N-am mai trăit nicicând asemenea excese erotice. Trei zile la rând, m-ai stors cu îmbrăţişări din ce în ce mai lascive. Nu voi petrece noaptea asta cu tine, Mado, de teamă să nu mă vlăguieşti de tot.
…………….

(De pe copertă: „Marcel Mathiot: un învăţător de provincie, un nume necunoscut până la publicarea acestui jurnal, care a produs senzaţie la Paris în toamna lui 2008. Începând de la 16 ani, Mathiot, născut în 1910, a scris în fiecare zi a lungii sale vieţi o pagină de carnet, precedată de un titlu. După moartea lui, s-au găsit 60 de carnete, 21 600 pagini, din care editorii au selectat însemnările ultimilor patru ani, combinându-le savant cu notaţii mai vechi. În aceşti ani (2000-2004), după ce îşi pierde soţia, diaristul redevine, cum spune el însuşi, `celibatar`. Însemnările lui dezvăluie o viaţă sentimentală şi sexuală uluitoare pentru un nonagenar.”)

miercuri, 13 august 2014

Moşi Costache, moşi Costache peste tot!



Mi-am luat miere de albine polifloră “Moş Costache” să mănânc cu cereale la birou. Pe etichetă, dintr-un desen, Moş Costache zâmbeşte cu dinţii de sus dezgoliţi, un zâmbet distins de apicultor ajuns. Citesc în continuare pe etichetă: “Amestec de miere provenită din CE şi spaţiul extracomunitar.” Să-mi bag pula, e plină Europa de moşi Costache!


marți, 12 august 2014

Prune şi două povestiri bune



Dacă mergeţi zilele astea la Parcul Etnografic Naţional“Romulus Vuia” din Cluj-Napoca, să nu rataţi, în spatele unei case de pe dreapta drumeagului principal - casa din Leheceni, judeţul Bihor, un prun încărcat de prune gălbui, la mine la bunici le zicea prune albuţe. Sunt fabuloase!

Am terminat recent o carte de povestiri de Ioan Groşan, “Trenul de noapte”. Mi-au plăcut mult “Adolescent” şi “Spovedania”.


luni, 11 august 2014

Micile bucurii ale vieţii - bucuria de răul altuia



Am ieşit din piaţă cu plasele în mână şi direct l-am văzut pe cel mai pupincurist, muist, căcăcios personaj din facultatea de ştiinţe economice de pe vremea mea, ajuns în cele din urmă desigur şi în comitetul de cazări ca toţi muiştii superlimbişti. Butona cu o moacă imbecilă la mobil şi avea gâtul imobilizat în gips sau ceva orteză, nu mă pricep. Am zis cu voce tare “Perfect!” şi am pornit revigorat spre casă.


vineri, 8 august 2014

La la la ...



La următorul salariu o să merg acolo, la următorul salariu o să-mi cumpăr aia, la următorul salariu sigur o să fac …


Persoane interesate