joi, 31 iulie 2014

Timpul avea răbdare cu porumbeii




O vânzătoare de la magazinul Napolact rupând bucăţoaie dintr-o felie de pâine şi hrănind un porumbel este certată de altă vânzătoare care tocmai ieşise din magazin:

- Da prea mare îi dai!

- Da nu dară, că doară n-o ave’ vreme!



miercuri, 30 iulie 2014

Cum se vindecă un suflet bolnav


If you want to minimize the odds that you'll suffer from the health problems in which anger plays a significant role, take my advice and attend a religious service at least once a week. Medical studies have repeatedly shown, for example, that churchgoers have about half the risk for coronary health disease as do non-churchgoers. As a group, churchgoers also have lower blood pressure - regardless of their age, whether they smoke, their weight, and their socioeconomic circumstances.

Apparently, participating in religious activities can be the remedy for what the great psychologist William James called the "sick soul" of mankind.

Remember: There is no evidence to suggest that one religion - Christianity, Judaism, Islam, Hinduism, Buddhism, and so on - conveys more health protection than any other, so it really doesn't matter where you go - just that you show up somewhere!

(W. Doyle Gentry - Anger Management for Dummies)

luni, 21 iulie 2014

I felt the knife in my hand and she laughed no more!




M-a tâmpit unguroaica de la care am cumpărat fasolea verde cu “dragă” al ei. Da, dragă, foarte bună fasole, dragă, poftiţi, dragă, câtă doriţi, dragă, pătrunjel nu vreţi, dragă, da ceapa e un leu, dragă. Pula mea, dragă! Am început s-o curăţ în bucătărie, stând pe scaun, c-un castron în stânga şi găleata de gunoi în dreapta. Rupeam cozile şi vârfurile, apoi fiecare păstaie în două pe la mijloc. 800g de fasole. Când am ajuns pe la jumătate eram atât de zen că nu mă mai gândeam la nimic, doar zâmbeam tâmp la punga de fasole. Cu geamul larg deschis şi radioul pornit mă simţeam superfericit. După ce-am pus fasolea pe foc, am ieşit pe geam în aceeaşi stare şi m-am holbat la o pisică neagră trântită în iarbă la soare. La radio a început să urle Tom Jones, Delilah. Poate pentru că zilele astea  citesc o carte despre anger management, a fost prima dată când am priceput altceva decât my my my şi why why why din versurile acestei piese de dragoste rănită. Şi am ieşit din starea zen imediat.


vineri, 18 iulie 2014

Cum am decis să donez 1 leu în scopuri caritabile



Am luat două banane şi vânzătoarea mi-a strecurat în rest o bancnotă foarte ruptă lipită grosolan cu scoci. De fiecare dată când păţesc asta se întâmplă o mică dramă în mintea mea. Cum voi scăpa de această bancnotă, cum o voi strecura între altele să nu mi-o refuze, se va face vânzătorul că n-o vede, o va accepta indiferent cu gândul c-o dă repede mai departe, ne vom ţigăni, voi câştiga eu, va câştiga el, va trebui să-i demonstrez că e obligat legal să o accepte etc. La C.T.P. (Compania de Transport Public) nu primesc bancnote rupte, dar ţi le dau cu drag dacă nu eşti atent. De ieri am această bancnotă, pe drum spre muncă am început din nou să mă gândesc la soluţii. O bancnotă foarte ruptă ce-i drept, dar nu vreau să rămân cu ea pe cap, sunt totuşi nişte bani, seria nu e afectată, trebuie să scap urgent de ea m-am gândit, că prea multă energie îmi suge. Am încercat s-o dau acolo unde am primit-o dar n-am reuşit, nu s-a nimerit nicicum s-o ascund printre altele. La bilete desigur că mi-au refuzat-o. Având drum la banca mi-a venit o idee, o s-o arunc naibii în cutia aia transparentă din plastic pentru donaţii, mă voi simţi mai bine fără ea şi nici orgoliul nu-mi va fi ştirbit că n-am găsit o soluţie, ieşind cu cu capul sus din acest stres monetar.


marți, 15 iulie 2014

Fie-vă Gărâna uşoară!



Am ajuns şi eu anul ăsta la Gărâna pentru prima dată. Joi seară. În timp ce puneam cortul a început ploaia, celebra ploaie despre care auzisem atâtea lucruri deja. A plouat cu mici pauze până sâmbătă pe la ora 15. Apoi a fost vreme frumoasă. Trebuie  să recunosc că ploaia asta m-a demoralizat complet, mai ales că nici fizic nu mă simţeam bine. Eram decis să nu mai vin niciodată. Foarte decis. Însă după ce s-a făcut vreme frumoasă, mi-am mai schimbat opiniile.

Acum despre Gărâna şi despre festival:

- Gărâna e situată într-o zonă de munte superbă;

- în pădure e plin de ciuperci, mi-a fost ciudă că n-am avut posibilitatea să luăm un ceaun, mai ales că am văzut nişte motociclişti gătind o tocană de gălbiori şi am salivat în ultimul hal; şi afine am mai găsit în zonă;

- la Gărâna nu există farmacie (dar există o ambulanţă pe perioada festivalului), deci e bine să ai medicamente la tine;

- nu există nici legume şi nici fructe de vânzare, există trei magazine cu bere, chipsuri şi alte mizerii; în perimetrul festivalului există tot felul de prăjeli dubioase, în marea lor majoritate nu le recomand, am mâncat decent la pensiunile şi restaurantele din zonă;

- în ceea ce priveşte muzica, cel mai mult mi-au plăcut chestiile care n-au avut legătură cu jazz-ul, dar asta nu e o surpriză,  menţionez doar două nume: ARVE HENRIKSEN BAND şi KIMMO POHJONEN;

- după atâta ploaie s-a făcut în perimetrul festivalului (cu excepţia locului unde era amenajat bâlciul cu prăjeli, foarte bine asfaltat) o mare de noroi, bocancii impermeabili nu mai erau de nici un ajutor, era nevoie de cizme de cauciuc, care ne-au şi fost aduse sâmbătă de un prieten din Timişoara; nu înţeleg de ce aceşti organizatori nu au adus nişte remorci cu pietriş pentru evitarea înnămolirii generale, deşi era clar că asta se va întâmplă la apariţia ploii, chiar nu înţeleg, n-am văzut în viaţa mea ceva mai penibil decât această mlaştină în care oamenii se căzneau să asculte muzică!

- nu înţeleg exact ce-au făcut voluntarii la Gărâna, de fapt nici nu mi-am dat seama că ei există, până când m-a întrebat o tipă dacă eu sunt de la voluntari, probabil au stat bine adăpostiţi de ploaie şi-au vândut tricouri şi insigne; la un moment dat pe marea de mocirlă au apărut totuşi trei scânduri, ca un fel de punţi complet ineficiente, de unde şi gluma unui domn care imita exerciţii la bârnă pe o scândură: “O ştiţi p-aia cu Nadia Comăneci?”;

- cred că festivalul trebuie  să se disocieze de acest bătrânel ponosit, Florian Lungu, nu cred că face bine deloc pentru imaginea festivalului această apariţie dubioasă, acest om care târa o plasă  Kaufland după el bolborosind tot felul de glume cretine;

- site-ul festivalului dă nişte rateuri penibile;

- cazarea la pensiune e scumpă (150 lei/noapte) şi am înţeles că nu-i nici uşor de găsit, dacă vii cu cortul n-ai ce caută la Gărâna fără cizme, pelerină de calitate şi haine groase; o lanternă bună e foarte importantă de asemenea;

- la Gărâna nu există apă potabilă şi nici duşuri, te poţi spăla în râu, la Trei Ape în lac, dacă e cald afară, sau te poţi şterge cu şerveţele umede, pe care e bine să le aduci în cantitate mare;

- nu sunt cocalari, dar asta nu înseamnă că nu există imbecili, ce-i drept, puţini.







Persoane interesate