luni, 7 aprilie 2014

Cronica piesei de teatru "Trilogia Aureliu Manea"



Am fost vineri la teatru la Sala Euphorion. O piesă execrabilă (Trilogia Aureliu Manea) salvată întrucâtva de jocul actorilor. Înainte de a intra ne-a acostat un moş obosit îmbrăcat în bej care avea două bilete de vânzare. Din păcate pentru el cumpărasem bilete deja. În timpul piesei m-am uitat mereu la acest moş, configuraţia sălii împiedicându-mă să plec deoarece ar fi trebuit să traversez scena ca să ies. A intrat  probabil cu unul din cele două bilete nedorite. Stătea în sectorul A în primul rând vizavi de mine şi dormea. Se mai trezea când urlau actorii prin faţa lui. Din când în când scotea o batistă textilă şi se ştergea la gură. Punctul culminant  pentru el, care l-a făcut să-şi şteargă insistent şi de multe ori balele cu batista, a fost când tipa aia care cântă cu Ada Milea s-a suit pe-o masă şi altă tipă, una cu ţâţe mici şi decolteu adânc, s-a suit peste ea, a îmbrăţişat-o, a frecat-o de ea şi a rostit un monolog într-un crescendo cu final orgasmic.


luni, 31 martie 2014

Autişti



În staţia de autobuz am remarcat o mamă c-un copil ciudat cu dinţii de sus mari şi beliţi. Copilul c-o căciulă cu ciucure mare în cap se tot hlizeşte şi aleargă prin staţie, mă-sa vădit obosită  încearcă zâmbind să-l prindă, să-l controleze. Ne urcăm cu toţii în autobuz. Copilul scoate sunete fără sens şi dă cu pumnii în geam, urlă tot mai tare, se leagănă, vrea să se ridice. Oamenii se uită jenaţi înspre el unii cu coada ochiului, alţii se holbează. “Duceţi-l la poliţie, doamnă!” o îndeamnă un pensionar beşinos, care ştie el cum se procedează cu copiii ăştia neascultători. “Ce-are, doamnă?!” întreabă altcineva nemaisuportând.  “Ce să aibă, e bolnav!” răspunde mama, în timp ce-i cară copilului o ploaie de pumni în cap.


joi, 20 martie 2014

And I was always so impulsive...



Am visat că m-a sunat Marta. Ştiu o singură Marta, o amică de pe facebook, pe care am văzut-o doar o dată în urmă cu câţiva ani. M-am tot frământat să-mi dau seama  de ce pula mea mă sună Marta în vis. Şi în timp ce aşteptam autobuzul mi-am adus aminte c-am ascultat Tom Waits aseară în Cizmărie.

marți, 11 martie 2014

De cartier



În faţa pieţei am trecut pe lângă un moş cu şapcă neagră decolorată şi vestă gri cu multe buzunare ca de controlor de autobuz. Moşul horcăia, hârâia şi până la urmă a tras o superflegmă lipicioasă pe trotuar în care a călcat foarte senin fără să se uite măcar o dată în jos şi, în timp ce întindea păşind scuipatul între talpă şi caldarâm cum ai întinde o gumă de mestecat, şi-a şters la fel de firesc cu dosul palmei bărbia pe care se prelinsese o parte din flegmă.


miercuri, 5 martie 2014

Idei care nu vor deveni niciodată afaceri 9


Un film cu copii bolnavi de sindromul lui Down care invadează un oraş. Mongoloizi care merg ca nişte raţe trag oameni de haine, de mâini, de păr şi-i întreabă obsesiv gutural : cât e ceasul, cât e ceasul? Fără agresivitate, doar perseverenţă, un horror al insistenţei şi răbdării.


marți, 4 martie 2014

O metodă simplă prin care afli dacă eşti prost



Nu eşti sigur dacă eşti sau nu prost, superficial, incult? Vrei să afli dacă te pricepi la filme? Uită-te la The Wolf of Wall Street. Dacă-ţi place, înseamnă că eşti prost, incult, superficial şi nu te pricepi deloc la filme.

Cu plăcere!


Persoane interesate