vineri, 29 aprilie 2016

Buda turbo, orașul budă



De fiecare dată când nimeresc, foarte rar, într-o budă în care miroase a gumă Turbo, mă cuprinde o mare bucurie. Ieri s-a întâmplat în Mamaia, la un restaurant de pe plajă.

Am fost şi prin Constanţa, unde poţi circula cu autobuzul RATC dând şpagă un leu la şofer. N-am mai văzut aşa ceva. Îi spui unde mergi, el deschide gemuleţul şi-ţi ia banii foarte firesc.


sâmbătă, 23 aprilie 2016

Politeism, creștinism, ateism,...




4. Ateismul, ultima consecință a creștinismului

Lipsa credinței este o mișcare într-un joc ale cărui reguli sunt stabilite de credincioși. Negarea existenței lui Dumnezeu înseamnă acceptarea categoriilor monoteismului. Toate aceste categorii ies din uz, ateismul devine neinteresant și își pierde repede sensul. Ateii spun că vor o lume seculară, dar lumea definită prin absența unui Dumnezeu al creștinilor rămâne totuși o lume creștină. Laicismul este, ca și castitatea, o stare definită tocmai prin lucrurile pe care le respinge. Dacă ateismul are un viitor, acela nu poate fi decât reînvierea creștinismului; de fapt, creștinismul și ateismul decad împreună.

Ateismul este o înflorire mai recentă a pasiunii creștine pentru adevăr. Nici un păgân nu e dispus să sacrifice bucuria vieții doar de dragul adevărului. Ei nu prețuiesc realitatea crudă, ci amăgirea. La greci, scopul filosofiei era găsirea fericirii sau mântuirea, nu găsirea adevărului. Dragostea de adevăr este un cult creștin.

Vechii păgâni aveau toate motivele să se sperie de asprimea barbară a primilor creștini. Nici una dintre religiile secrete de care lumea antică era plină nu pretindea ceea ce pretindeau creștinii – că toate celelalte credințe erau greșite. Tocmai din acest motiv, adepții lor n-ar fi putut deveni niciodată atei. Când creștinii au insistat spunând că sunt singurii care posedă adevărul, au condamnat definitiv bogăția luxuriantă a lumii păgâne.

Într-o lume cu mai mulți zei, ateismul nu poate fi niciodată generalizat. Ne putem doar lepăda de unul dintre zei, acceptându-l pe altul sau crezând – precum credeau Epicur și discipolii săi – că zeii nu contează de vreme ce au încetat de mult a se preocupa de lucruri lumești.

Creștinismul a lovit chiar în miezul toleranței iluziilor păgâne. Susținând că nu există decât o singură credință adevărată, el i-a conferit adevărului valoarea pe care n-o avusese niciodată înainte. De asemenea, a făcut pentru prima oară posibilă lipsa credinței în divinitate. Mult așteptata consecință a credinței creștine este o idolatrizare a adevărului, care și-a găsit cea mai desăvârșită expresie în ateism. Și dacă astăzi trăim într-o lume fără zei, trebuie să-i fim recunoscători creștinismului pentru asta.

(John Gray – Câini de paie, gânduri despre oameni și alte animale)

vineri, 22 aprilie 2016

Amintire cu bancomat



Un tip c-o bluză roşie la bancomatul Raiffeisen. Gagică-sa lângă el. “Băga-mi-aş pula-n tastele voastre!!! Să-mi bag toată pula-n tastele voastre!!!” Ea îl calmează jenată. Am zâmbit. Într-o dimineaţă de sâmbătă, prin 2009, am ieşit terminat din Janis și am mers la bancomatul Băncii Transilvania de la intersecţia străzilor Republica şi Napoca. Imediat am dat cu capul (a câta oară?) în acoperişul de pitici care se află deasupra tuturor bancomatelor Băncii Transilvania. Asta a cauzat primul şir de dumnezei. Mai grav a fost când mi-a mâncat cardul şi mi-a afişat eroare de comunicare. Nu mai aveam nimic cash şi voiam să merg cu taxiul acasă. Mi se părea incredibil, era a doua oară în câteva luni când îmi bloca cardul pentru eroare de comunicare. M-am dat mai în spate şi înjurând i-am tras acoperişului un picior de-a zburat toată marginea din stânga până în mijlocul străzii. După care am plecat acasă pe jos. Luni, tot pișat la gândul că am fost filmat de camera bancomatului, m-am prezentat să ridic cardul. Una din pizdele de acolo, una din multele pizde cu bijuterii oribile lucrează la BT la ghişeu, m-a pus să completez o cerere. Mi s-a părut că se uită cam ciudat la mine, dar mi-am primit înapoi cardul.


duminică, 17 aprilie 2016

Durak 2015



Am văzut aseară Durak (The Fool) la festivalul Cinepolitica. Un film foarte mişto. Nu intru în detalii, merită văzut dacă îl găsiţi. Fetele îl vor iubi  cu siguranţă pe actorul principal.

Scena mea preferată e cea în care acest individ idealist, un fel de Don Quijote dintr-un cartier rusesc, pleacă în miezul nopţii de-acasă să salveze lumea. E filmat în timp ce merge tot mai repede pe trotuarele pustii şi pe fundal începe să cânte Kino. N-am mai auzit în viaţa mea Kino într-o sală de cinema. Copleşitor. Aproape mi-au dat lacrimile. Asta e piesa:






joi, 14 aprilie 2016

Fabulă



Mănânc pește. Pisica vine repede şi mă miaună, vrea şi ea. Nu-i pot da, e într-un program de slăbit cu mâncare pentru pisici grase. Mai miaună un pic, apoi se duce şi bea apă cum face de fiecare dată când cere şi nu primeşte. Aşa şi oamenii.


joi, 7 aprilie 2016

Concurență


În fața bisericii din cartier o blondă suplă cu ochelari Top Gun butonează la mobil. Apare un tânăr care-și face trei cruci uitându-se prelung din mers la curul ei.


luni, 21 martie 2016

Job vs Căcat 0-1


Tocmai am primit un email prin care sunt anunțat că, din păcate, profilul meu nu se potrivește cu ceea ce caută angajatorul respectiv pentru jobul la care aplicasem, deși aplicația mea e minunată bla bla bla... Din fericire, m-am căcat așa de bine de dimineață încât nimic nu poate știrbi această bucurie a defecării perfecte.


Persoane interesate