La cantina studenţilor

Împingând tava albă de plastic cu friptură şi iahnie de fasole am ajuns în faţa hipopotămiţei tip casieră cu echipament alb îngălbenit de spălări repetate fără Ace. Proptindu-se energic cu mâna dreaptă în casa de marcat, s-a aplecat un pic în faţă, a revenit la verticală, şi c-un fornăit meditativ, amplificat de zeci de ori de organele mele auditive într-o Niagară inversată, şi-a tras mucii din nas, apoi:

- 6,4 lei! Poftă bună!

Ora Pământului

Într-o lume de distruşi. Unii nici nu se mai obosesc să se prefacă. Ne adunăm ca insectele la bec în roiuri bâzâitoare care ne amorţesc temporar creierii. Ăia mai norocoşi (să zicem...) reuşesc să menţină un bâzâit continuu în jurul lor, din care, dacă se trezesc, se lovesc direct de nonsens. Din cauza mea nu mai am încredere în nimeni. Colegii de serviciu vorbesc în continuare despre vreme, politică şi plozi. Nu trebuie să fii foarte deştept ca să-ţi dai seama că nimic n-are nici un rost. Important e să minţim bine.

Tot timpul mi-a plăcut să cred că sunt un om bun.

Bird on a wire.

Viaţă

Bărbatul, tînăr, mic, c-o aură pătrăţoasă de copil retard, se leagănă agale pe zăpada dintre blocuri vorbind la mobil:

“Încălzeşte mâncare... La bloc... Acuma numa-mi deschid şi urc sus... Încălzeşte...”

Îl mai văzusem. Nu mi-am închipuit niciodată c-ar putea avea pe cineva care să-i încălzească ceva, orice.

Bioritm

Orice pulă se blegeşte.

Orice pizdă se-ofileşte.

Orice suferinţă se toceşte.

De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu!

Din nou.

Retorism. Fragment

- Bă, da’ di ce ne-o trebuit nouă d’astea? Nu ne era bine-n liceu?

...........

Nu-i uşor să ajungi deştept 2

Limba noastră

Noi trăim în România. În această ţară noi vorbim limba română.

Limba română este una dintre cele mai frumoase limbi de pe globul pămîntesc. Ea este o limbă de origine latină. A luat naştere cînd a luat naştere şi poporul român. Ea exprimă suferinţele, lupta, aspiraţiile, munca şi viaţa poporului român. Aşa de mult iubim noi limba română că nu putem considera că cuvîntului masă în altă limbă i se zice altcumva. Ea a fost slăvită în poeziile şi povestirile lor de către mulţi scriitori ca de exemplu: Alexe Mateevici, Nichita Stănescu, Virgil Carianopol şi alţii.

Limba noastră a avut de suferit foarte mult de-a lungul veacurilor. Mulţi au încercat să ne ia limba, dar acest lucru nu ni l-au putut lua. Noi românii avem datoria să ne păstrăm bine limba de-a lungul veacurilor ce vor urma şi s-o îmbogăţim cu cuvinte noi.

Poporul român îşi iubeşte mult limba şi este gata să facă orice sacrificiu ca să-şi poată păstra limba.

(Caiet de teme, 1990)

Către unele

Fată dragă,

Dacă îţi faci foarte subţiri sprâncenele când te pensezi sau, mai rău, daca ţi le smulgi de tot şi-ţi faci doar două dungi negre cu markerul, o să arăţi ca o furnică imbecilă, ceea ce nu e deloc sexy, poate doar pentru unii entomologi.

Petrov

Muie cu tolceru'

Mi-am adus aminte, acuma când am fost acasă de sărbători, de-o înjurătură locală amuzantă: muie cu tolceru’! Întotdeauna m-a intrigat şi distrat semnificaţia şi utilizarea ei. O variantă ar fi că o persoană “dă muie” unei alte persoane. Asta ar însemna că e foarte potent şi are atâta spermă-n el încât o dă direct cu tolcerul pe gâtul celui înjurat, tolcerul fiind un fel de supapă pentru extramuie. (Desigur, muia cu tolcerul, în toate cazurile posibile, este o muie cantitativă, vindicativă şi nu calitativă, placută pentru cel/cei care şi-o ia/iau). Ar mai fi varianta ca persoana mai sus menţionată să aibă şi mai multă spermă şi să dea muie cu tolcerul unei mulţimi de oameni: Muie cu tolceru’, fraierilor! Ultima variantă e muia cu tolcerul gang bang, în cadrul căreia mai mulţi îşi dau drumul în tolcer şi dau muie cu el uneia sau mai multor persoane. Asta e muia de tip Piaţa Universităţii, clasa politică românească dându-şi drumu-n tolcer, iar regele fiind şerveţelul cu care se şterg la gură unii manifestanţi după.