Pacientul

de Cemah

(pe acest scenarist excepţional îl puteţi contacta la chirila_mihai@ymail.com)

Scena se deschide cu focus pe o reclama luminoasă a unităţii spitaliceşti: Urgenţe. Încăperea este goală, nemobilată. În interior se află un medic şi o asistentă. Amândoi în halate.

Asistenta: Avem un caz de apendicită pe hol.

Doctorul verifică o listă de preţuri cum e în baruri, pe un suport de plastic: 300 RON şi un cartuş de ţigări.

Asistenta iese din cameră şi anunţă preţul. Intră pacientul cu o găină vie şi o oglindă.

Pacient: N-am avut timp să cumpăr ţigări.

Doctor: Nu-i nimic. Lăsaţi găina liberă aici. Ce vreţi să faceţi cu oglinda?

Pacient: Vreau să vă ghidez. Am citit pe hol despre operaţie.

Doctor: Fiţi serios! Am făcut chestia asta de o mie de ori. De ce credeţi că sunt căutat de poliţie?

Pacient: Dar nu e pat aici.

Doctor: Pretenţios mai sunteţi.

Medicul trage halatul de pe asistentă şi îl întinde pe jos.

Doctor: Aşezaţi-vă aici.

Pacient: Luaţi bisturiul şi faceţi o incizie în partea dreaptă.

Doctor: Ce bisturiu? Staţi puţin.

Medicul îi spune asistentei: Aduceţi-mi găina. O să încerc să scot apendicul cu gheara.

Pacientul poziţionează oglinda şi direcţionează medicul care manipulează găina.

Doctor: Găina asta-i olandeză? Aparatură sofisticată. Ia uitaţi ce gheare tăioase.

Pacient: Acum gheara nr. 3 taie şi … acum aplică cioc!

Medicul îndreaptă capul găinii spre locul operaţiei.

Pacientul iar entuziasmat: Acum gheara nr. 4. Şi e aproape gata. Acum aplică tampon.

Medicul scoate batista din buzunarul de la piept. Pacientul iese pe uşă târându-se şi mulţumeşte doctorului şi asistentei.

Doctorul îi spune asistentei: Fă tu o salată.

Se uită la pasăre şi începe să o fugărească prin cameră.

Inocenţe

Am scos câteva cărţi din saci şi le-am pus pe rafturi. Într-o zi o să vând toate cărţile.

Bunul bătăuş vs Artist

Încerc să dorm. Găsesc un film de categoria B. Joacă şi April din Dallas în el. Bătrânică, riduri de expresie. Se pare că e film “cu bătăi”. La un moment dat bătăuşul pozitiv, care seamănă cu Steven Seagal, e atacat de trei indivizi care vor să-i fure motocicleta. Îi bate măr pe doi dintre ei. Al treilea, pişat, scapă pe jos un rucsac din care se rostogolesc nişte sprayuri cu vopsea. Bătăuşul:

- Are you an artist?

…………….. (ăla tot pişat confirmă dând din cap)

- I hate fucking artists!

Îi face semn să se care, pe ăsta nu-l bate, e ca şi cum ar bate o jucărie de pluş probabil.

Adorm înainte de final.

Why worry

Ieri am avut o stare atât de proastă, încât doar gândul că după depresia asta oribilă urmează cu siguranţă momente mai bune m-a făcut să mă relaxez puţin. N-am băut o bere de-o săptămână şi nici nu-mi vine. Am încercat o labă, a fost exact o labă tristă, cu pula semisculată, ce-am făcut eu e exact laba tristă vehiculată în popor, când în timpul finalizării te gândeşti deja că fierbe apa pentru ceai şi că poate s-a evaporat de tot şi fugi iute la bucătărie cu spermă pe tricou.

Moartea şi ceapa ta

Tot oscilând între două sondaje, am decis să le postez pe ambele:

1. Suferi de-o boală incurabilă?

2. Când mâncaţi ceapă verde începeţi cu partea albă sau cu cea verde?

Eu bei

Dacă la buda de la muncă am cheie JAZZ, la casa cea nouă am observat că am cheie BEY. Încerc să nu mă gândesc că e vreun semn rău, dimpotrivă probabil voi ajunge curând foarte bogat.

Sfârşitul Zorilor

În mai 2003 m-am mutat în Zorilor, dat afară din Căminul 14 din cauza unui imbecil nespălat membru ASCOR, această asociaţie mucegăită de cretini ortodocşi. Au trecut 10 ani şi iată că-mi fac bagajele, tot în luna mai. La fel ca mulţi alţi oameni tâmpiţi m-am ataşat şi eu foarte tare de locul ăsta, însă e timpul să merg mai departe. Poate ăsta e primul pas către fugitul în lume, dacă nu mor anul ăsta.