vineri, 18 decembrie 2009

Găina cu nume de găină

Mi-am amintit azi, vorbind cu Petrov despre numele unora care-i trimit CV-uri, de o fază de-acu vreo 9 ani. Cam de pe vremea de când am primit pentru prima oară de la facultate un loc în Cămin. "Cămin" ăsta e cea mai notorie legendă a Bucureştiului universitar, cunoscută în mediile ezoterice sub numele de Grozăveşti.

Piua pentru o paranteză:
Cu un an înainte mi se oferise şansa unei alte iniţieri, pe care am ratat-o din lipsă de maturitate. Mi se oferise un loc, ba chiar două, de fapt o cameră numai şi numai pentru mine (boboc pe vremea aia!) la Măgurele. Am fost însă atât de copil încât am refuzat, intimidată fiind de oferta suspect de generoasă. Bine, în afară de faptul că eram în ultimul hal de suspicioasă, mai eram si vanitoasă. Motiv pentru care mi s-a părut nedemn să locuiesc într-o cameră scorojită, cu uşa pe podea şi cu doi şobolani - unul mort şi altul viu. Am ales chiria, dar am înţeles repede că alesesem de fapt aceleaşi condiţii pe bani mai mulţi.
Închid paranteza.

Cum spuneam, Grozăveşti! Just another word for nothing else to wish! Ce-şi poate dori mai mult un student ca să poată învaţa!? Despre viaţă. Dar nu despre asta povestesc acum.
Să obţii loc în cămin pe hârtie nu-i totul. Trebuie să-l primeşti şi în fapt. Pentru asta e necesar să stai la nişte cozi, ceea ce nu-i chiar o chestie nasoală. Coada este de fapt, sau era pe vremea mea, un fel de reţea de socializare. Mai o glumă, mai o bârfă, mai o afacere...

Cum stăteam noi organizaţi la coadă vorbind ca-n autobuz, fiecare pe limba lui, din biroul care era ţelul nostru iese un fel de matroană care strigă cu o voce de 2 pachete de Mărăşeşti pe zi: GALINA GĂINĂ este? Şi, fără să aştepte vreun răspuns, e înghiţită inimaginabil de repede (având în vedere gabaritul) de acelaşi birou. Şocaţi de această perturbare fără preaviz, ne-am dezmeticit numai pentru a schimba şocul. GALINA GĂINĂ??????????? Câte caractere, atâtea reacţii: râs nervos, râs sincer, râs maliţios, râs de tocilar, râs de proastă... Ăsta a fost momentul în care s-au importat toate contactele din mail, toate cererile de prietenie au fost acceptate şi-am început să ne conversăm pe wall, sa dăm twitt-uri etc. Am devenit o comunitate!
"Bă, cât de tare NU şi-a dorit-o mă-sa?", "Da cât de beţi erau naşii", "Şi dacă se îndrăgosteşte de unu' Piţigoi, ce va alege la căsătorie? Îşi păstrează numele sau îl ia pe-al soţului?", "Asta mănâncă pui oare?", "Asta mai bine ar da procură cuiva s-o reprezinte pentru tot" etc. Vine unu' cu o întrebare: care-i numele şi care prenumele? Urmează un brainstorming în urma căruia ne-am edificat (am căutat precedentele din memoria colectivă şi-am identificat unul: era o atletă - Galina Astafei; rezultă Galina era prenumele!). Deci era familia Găină, iar familia Găină se gândea ea aşa, într-o atmosferă calină postpartum, în căminul (nu Grozăveşti cred) cald, topită de micuţa rozalie care sugea inocenta, ce nume să dea minunii din viaţa ei. Când, deodată, din bucătăria unde fericita proapătă bunică trebăluia, se insinuează un miros suav de supă de pui.

- Dar ce bine miroase, mamă soacră! zice dna. Găină. Ce găteşti acolo matale?
- Ei, mamă, fac o supă bună, că trebuie să te hrăneşti sănătos mamă de-acuma.
- Incredibil miroase!
- Asta pentru că folosesc baza pentru mâncăruri Galina Blanca, maică!
Şi în acel moment magic a fost declicul. Soţii Găină au rostit într-un glas:
- Asta e! Galina!

Şi aşa i-a rămas numele, indiferent cât de mult au insistat naşii, prietenii, chiar şi preotul. Nimic nu a putut învinge momentul acela de poveste, momentul acela desăvârsit de Galina Blanca!

Cam aşa decurgeau discuţiile la coadă, când matroana fu din nou scuipată de birou şi strigă exact la fel: GALINA GĂINĂ este? Mamăăă, ce tare e asta, frate! Aceeaşi topică, aceeaşi intonaţie! Băi frate, şi iese una din rând şi zice: EU SUNT!!!!!!!! Timpul a rămas suspendat... Nu cred să existe ceva mai adânc pe lume ca tăcerea aia. O secundă, după care dublu-găina a fugit.
Coada şi-a reluat activitatea iniţială, am dat toţi sign out şi-am aşteptat resemnaţi să ne luăm hârtiile şi camerele în primire.

9 comentarii:

  1. filmul meu preferat e 'intalnire cu meet joe black cel negru'

    RăspundețiȘtergere
  2. :))
    mai stiam un caz real de profa c-un nume de ti se lua sa dai examen cu ea: SPULBER SPERANTA

    RăspundețiȘtergere
  3. la mine in liceu erau doua fete : Ban Ana si Ban Dana. Spulber Speranta ii de vis.

    RăspundețiȘtergere
  4. si fratele lor retardat Ban Iciu, nu?

    RăspundețiȘtergere
  5. profesoara spulber speranta e cea mai tare!

    RăspundețiȘtergere
  6. aveam o colega de liceu o chema belea paula :D

    RăspundețiȘtergere