vineri, 4 decembrie 2009

Poliţia rromână, banii şi ţiganii

22.11.2009, Cluj-Napoca, dimineaţă, 4 a.m. Urcam pe Str. Victor Babeş. Cam obosit după 3 beri în Zorki, 3 long island în Le general şi alte câteva beri în Janis Pub. Hotărâsem să merg puţin pe jos să mă mai răcoresc. Ajung în faţă la Janis Stuf (în locul unde cu 7 ani în urmă, de 1 decembrie, am luat singurul pumn din viaţa mea de la un ţigan). Ca din senin apare o ţigancă sfrijită care începe să se împingă în mine, se lipeşte, mă trage de haine:

- Hai domnu’ să ne futem, hai nu vrei o pizdă, hai în Janis să ne futem, hai, hai, hai...
- Du-te-n pula mea, lasă-mă-n pace! îi zic eu...

Ţiganca nu se lasă, vociferează, îmi copleşeşte creierul obosit cu prezenţa ei. La un moment dat, cam târziu totuşi, îmi dau seama că ar trebui să am grijă de buzunare. Pun mâna pe buzunarul drept, răsuflu usurat, telefoanele erau acolo, cu stânga o împing pe ţigancă. Ea probabil îşi dă seama că încep să mă prind şi dispare la fel de brusc cum a apărut. Eu liniştit merg mai departe spre staţia de taxiuri, doar pentru a constata că n-am cu ce plăti, întrucât pula portofel cu acte, bani, carduri, cu tot. Ajung acasă, mă culc, ce pula mea să fac.

A doua zi, turul 1 al prezidenţialelor. La sfaturile unei prietene, merg la poliţie să declar furtul, ca, vezi doamne, să nu voteze cineva cu buletinul meu de două ori să mă trezesc şi cu dosar penal. Ajung la poliţie. Aici mă ia în primire un poliţist sobru, tânăr, serios, care-mi aduce să completez un fel de plângere. Mă gândesc: ia uite, domle, s-a schimbat poliţia, pe vremuri m-ar fi luat la pulă direct. Completez, las numerele de telefon la care pot fi contactat dacă se întâmplă ceva, mi se dau nişte numere la care pot suna să aflu veşti şi plec, plăcut surprins.

Am revenit după 3-4 zile să caut printre buletinele găsite, fără nici un rezultat însă.

Pe 30.11. primesc un telefon de la poliţie. Agentul şef XY mă invita la poliţie pentru declaraţii suplimentare. I-am explicat că nu mai am ce să declar, dar omul m-a invitat totuşi şi, pentru că trebuia să-mi iau adeverinţa că mi s-a furat cartea de identitate, am acceptat. Am stabilit întâlnirea pentru 02.12. ora 09:00.

La 09:00 eram la poliţie. Omul care m-a chemat nu era, fiind în concediu fără plată, săracul de el. M-a primit o domnişoară ştearsă, am predat telefoanele mobile la poartă, capătând un ecuson de vizitator şi am urcat însoţit de domnişoară, care m-a condus într-un birou. O atmosferă de vopsea în ulei bej, învechită domnea peste tot.

Domnişoara a început să-mi pună nişte întrebări aiurea. Apoi a trecut la ce-o interesa de fapt: trebuia să mai dau o declaraţie şi, abia după, îmi dădea adeverinţa. Plictisit, i-am zis să-mi dicteze ce să scriu. A inceput:

- Scrieţi asa: Subsemnatul............., domiciliat în..........., aflându-mă pe raza municipiului Cluj-Napoca, Str. Victor Babeş, în împrejurări necunoscute...

Eu:
- Poftim?! Cum adică împrejurări necunoscute? Nu v-am explicat cum mi s-a furat?

Ea:
- Dar puteţi să recunoaşteţi persoana? Dacă aţi vedea o fotografie aţi putea să spuneţi cu certitudine că ea e? Ca să depuneti plângere penala trebuie s-o recunoasteţi.

Eu:
- Doamnă, era noapte, iar eu destul de obosit. Aş recunoaşte-o, dar n-aş putea spune cu certitudine că ea e. Nu vreau să acuz oameni nevinovaţi...

Ea:
- Păi atunci nu puteţi depune plângere, asta înseamnă împrejurări necunoscute.

Eu:
- Doamnă, văd că pe dumneavoastră nu vă interesează să-i prindeţi pe oamenii ăstia. Vă daţi seama că aştia acţionează conform unui tipar? Dacă aţi trimite nişte oameni 2-3 zile în faţa principalelor cluburi din Cluj, vă daţi seama că i-aţi prinde, nu?

Ea:
- Păi îi mai prindem...

Eu:
- Cum adică îi mai prindeţi?... Am înţeles, n-am crezut când mi s-a zis că nu sunteţi în stare să recuperaţi nimic... Mulţumesc, continuaţi vă rog!

Ea:
- Dacă nu recunoasteţi persoana, nu putem face nimic...

Eu:
- Dacă trimiteţi pe cineva acolo, sigur îi prinde în flagrant... în pula mea, am zis în gând asta, să continuăm deci...

Ea:
- ... în împrejurari necunoscute am constatat dispariţia portofelului care conţinea...

Aici m-a buşit un râs nervos, mă şi gândeam la un portofel de naftalina care se condensează şi dispare, ozn-uri, omul invizibil etc. Am scris ce conţinea portofelul. Bani, buletin, carduri...

Ea:
- ... în consecinţă nu doresc să depun plângere penala sau civilă.... Atât declar, susţin şi semnez.

Am semnat, mi-a dat adeverinţa, ataşata aici.

Am plecat dezgustat. Nu, poliţia română nu s-a schimbat deloc, e mai bine să n-ai de-a face cu poliţia, poliţia română nu m-a chemat ca să-mi spună că mi-au găsit buletinul sau ca să-i ajut să mi-l găsească, poliţia română m-a chemat să semnez o hârtie care să le permită să nu facă nimica, să nu facă cercetări, să nu-şi mişte cururile noaptea pe străzi, să nu se ia de ţiganii care probabil le plătesc comisioane.


Înainte de-a pleca am răsfoit nişte albume cu poze de infractori, fără exagerare pot spune că 99% erau ţigani. Să nu mai aud de UE şi de discriminare pe cineva, că-i sparg mufa. În treacăt am zis: “uite, asta seamănă cu aia ce mi-a furat banii...” Individa nici măcar nu şi-a ridicat privirea de pe hârtiile pe care le măzgălea preocupată.

5 comentarii:

  1. mi-e mi-a furat telefonu un tigan cand eram a 11-a, era un tigan mare. practic mi l-a cerut amenintator. desigur ca i l-am dat. m-am dus imediat la politie, ce sfaturi am primit?

    "nu stiu daca e o idee buna sa depui plangere, pt un amarat de telefon. cine stie, dup-aia poate ai probleme...".

    N-am stat sa-l ascult pe politist pana la capat ca mi se parea jenant. daca ti se pare un tigan mai facut un risc aproape mafiot, esti un politist asa de rusinos incat meriti pishat in cur. Ce putea ala sa faca, daca venea un gabor hotarat la el si-l tragea un pic de urechi se potolea imediat. Nu era Godfather-ul telefoanelor furate de la copii. M-am dus la frate-miu, i-a bagat asta mana-n gat de-a tacut tiganu malc. si iata ca nici pana in ziua de astazi n-am fost asasinat de mafia tiganeasca.


    cemah

    RăspundețiȘtergere
  2. asa o sa fac si eu, daca ma intalnesc cu aia.

    RăspundețiȘtergere
  3. baieti(daca-mi permiteti sa va spun asa) am reusit sa va citesc in intregime generosul blog. cand spun generos ma refer la randurle pline de umor, piperate pe alocuri cu mult sarcasm, condimentate din belsug cu obscenitati stradale si din pacate si cu multi anonimi(pentru care nu puteti fi raspunzatori). :)
    va felicit pentru obiectivism si pntru "coloana vertebrala".

    RăspundețiȘtergere