sâmbătă, 19 decembrie 2009

Un fleac! I-am şmecherit!



Motto: „Când se preda şmecheria, o-nvăţam în clasa-ntâia.” (Nicolae Guţă)



Iarnă. Decembrie. Revoluţie. Ceauşescu. Mi-aduc aminte cum eram şi eu la început... Pe vremea aia toată lumea spunea bancuri. Uram bancurile. Ulterior un amic a găsit o şmecherie prin care scăpa de automatele astea de spus bancuri. Când termina omu’ primu banc îi zicea direct: “Hă hă! L-am şi uitat!”. Extrem de eficient.

Revenind la bancuri. Mă enerva în special o categorie. Cele în care românul se confrunta cu alte popoare şi ieşea mereu învingător. Deşi noi eram varză la nivel de trai, libertate de mişcare, de gândire şi la orice vreţi, îi băteam domnule la şmecherie. În toate bancurile care începeau c-o formulă de genul „un american, un rus şi un român...” (rusul poate fi înlocuit c-un englez, neamţ, francez; americanul nu lipsea niciodată) românul făcea ce făcea şi găsea o formulă magico-şmecherească prin care scăpa de situaţiile extrem de dificile în care erau puşi cei trei amintiţi anterior şi din care doar unu putea să scape. Doar rusul, la fel de distrus şi ăla ca noi, avea o soartă mai bună uneori.

Multe din bancurile astea erau de tipul: „Îi prinde Satana pe un american, un rus şi-un român...”. Bineînţeles că românul era mai şmecher decât dracu’, asta încă de pe vremea lui Ivan Turbincă, precum şi decât ceilalţi doi şi scăpa şi din iad.

Singurul pe care l-am reţinut aproape integral e cel în care un american, un rus şi-un român se află într-un avion rămas fără combustibil, pe cale de-a se prăbuşi, şi din care trebuie să sară fără paraşută. Americanul şi rusul evident sar şi mor, spunând ceva de genul: „Mor pentru popor!”. Românul însă, şmecherul de el, scapă. „Pentru pace şi popor eu mă piş în rezervor!” zice el, această trasmutaţie miraculoasă a pişatului în combustibil, alchimică aproape şi evident şmecherească asigurându-i o ghiduşă scăpare.

O dată cu moartea lui Ceauşescu au dispărut şi bancurile astea. Nu ştiu cine le crea, dar mă întreb: oare nu le transmitea securitatea sub formă de mesaje subliminale în timpul celebrului Telejurnal să intoxice poporul cu mulţumirea asta cretină de sine? Glumiţa în sine probabil o compunea Vadim Tudor.

Şmecheri am fost şi la Revoluţia din decembrie ’89. În care ţară est-europeană s-a mai făcut o trecere atât de sângeroasă spre capitalism? În nici una.

Azi, când suntem conştienţi că nu suntem mai şmecheri decât alte popoare deloc, continuăm sa fim mai şmecheri decât noi înşine. Oltenii sunt mai iuţi şi mai isteţi decât ardelenii, ardelenii îs mai întelepţi şi mai calculaţi decât oltenii, ambele categorii fiind mai şmechere decât moldovenii. Basarabenii nici nu intră in calcul. Nu merită nici măcar un banc. Cei din capitală îs mai şmecheri decât provincialii, provincialii mai şmecheri decât miticii, orăşenii decât ţăranii, Băsescu decât Geoană, Vântu decât amândoi, Banatu-i fruncea, Bihoru-i mintea.....................................

11 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. esti cretin,petrov draga.

    RăspundețiȘtergere
  3. Betivanul cu paharul rotund... :)

    RăspundețiȘtergere
  4. daca io is smecher si afirm ca banatenii is de-ampulea, imi dati ban? banatu-i fruntea!
    sarumana milf.

    RăspundețiȘtergere
  5. ce faci ob? mi-ai lipsit!
    io ma-ntreb care-i mai smecher: carnatul oltenesc sau salamul banatean??

    RăspundețiȘtergere
  6. mai smecheri decat amandoi is caltabosu de cluj si branza de la bunicu'

    RăspundețiȘtergere

Persoane interesate