joi, 30 decembrie 2010

Bucureşti ca Caracal


O baligă gigantică a apărut fix în centrul Bucureştiului, ca şi când TNB-ul ar fi buda lui Gargantua şi a lui Pantagruel. Ceva mai hidos în enormitatea sa n-am văzut, deşi nici nu pot să mă laud că am vizitat toată ţara.

Ansamblul de coproartă, încremenit într-un suport metalic nu mai puţin dezastruos, reprezintă cea mai grandioasă (dacă pot să zic aşa) viziune culturală pe care ar fi putut-o avea o vacă despre excrementele ei.

Spre surprinderea multora dintre noi, monumentul nu a apărut peste noapte ca o pedeapsă divină, ca un teribil stigmat. Şi nu este nici măcar o manifestare temporară de awareness a comunităţii travestiţilor din România. Explicaţia pe care ne-o oferă municipalitatea este una dezarmantă: avem de-a face cu o operă, un omagiu adus lui Caragiale (care, de altfel, îşi poate admira - sub formă de cirotic - tributul de la câţiva metri distanţă).

Aştept cu nerăbdare lecturile urbane la "Caragialiana", aici, în Bucureşti - al doilea oraş în care s-a răsturnat o căruţă. Cu paiaţe.

miercuri, 29 decembrie 2010

Surimi în ulei


În autobuzul plin mă chinui să mă ţin de bara care e cam departe de mine. Oribil e să te freci de toţi jegoşii. În stânga mea, unul norocos stă pe scaun c-un rucsac gri în braţe. La un moment dat îl văd că îşi pipăie pantalonii, apoi fundul rucsacului. Îi curge ceva din rucsac. Deschide rucsacul, cotrobăie prin el şi scoate o caserolă albastră de surimi în ulei Ocean Fish. Caserola e spartă, ceva a înţepat-o sau s-a rupt sub greutatea celorlalte lucruri din rucsac. Tipul, tot uns de uleiul curs deja, stă cu caserola în mână şi se gandeste. Nu-i ia mult până se pune să-şi lingă degetele, apoi îl loveşte ideea de geniu. Începe să sugă uleiul din caserolă prin gaura. Îl suge pe tot. Apoi scoate nişte şerveţele şi îmbracă caserola în ele. O pune la loc în rucsac. După vreo cinci minute îl văd că tuşeşte ciudat. Se uită în jur, deschide resemnat rucsacul. Borăşte în rucsac.

vineri, 24 decembrie 2010

Fazanul


Când l-am sunat, tata bea o bere. Înainte de-asta mâncase trei mici la ghereta din piaţă. L-am întrebat dacă nu i-e frică să mănânce mici de-acolo. A zis că, dacă n-a murit nimeni până amu, nu moare nici el. Eram curios ce mâncare avem de Crăciun. Mi-a zis că avem porcării destule, dar avea şi o surpriză de care era foarte încântat. Un fazan! L-am întrebat cum naiba l-a prins. Era rănit şi pierdut de vânători cum mai adusese el când mergea la pescuit ? Mi-a zis că nu, că mergea spre muncă şi a zburat fazanul din faţa lui din zăpadă. Tata l-a fugărit, fazanul s-a băgat într-un tufiş. L-a gonit de-acolo şi a zburat în alt tufiş. Al treilea tufiş n-a mai existat şi a fost chiar poarta fabricii de care şi-a şi spart capul fazanul.

- Mascul sau femelă ?
- Mascul, de anu' ăsta.

Parcă-l văd sucindu-i gâtul să fie sigur că nu scapă.


miercuri, 22 decembrie 2010

666


mo: ba ce prostii am visat iar =))
mo: ca dadeam sms uri de pa cosmote la 666 si mi scria diavolu da scria invers si trebuia sa citesc in oglinda sa sa vada ca lumea
io: =))
io: =))
io: si io am avut cosmaruri tot cu diavolu
io: ca am urcat in ceva pod
io: si erau slanini si carnati agatati acolo
io: si dintr-o data se transformau in ceva strigoi de aia tate slaninile si carnatii
mo: ba da ce tampeniii poate visa si omu
mo: eram la oglinda de pa hol io
io: io creca la bunica-mea

luni, 20 decembrie 2010

Atât mai vreauuuuu...



de la inceputul anului s-au aratat Semne: pe
16 martie ard mormintele sacre kasubi, in aprilie cade avionul cu
poloneji, din iulie belgienii preiau conducerea UE, pe 2 decembrie
NASA prinde gandacul facut din arsenic, p-orma Assange distruge
increderea in Democratie.

e clar ca lumea asa cum o stim se va sfarsi
in 2011. voi ce vreti sa primiti de la Mos Craciun inainte de
Apocalipsa?



[zum]


ce-as putea sa vreau eu daca nu o carte? dar
nu orice carte. imi trebuie una despre insecte, ca daca nici de la ele
nu-nvat cum sa supravietuiesc sfarsitului lumii..


Image
Hosted by ImageShack.us


deci ne vedem in colonia mea din Lumea cea
Noua. pe curand!




Mosule,

ma lasi cu darurile tale capitaliste, cu
culorile tale coca-colice, si cu hohotitul tau astmatic? in primul
rand, mi-esti cam strain, io l-am cunoscut mai bine pe var-tu, Gerila,
impuscat acum vreo douaj de ani de Voican Voiculescu & co. si nici
tu nu esti mai breaz - campanie publicitara si-atat!

asa ca mosule, da-ti dracu' tolu-ala rosu -
de la gorby nu se mai poarta - mai rade-ti si tu barba-aia-mbacsita cu
care zgarii bietii copii, si-acum, ca tot vine apocalipsa, mai
trage-ti si tu sufletul inainte de-a ti-l pierde si spune-mi odata cum
era cu Betleemul ala!

macar acum sa ma gandesc la speranta unei
salvari, dac-am uitat-o atat-amar de vreme..




daca tot
vorbim d
e imposibilitati [Mos
Craciun, Apocalipsa.. ce-s astea??? gimme a break!] atunci m-ar
interesa ca Mos Craciun sa-mi aduca inainte de Apocalipsa, urmatoarele
obiecte: filmul de absolvire al lui Terrence Malick - Lanton Mills [un
scurt metraj existent doar in arhiva American Film Institute] si una
din cele mai celebre carti disparute de-a pururi: Cartea Razboaielor
Domnului [autor necunoscut]. pe care sa o ecranizeze Malick, fireste.
daca o mai avea vreme..

bine, as mai vrea un lucru, insa asta ar
implica o schema de tip dotarea masinii timpului cu o roata [de
rezerva] a norocului. cam greu, deci raman primele
doua.




eu de la Mos Craciunul de dinainte de
Apocalipsa as vrea sa primesc o pereche de pantofi aurii.


Image Hosted by ImageShack.us




amenintarea vine de la trafalmadorieni. mr.
Assange a aflat si el asta la un pahar verde. doar sobolanii lui
Banksy vor ramane la fel sa spuna povestea. postumanitatea suna
comfortably numb. sa fim dada!




"not with a bang but with a whimper" - now
you can change that!

se pare ca orice american stie ca nu poti
face fata unei Apocalipse fara your trusted firearm. as for me, biet
consumator dezorientat, dar plin de intentii bune, nu stiam exact ce
vreau de la Mosul, pana sa vad reclama asta:


Image
Hosted by ImageShack.us




o caciulita care sa nu se rupa cand o pun.
deoarece cf "Bigger, Longer & Uncut", Necuratu-i gheu. iar eu mi-s
ferkes.

in plus caciulita are avantajul si ca mi-ar
tine de cald, dat fiind ca eu-s convins ca Apocalipsa va veni abia
cand hell freezes over.





ultimul Mos Craciun as vrea sa mi-o aduca pe
Madonna. nu mi se pare deloc imposibil si deloc nepotrivit. impreuna,
sub bradul impodobit, am cinta True Blue. poate si altele. apoi am
adormi unul linga celalalt privind pe N.G. viata frumoasa si harnica a
castorilor. as inceca sa fiu cit se poate de spiritual si de
calm.



eu nu mai vreau nimic, caci am primit deja ce
imi doream: Tetralogia lui Wagner pe DVD,
celebra versiune de la Bayreuth Boulez - Chéreau - Peduzzi din
1976.








vreau un elefant dotat cu
hidrant.


Image Hosted
by ImageShack.us




o balena!




Image
Hosted by ImageShack.us




[tocmai m-am intors din Targoviste de la o
piesa de teatru chiar cu Apocalipsa - dupa Visniec, de data asta.
implozie solara]

asa ca vreau ca ultimul Mos Craciun sa ma
faca frumoasa, in timp ce-as scrie poezii mai bine decat Miruna Vlada!
aceasta-mi fu dorinta de pe urma.




video


..pana si renii cei simpatici s-au
salbaticit. dupa ani intregi de munca neintrerupta au cedat psihic si
i-a lovit turbarea. mai nou sunt cei mai de temut pradatori ai noptii
arctice, infuleca halci intregi de carne de spiridus, si nu mai pot fi
dresati inapoi.




Image
Hosted by ImageShack.us


one-way Moon trip.


[alx]


so, 2011 is the new 2012.

sa-mi puna sub perna o kartzulie buna de
speed-reading ca sa reusesc sa citesc intr-un an tot ce mi-am adunat
ca o rozatoare sperand ca o sa am suficient timp sa
termin.

si baaaaaaaaaani, multi bani, ca sa nu
trebuiasca sa lucrez tot timpul asta.




imi doresc de Craciun ca oamenii sa fie
singuri, complet si absolut singuri, macar o ora in viata
lor.




draga ultim si cel in care se pare ca trebuie
sa cred pe cea din urma suta de metri, Mos Craciun, dedubla-m-ai!
adica, mai pe intelesul renilor sfarsiti, scoate-ma din mine si
lasa-ma sa privesc ranjind, de la distanta, cum se dizolva toate, sa
ma incarc cu ale mele iluzii psihedelice. ah, cum mereu ti-am lasat a
doua optiune, la fel de usor ai putea sa ma plasezi intr-un ozeneu.


Image
Hosted by ImageShack.us




inainte de Apocalipsa eu vreau sa primesc de
la Mos Craciun o pereche de manusi de lanuta, cu reni, si un ciobanesc
belgian.




daca anul viitor va disparea in ceata,
singura mea dorinta pe care i-o pot adresa lui Mos Craciun inaintea
ultimei lui veniri consta intr-o cutie goala de carton, colorata si cu
funda, asa cum am vazut eu pe cand eram mic in filmele de la
televizor. e cadoul pe care mi l-am dorit dintotdeauna si pe care nu
l-am primit niciodata. cel putin o sa am in ce sa vomit atunci cand o
sa ma imbat ca un porc de fericire ca incetez sa mai
exist.




avand in vedere faptul ca asta ar cam fi
ultimul craciun si ca nu-s pretentioasa din fire as vrea sa fac un
ultim gest tembel, plin de ambitz si inconstient intru totul, asa cum
fac cretinoizii de mai jos.






eu as dori sa-mi aduca Mos Craciun o
biblioteca in care sa fie mai toate cartile clasice din lume si ceva
pe deasupra - dar sa nu-mi umple casa. cu alte cuvinte, as vrea un
ereader [preferatul meu ar fi Nook Color].




Apocalipsa inseamna Revelatie, asa ca nu imi
pot dori altceva decat asta: "to feel greater than the sum of all my
parts".






draga Mosule, de Sfarsitul Lumii eu vreau
sa-mi aduci ultimele doua-trei romane din seria "A song of ice and
fire”. cum adica "George RR Martin nu le-a scris inca”? esti Mosul sau
nu esti?! fa bine de le scoate de undeva, ca nu vreau sa mor fara sa
stiu cum se termina!

cu sau fara respect [in functie de
rezultate]

DJ




pentru mine "the end of the world movie
collection", Bad Santa's cut [aka Santa's Bad cut] in aceasta ordine:
The Omen, The Second Coming, Millennium, Antichrist, Armageddon,
Apocalypto, Judgment Day.


Image
Hosted by ImageShack.us

duminică, 19 decembrie 2010

sâmbătă, 18 decembrie 2010

Ursul păcălit de vulpe


M-am oprit cu N. la o ţigară în staţia de autobuz. Ne pişam pe noi de frig. Două pizde se bâţâiau pe muzica idioată de la Radio Info Trafic. Săreau de pe-un picior pe altul şi ne mai trăgeau câte-un zâmbet când şi când. Aveau nişte paltonaşe subţirele şi iegări negri, din ăia de care au apărut anul ăsta, aproape transparenţi de se vede până în uter prin ei. Cred că pizdele le erau bocnă. Io:

- Îţi dai seama dacă-ţi bagi pula în una dintre astea acuma?

vineri, 17 decembrie 2010

Să dormim bine, băieţi!


M-am trezit pe la 5 şi n-am mai putut adormi. Senzaţia de ochi uscaţi de nesomn mă calcă pe nervi. Ce pula mea să fac? N-aveam chef de tv. Nici de vechile metode: flotări, măturat etc. Mi-am adus aminte de un lucru pe care l-am învăţat de la emisiunea Şcoala sau Academia de Sex de pe Euforia. Cică, după orgasm, în corpul bărbaţilor se eliberează de trei ori mai mulţi hormoni ai somnului decât în cel al femeii. Am făcut un colaj mental rapid de subiecte de labă şi m-am slobozit cu drag în pat. În maxim cinci minute am adormit să-mi bag pula. Muie somnifere, trăiască laba!

joi, 16 decembrie 2010

Unde se fac banii?


Din ciclul “’Geaba ai pantofi maro, dacă n-ai pula mişto!” am aflat una nouă.

Şoferul a fost cu ceva treburi personale la Suceava, iar eu l-am chestionat în legatură cu acestea. S-a apropiat de mine şi, cu voce joasă, să nu le ofenseze pe colegele noastre, mi-a zis:

- Banii se fac la Suceava, nu-n armată făcând laba! Hehehe!
- Hahaaaaaaa! Bună asta!
- Da, era şi cântec pe vremuri…
- Da?

Din păcate nu l-am găsit pe net.

miercuri, 15 decembrie 2010

Supradoză de vise


Cluj-Napoca, decembrie 2010, sec. XXI

Exceptându-le pe cele de la loto, n-am prea văzut cozi în ultima vreme. Săptămâna trecuta însă, cu puţine minute înainte de ora nouă dimineaţa, văd pe trotuar o coadă formată din peste zece oameni, majoritatea pensionari. Ajungând în dreptul lor am constatat că aşteptau înfriguraţi să se deschidă un second hand care avea reduceri de 50%. Mai dă-o-n pula mea de treabă, mi-am zis, ăştia stau la coada la reduceri la second când îi caută moartea pe-acasă!

A doua zi erau reduceri şi mai mari şi din nou coadă în aşteptarea deschiderii.

În imagine aveţi şi numele magazinului. De fapt, e chiar un fel de lanţ de magazine în Cluj-Napoca, probabil al treilea ca mărime dupa Tabita şi Helofita.

Să-mi bag pula ce alegorie!

(Poza e facută ulterior, când primiseră deja stoc nou de marfă.)





marți, 14 decembrie 2010

Produsul verde


Vecinii de sub mine îs foarte harnici, gătesc în fiecare zi. Dacă ar face-o într-un mod cât de cât normal, aş putea spune chiar şi ce gătesc pentru că, dacă las uşa la baie deschisă, se umple toată casa de putoarea generată de chestia pe care ei o consumă. Un lucru e sigur, gătesc cu untură de porc. Şi nu o dată doar. Adica nu o dată în sensul că folosesc de mai multe ori aceeaşi untură arsă. M-am tot întrebat ce pula mea prăjesc ei în untura aia infectă de pute în asemenea hal la mine şi pe scara blocului. Raspunsul nu poate fi decât unul singur: căcat! Presupun că stau cu tigaia încinsă lângă budă şi aruncă repede în untură căcatul aburind. Zilnic. Nimic nu se pierde!

luni, 13 decembrie 2010

De Crăciun, despre iubire


“Atracţia pe care o provoc unor persoane (nu doar femei) care ajung chiar să-mi declare iubirea. Nimeni nu mă crede, când încerc să explic că eu nu mai am inimă. Dar oare e chiar aşa, mi-am pierdut cu adevărat inima, sensibilitatea afectivă, puterea de a iubi la rândul meu? Nu e vorba de oboseală, nu e vorba pur şi simplu de dezgust, de un rol pe care îl joc, de o poză a mea dezabuzată cu care m-am obişnuit?

De la o vârstă încolo e obositor să iubeşti. Trebuie să lupţi tot timpul cu propria ta luciditate. Trebuie să faci ceva cu conştiinţa ta, pentru a ajunge la acel relativ abandon pe care ţi-l pretinde iubirea. Să ajungi la starea în care poţi renunţa la tine, la blestemul intelectului şi la egoismul existenţei.”

(Gheorghe Crăciun – Trupul ştie mai mult, Fals jurnal la Pupa Russa 1993-2000)

sâmbătă, 11 decembrie 2010

Sondaj foarte important 4


Priviţi imaginea de mai jos! Până nu demult saltimbanc, acum de profesie tătic la televizor şi reclame, Cerebel Tătoiu, se strâmbă îngrozitor într-o reclamă la Vodafone. Noroc că-n ultima vreme au realizat greşeala şi-au mai scos din ele, dar, totuşi, aţi văzut vreodată ceva mai urât în publicitatea stradală?




vineri, 10 decembrie 2010

Mânca-mi-aţi!


În faţa mea se leagănă spre şcoală două liceene cu volumul la maxim. Una c-o poşetă mică şi curul mare, cealaltă doar cu curul mare. În poşeta aia încap toate cunoştinţele lor adunate şi ridicate la puterea infinit. Celei cu poşeta îi sună telefonul. Bagajul ei de cuvinte e copleşitor. Simt nişte furnicături în vintre, probabil asta o fi dragostea la prima vedere. Citez întocmai:

“Cini-o fi, mă? Mânca-ţi-aş sufletul! Bobi, măăăă! Mânca-te-ar… Alo! Mărg la şcoală! Eeeeeh! Amu ni! Cu Ioana, măăă! Ce faci, măăă?...” Etc.

Am aşteptat cu sufletul la gură şi banalul “mânca-ţi-aş pula ta”. L-am auzit după vreo 50 metri.

joi, 9 decembrie 2010

Prostia - importantă materie primă în industria textilă


Ţeapa cu maşinile de cusut n-ar mai trebui considerată simplă ţeapă. E deja meserie în pula mea! Numai io o ştiu de câţiva ani, minim cinci. Ar trebui introdusă în COR meseria ”ţepar cu maşini de cusut”. Cât despre căutatul dovezilor ţepei pe google.ro, asta e cea mai tare. Cum pula mea să pui botul la un astfel de anunţ?!

Oricum, aviz amatorilor, căci ştim cu toţii că avem şi cititori foarte proşti!



marți, 7 decembrie 2010

A-nceput de ieri să cadă...


În imaginile următoare veţi vedea motivul pentru care eu nu merg prea aproape de clădirile istorice din Cluj. Tencuiala care cade, mai precis. Nu e o glumă, localnicii ştiu că au mai căzut bucăţi de tencuială în capul unor oameni cu caţiva ani în urmă, e doar o chestie de noroc că n-a murit nimeni.

Sunt atent însă şi la blocuri, chiar anul trecut în cartierul Mărăşti pompierii dădeau tencuiala jos de pe nişte balcoane pentru că începuse să cadă pe trotuar. Şi erau bucăţi mari căzute.

Aveţi grijă la cap!









luni, 6 decembrie 2010

Prinţ şi cerşetor


Un individ cu căciulă de blană cu urechi, foarte jerpelită, cu bocanci galbeni tip Clujana care scot limbile la mine, se agită râzând în mijlocul străzii printre maşini. (Da, iar boschetar. Boschetarii îmi par mai interesanţi decât majoritatea celorlalţi oameni.) Un trecător îi strigă:

- Vezi, mă, că te calcă maşina!

Zurliul îi răspunde:

- Hahaaaaaa! Nu mă interesează, îi dau în judecată!

Zece metri mai încolo, la celebra terasă Napoca 15, acuma pustie, se aude Cohen din difuzor : „ … or if you want to strike me down in anger, here I stand…”

duminică, 5 decembrie 2010

Sondaj foarte important 3


Sondajul care urmează l-am visat azi-noapte.

Deci, dintre chestiile următoare, care vi se pare mai rea decât râia?

1. yahoo toolbar

2. femeia

3. sconcsul

4. tribunalele

5. Cristi Minculescu

6. ziarul cu carte

7. Parlamentul României

sâmbătă, 4 decembrie 2010

La mulţi ani!


Minunatul nostru blog împlineşte astăzi un an. Un an oribil, cu mici excepţii, în care n-am murit, dar nici foarte departe n-am fost. Un an în care am descoperit mizeria din blogosfera românească, coteriile greţoase care urcă tot felul de dobitoci în top.

Mulţumim tuturor celor care ne citesc şi care ne promovează! Poate nu murim nici la anu’!

vineri, 3 decembrie 2010

Dragele mele românce!

Dragele mele,

După cum ştim cu toţii 83% din voi aveţi picioarele strâmbe. Grase sau slabe, n-are importanţă asta. Paranteze - cum le zice în popor. Asta se datorează unui fenomen unic în lume. Da! Româncele au ciclu de patru ori pe lună în perioada şcolii generale şi a liceului. Pentru că îs aşa de proaste încât cred că e cool să chiuleşti de la sport, fix în perioada când oasele îs în formare. Ba mai mult vă scălâmbăiţi pe tocuri cât de mult puteţi.

Faceţi ceva manca-mi-aţi pula de puturoase strâmbe!

Cu drag,

Petrov

joi, 2 decembrie 2010

Sfântul Petru?


Alt boschetar pe Eroilor. Bărbos, şapcă, blugi jerpeliţi, pantofi maro. Se plimbă ţanţoş cu nişte cărţi mari, format A4, bine legate în ceva negru, similar copertelor de lucrări de diplomă. Are vreo 5 bucăţi şi le oferă zâmbind condescendent trecătorilor. Mda, alt cerşetor… Dar ce pula mea or fi alea? Îi întinde una unui individ foarte grăbit, care o ia, face doi metri, se uita la ea şi se-ntoarce la fel de grăbit şi i-o dă înapoi boschetului. Boschetul o ia şi porneste ţanţoş din nou. Luând-o din mâna grăbitului a întors-o un pic înspre mine. Scria mare: BIBLIA. Minunat! Cine pula mea ar da bani pe-o biblie? Normal că imediat fraierilor le vine iadul în cap şi se lasă copleşiţi de pioşenie şi milostenie. Boschetul se opreşte aproape de banca mea. Numără banii. Cel puţin 15 lei. E devreme. Metoda de cerşit cu iconiţe îşi roade unghiile.

miercuri, 1 decembrie 2010

Există Dumnezeu!


Am fost nevoit să dau o fuga până-n centru să cumpăr ceva. Mi-am luat un bilet, am urcat în autobuz, m-am pus pe locul de lângă geam. La următoarea staţie se urcă un boschet nebărbierit, c-o căciula neagră trasă pe ochi, târând o plasă mare de rafie după el din care se iţea o sticlă de vin vărsat de 2 litri. Se pune (se putea altfel?) fix pe locul de lângă mine. Mirosul m-a vrăjit imediat. Totuşi mi-era prea lene să mă ridic şi chiar n-aveam chef să stau în picioare. Mi-am pus mâna la nas şi am îndurat încă vreo trei staţii, înjurându-l în gând de toţi dumnezeii lui. Între timp omul adormise buştean. Când să cobor a trebuit să fac un salt spectaculos peste el şi peste plasa lui, spre deliciul unor pizde din apropiere. Hihihi hahaha, mânca-mi-aţi pula! Am vrut să-i fut un şut în plasa aia plină de boarfele lui de boschet, dar m-am abţinut. Cu greu.

Am ajuns repede la magazin, am cumpărat şi m-am întors în staţie. Mi-am zis că, dacă eram mai deştept, reţineam numărul autobuzului cu care am venit, pentru că era foarte probabil să se întoarcă în curând şi n-ar mai fi trebuit să compostez biletul înc-o dată. Dezamăgit de neatenţia mea, am urcat în autobuzul care sosise deja. M-am luminat imediat când l-am văzut pe boschet fix pe acelaşi scaun, dormind în continuare. N-am îndurat degeaba, mi-am zis. Şi m-am aşezat liniştit fără să mai compostez biletul. Economie: 1,75 lei. Futu-te-n gură de jegos, nu te-am suportat degeaba!

luni, 29 noiembrie 2010

Cercuri, cerculeţe...


Cu cât o femeie e mai creaţă (mă refer la părul de pe cap), cu atât mă atrage mai puţin din punct de vedere sexual.

duminică, 28 noiembrie 2010

Fata Morgana


Se lăsase întunericul şi simţeam bine frigul deja, când am ajuns la fântâna ornamentală din Piaţa Avram Iancu. Pentru necunoscători trebuie să spun că asta e o fântână muzicală prevazută cu tot felul de jocuri de lumini, iar în pavajul din jurul ei sunt inserate spoturi luminoase viu colorate. O imitaţie de prost gust a celor de afară totuşi, altoită pe statuia oribilă a lui Avram Iancu. Desigur, mai bine decât nimic. Vara mă opresc uneori lângă ea şi las jeturile de apa să mă atingă pe faţă.

De data asta m-am oprit cuprins de o stare ciudată. Aproape fermecat. Iniţial de muzică. O bucată clasică, nu-s specialist. Apoi luna plină. Culorile vii, calde: verde, portocaliu, roşu, albastru, roz, mov… proiectate electric în noapte. Catedrala şi Teatrul Naţional emanau şi ele un fel de căldură, datorită reflectoarelor cu lumină galbenă. Dansul jeturilor de apă în ritmul muzicii. Sunetul stropilor atingând suprafaţa apei. O mămica şi un tatic cu un copil mic râdeau fericiţi. Copilul se împleticea în jurul fântânii punând mâna pe spoturile colorate. Ce copil frumos! Poate ar trebui să fac şi io unul…

M-am dezmeticit repede. Ce pula mea fac io aici? Câteodată e uşor să te laşi prostit. Noroc că nu dureaza mult. Am pornit din nou prin pustiul urban.

vineri, 26 noiembrie 2010

Proverb indian


Pe Eroilor, ceva organizaţie de pocăiţi sau alt gen de moralişti dobitoci au lipit, lângă monumentul cu clopotul pe caldarâm, mai multe coli albe A4 scrise cu tot felul de proverbe internaţionale şi vorbe de duh moralizatoare, formând un mare dreptunghi. Activându-mi-se un fel de superstiţie, mi-am amintit de fazele cu deschisul Bibliei şi ghicitul destinului de când eram io mai mic. Am luat un pic de distanţă faţă de dreptunghi întru relativizarea preciziei viitoarei flegme. Am scuipat deci de la vreo trei metri o flegmă sănătoasa, căci eram şi răcit. Flegma a căzut undeva spre dreapta dreptunghiului în partea dinspre mine. Am alergat într-un suflet să-mi citesc viitorul:

“Banii şi tinereţea sunt ca apa în timpul revărsării.” (proverb indian)



joi, 25 noiembrie 2010

Cei mai răi dintre cei răi


Peste 20 de blogări îşi prezintă ticăloşii
preferaţi. Enjoy!




e mieros,
lingusitor si are mii de fetze. isi tradeaza aliatii, ia ostatici,
asista la demonstratii grandioase si pe deasupra e instabil emotional
[ah, slabiciunile ticalosilor!]. unii l'ar numi bun politician. ca
orice "villain" care se respecta, vrea Regatul, vrea sa fie ministru
plenipotentiar si e gata sa faca orice pentru asta. mult timp habar
n'ai daca e bun sau rau. sau, mai bine zis, daca e fundamental rau.
pana il vezi, echipat in acvariul de lupta, conducand'si armatele in
atacul contra Bucurestiului si distrugand tot ce'i sta in
cale.

ti'l imaginezi fara
probleme intr'un fotoliu subacvatic de piele, cu un trabuc intr'o mana
si scarpinand capul unui pisipeste cu cealalta.
inegalabil.

il cheama Oliviu si
e Somn. Somnul
Protector
.




aka abatele
Hererra, aka pacaleste-moartea din mos goriot, iluzii pierdute,
splendoarea si suferintele curtezanelor. de
Balzac.






Alonzo Harris.
dintre zeci de ticalosi memorabili & inubliabili, l-am ales pe el.
tocmai pentru ca nu e unul oarecare. personajul e plamadit dintr-o
multime de nuante, e "the zig-zag man” si datorita acestei
"constitutii” ramane pana aproape de final in apele teritoriale ale
ambivalentei. interpretarea lui Denzel W [oscarizata, de altfel!] pune
in valoare fiecare nuanta a personajului ca intr-o filmare HD in slow
motion, sarjand permanent neputinta noastra de a-i pune eticheta
politistului pe care-l interpreteaza, de a hotari daca el e ticalosul
de care ne atasam sau pur si simplu un ticalos. acesta e marele pariu
pus [si castigat] de Antoine Fuqua in Training Day, un fel de Mean
Streets al noului mileniu [celalalt pariu - de ce ne gandim la Spike
Lee cand vedem filmul asta? - l-a
pierdut].






mistretul lui St
Aug Doinas

nemaiputand sa
rabde inca o modificare subtila a termenilor-simbol, iritat de jocul
savant al paralelismului si simetriei, probabil surmenat dupa o zi
grea de munca, mistretul cu colti ca argintul il reduce la tacere pe
naivul print din Levant, devenind [ce ironie!] antagonistul propriei
sale balade.






daca la intrebarea
din Dilemateca despre supereroul favorit am raspuns Pardaillan,
ratiuni de simetrie afectiva [dar exista oare o simetrie a inimii?!]
cer ca superoul detestat sa fie, fara doar si poate, Fausta. malefica
precum Richelieu, meschina precum Mazarin, nu mai putin brava decat
Pardaillan-fils [imi aduc aminte si acum cu inima stransa de scena in
care se dueleaza aproape de la egal la egal], frumoasa ca... [aici e
greu sa-i gasesc egal, pentru ca pur si simplu, ca orice
singularitate, nu admite categoria similarului], papesa [la propriu]
si ghiavolita [nu tocmai la figurat], iubindu-l pe amintitul fiu cu
aceeasi patima cu care-l ura, asasina a tatalui copilului ei [ghici
ciuperca!] – toate femeile fatale de celuloid sunt, pe langa ea,
...celuloid. cat despre vampele si trampele nu celuloide, ci curat
celulozice, sa fim seriosi – Milady Clarick de Winter e pe langa ea o
scumpitica, Madame Thénardier o sadica... sadea, nici mai putin, dar
nici mai mult de atat, iar Caterina de Medici o biata regina
rascoapta, chinuita deopotriva de menopauza si de amorul tirziu pentru
astrologul Ruggieri. e groaznica si seducatoare femeia asta, raul pur
si dur, si probabil ca ea mi-a furnizat primul set mai acatarii de
intrebari metafizice: cum se face ca manifestarea istorica a Raului
are drept reactiune o manifestare nu mai putin istorica a Binelui? e
obligatoriu ca orice Fausta sa-si aiba Pardaillanul? e cel din urma,
prin urmare, un fel de creatie a celei dintai? deci, dupa cum patratul
logic ne invata ca adevarul poate rezulta din fals, binele poate
rezulta din rau? de ce da? sau de ce nu? iar copilul Faustei cu
Pardaillan cade in categoria Binelui ori a Raului? si cum de sunt cele
doua miscibile?

citeam, cum am spus
si in Dilemateca, ultimele volume ale sagai Pardaillenilor in paralel
cu Monadologia. cred ca se vede si din intrebarile de mai sus,
naiv-maximalist-adolescentine, cam ca teodiceea lui Leibniz. de fapt,
cred ca de asta e Fausta personajul meu negativ favorit: pentru ca,
detestand-o fascinat pret de doua-trei mii de pagini, mi-am gasit
teodiceea personala. a fost, care va sa zica, prima mea femeie
metafizica!




My Shameful
Crushes. ca oricarei fetite cuminti, mi-au placut baietii rai. mai
intai, pe la cinci ani, am avut o prima pasiune pentru insusi...
Nicolae Ceaușescu - o marturisesc public acum pentru prima oara.
adica, nu numai ca auzeam ca face magarii, dar chiar mi se parea ca
are buze foarte rosii, iar asta imi era suficient pe atunci. apoi m-am
fixat pe Falconetti, personajul negativ din Om bogat, om sarac, fata
de care JR din ulteriorul Dallas nu este decat o copie amarata. dupa
cum tot copii amarate sunt toti Robocopii si Terminatorii de atunci
incoace, doar un pic mai cibernetico-androidizate. gugalindu-i o
fotografie, pentru a raspunde provocarii lui murdoc, constat ca-mi
tremura si astazi sufletul de frica si de emotie. he kicks any
villain's ass!






cel mai coios
bandit dintre banditi e fara indoiala El Indio.
daca ma gandesc la personaje negative cu sange-n instalatie, pentru ca
un personaj negativ fara sange-n pula nu poate fi decat un fel de
pacalici [vezi Pinguinul din Batman], asta e primul care-mi vine in
minte. betivul nevrotic, nebarbierit, viril, agresiv, supercarismatic,
interpretat magistral de Gian Maria Volonte in capodopera For a Few
Dollars More a lui Sergio Leone, da lectii despre cum ar trebui sa
arate un barbat tuturor metrosexualilor, emolailor si hipsterilor
autocastrati care ne-au invadat viata. uitati-va la ochii lui!
[secundele 52-54]. si cand te gandesti ca Volonte a acceptat rolul
doar pentru bani, nestiind ca avea sa-l faca
nemuritor!




e greu de ales un
[anti]erou fiindca cei care impresioneaza, cei pe care ni-i amintim
sunt cei care evolueaza, ceea ce face exercitiul si alegerea in sine
confusing. primul care mi-a venit in minte este The Decider, dar acesta sustine ca
este, de fapt, pozitiv. urmatorul a fost Zorg. scena in care el face
apologia principiului de "creative destruction" este nu numai
mal-epica, ci si vag
prevestitoare.




nu doar minunile
"nu au chip si nume", ci si raul insusi. masinaria aia infernala din
cartile lui Kafka. asta e "ticalosul perfect": omniprezent si toxic
prin particulele sale invizibile, un concurent al aerului insusi. fara
explozie. fara o Hiroshima sau un Cernobal. fara
teorii.




my favourite bad
guy is Rhett Butler. imi place pentru sinceritatea raului din
el.
daca as putea sa
fiu la fel de rea ca Rhett, in sensul de a trai cu atata pasiune
intelegand... as spune ca nothing else
matters.




n-am personaje
preferate, bune sau rele la purtare. totusi, sub coercitiune:
personajul meu negativ preferat ar putea fi Ostap Bender al lui Ilf si
Petrov. de ce? din patriotism zgandarit, de buna seama. sa nu uitam
cum se termina Vitelul de aur. Ostap incearca sa treaca granita in
Romania, in vreme ce din buzunare ii curg verighete, lanturi si
bratari si rosteste „clar“: Traiasca Romania Mare! unde mai gasiti, in
toata literatura universala, un asemenea strigat venind de la un
strain?




Nurse Ratched. nu
mi'a trebuit mult sa ma gandesc la personajul negativ preferat. Nurse
Ratched. Randle McMurphy din Zbor Deasupra Unui Cuib de Cuci a luptat
impotriva sistemului de tip Big Brother si a pierdut. Nurse Ratched.
manipulare, umilire, degradare. Nurse Ratched. a te hrani cu privirea
unui om infrant. Nurse Ratched. a distruge psihicul unui om, insa a'i
pastra constiinta de sine. a'l face constient de faptul ca mai e doar
1% dintr-o fiinta umana. Nurse Ratched. terapie medicamentoasa si prin
electrosocuri. Nurse Ratched.
metafora?






Jean Baptiste
Grenouille, esenta parfumierului lui Suskind imi bantuie tractul
olftacto-cerebelos de vreo cativa ani buni. lucru datorat in mare
masura faptului ca JBG e un personaj negativ apartinand tagmei
eterogenului, un homuncul spasmodic, filiform, un gollum dandy, care
in ciuda apetitului sau atroce e un personaj indragibil, are grija de
victimile sale, iar crima e mai degraba o imbalsamare, un experiment
de laborator alchimic cu reactii, precipitari, osmoze dirijate liric.
scopul sau artistic, inglobator, epigonic, cabalist, de a crea
perfectiunea intr-o sticluta de parfum glossy dilueaza mijloacele,
granitele deontologicului, iar ceea ce ramane in urma faldurilor
falfainde ale acetui prestidigitator e o miasma bahica, instrumentul
unui magnetism animal de care cu greu te poti dispensa. era sa zic ca
mai ca l-as lua acasa, dar neah, vreau sa ii simt putoarea de la
departare :]




personajul care
domina galeria mea de Rai Preferati e celebrul Omulet din Subterana,
aparut pentru prima oara in poemul Sebastian in Vis de Radu Vancu,
crescut apoi pina la statura mitului literar. dupa cum se stie,
nano-antropologia subteraniana a emis nenumarate ipoteze incercind sa
explice de ce Omuletul vrea sa devina Supra-Omulet, cu orice pret
[chiar administrind copiilor din Sibiu izomerul lui de praf Nestlé, ca
sa aiba toti rahitism si nanism si el sa ajunga “overlord in lumea
liliputa”]. astfel, Omuletul ar fi ”bolnav” [Dostoievski 1864],
”intr-un fel” [Zum 2010], ”rau, dar nu fundamental rau” [Caligraf
2010]. eu mi-l simt un pic apropiat pentru ca rautatea lui mi se pare
un produs derivat al dorintei lui, [nano]omeneasca in fond, de a fi
mai inalt decit e. si mi-e mila cind i se pregateste un ceai de
valeriana, apoi inca unul, ca sa se potoleasca cu fitiielile
hipercinetice intre Subterana pentru Omuleti si cea pentru
Supra-Omuleti. din experientele din subterana mea, stiu ca efectul
valerianei nu tine prea
mult.




in general nu prea
simpatizez cu raul nici in fictiune - poate cu cei un pic rautaciosi
din spirit ludic, gen Puck, dar nu cu cei rai de-a binelea. totusi,
daca e sa caut unul rau, am sa-l aleg nu dintr-o carte, nici dintr-un
film propriu-zis, ci dintr-un desen animat pe care l-am vazut toti in
copilarie - cei din generatia mea, cei mai tineri s-ar putea sa nu il
stie. e vorba de Meowrice din "Parisul Vesel" ["Gay Purr-ee"], un
motan parizian, distins, [aparent] amabil, manipulator si cinic, dar
debitandu-si cu sarm cinismele si fermecand-o cu sarmul si manierele
lui pe Mewsette, dragalasa dar naiva pisicuta de la tara. am revazut
relativ recent "Parisul vesel" si filmul nu-s pierde farmecul privit
cu ochi maturi, poate chiar
dimpotriva...






daca avem voie sa
ne jucam in sesiunea asta si un personagiu acuzat de 'fraud, bigamy,
adultery, plagiarism, household damages, negligence, property damages,
and performing unnecesarry dental extractions' poate fi in acelasi
timp si bad guy si hero, atunci Leonard Zelig e my favourite villain;
daca nu, atunci nu stiu sa
raspund.

pentru cei
neconvinsi ca Zelig e evil, uitati aici: 'he was the guy who smashed
my car up. It was brand-new. then he backed up over my mother's wrist.
she's elderly, and uses her wrist a lot.' [Zelig, Woody Allen,
1983]




Don
Quijote

de ce e un personaj
negativ? pentru ca invata pe cei creduli sa fie mai naivi decat sunt
deja si pe cei curajosi sa cada in
ridicol.
poate fi pozitiv
personajul asta? hmm.. intelectualii [dom'le!] spun ca e un soi de
Iisus.
aaaa.. voi tusi
discret [vorba lu' Lante] si ma voi preface ca n'am inteles prea bine
in ce fel.




Jack Nicholson -
Daryl Van Horne ["Vrajitoarele din
Eastwick"]

e impertinent si
fermecator, inteligent, cult si amuzant. ranjeste scandalos si
irezistibil. terorizeaza o comunitate de nesuferiti. trezeste la viata
senzualitatea unor femei misto, aducand-o la punctul de fierbere. si
daca are chef, poate sa si zboare. gotta love the horny little
devil.








Nurse Ratched, sora
sefa din One Flew over the Cuckoo’s Nest, is my villain of choice. cel
mai inspaimantator la ea mi se pare faptul ca actioneaza din
convingerea ferma ca are dreptate, o convingere vecina cu fanatismul.
fara asta, celelalte aspecte - ca ii terorizeaza pe cei mai slabi
decat ea sau ca sesiunile de terapie sunt doar o ocazie de a-si
manifesta sadismul - n-ar fi mare lucru. iar modul in care intampina
sinuciderea lui Billy, fara cel mai mic semn de remuscare, arata cat
de patrunsa e de corectitudinea faptelor
sale.








Rebecca de
Winter

e o absenta ce se
simte ca o prezenta: despre ea se tace atat de asurzitor ca te dor
timpanele. o reconstitui ca pe un puzzle din tresaririle de suferinta
ale celor ce au cunoscut-o, incerci s-o intelegi, dar, chiar cand i-ai
refacut fiecare miscare si cuvant, motivatiile ei iti scapa printre
degete, nu stii cine e, dar o presimti ca pe o silueta nefasta la
capatul tuturor cararilor pe care dai s-o
apuci.

si, cand o declari
invinsa definitiv, iti da o ultima lovitura, exilandu-te pentru
totdeauna, nu numai dintr-un loc, ci din chiar amintirile
tale.

doamnelor si
domnilor, Rebecca, deja moarta la inceputul romanului lui Daphne du
Maurier: a trait cum a avut chef, a murit in propriii ei termeni si a
reusit ca inclusiv dupa aia sa dea peste cap vietile celor lasati in
urma.




Amon Goeth: shoot
her.
Reiter: Herr
Kommandant! i'm only trying to do my
job!
Amon Goeth: ja, i'm
doing mine.

unul din cei mai
simpatici sonati ai cinema-ului autohton, SS Hauptsturmführer Amon Göth,
indeplineste mare parte din criteriile care tind catre raul absolut: e
ofiter SS intr-o fabrica a mortii, la cafeaua de dimineata impusca 2-3
evrei si da dovada de un narcisism atroce: [touching his reflection in
a mirror] Amon Goeth: i pardon
you.




Moxica + The
Horse

atacati de
cavaleria spaniola, aztecii se credeau atacati de centauri. cand eram
mic si l'am vazut pe Moxica la cinema, eu nu l'am crezut centaur, dar
am inteles ca Spania, Nobletea, Cruzimea si Calul sunt, intr'un fel,
acelasi lucru minunat.



Persoane interesate