miercuri, 3 februarie 2010

Prima zi de şcoală

Pentru păcatele mele am ajuns profă, dar idealul meu a fost, de totdeauna, arta pură. Trăiesc pentru suflet… (sper că nu tre' să citez sursa). De aceea am acceptat să predau un semestru (deh, puţine păcate) la o şcoală de la marginea oraşului, pe un salariu cât un abonament RATB şi câteva algocalmine (în interes personal) plus câteva caiete (pentru acţiuni caritabile).

Am primit a VIIIa C, despre care auzisem numai lucruri bune. Nu mi-aş fi dorit ca lipsa mea de experienţă să afecteze cumva bunul mers al lucrurilor în acea clasă, de aceea am refuzat-o iniţial. Cum însă m-am bucurat de la bun început de toată consideraţia directoarei, m-am văzut în situaţia de a nu-i putea trăda încrederea şi-am acceptat. Aranjamentele fiind făcute, m-am grăbit spre casă, unde un week-end întreg am făcut muncă de cercetare pentru noua provocare din viaţa mea: am găsit şi văzut o întreagă colecţie de filme cu şcoli de negri rapperi (cu muzică de-a noastră n-am găsit), cu şcoli în care elevii erau deştepţi după ce-ţi dădeai seama că nu-s proşti, cu şcoli în care elevele se metamorfozau spectaculos din curve în curve culte etc.

Luni, cu multe învăţăminte trase în urma cercetărilor efectuate, mă înfiinţez la şcoală. Şi despre asta voiam să vă postesc - de prima mea zi de şcoală ca profă.
Intru deci la VIII C în plin scandal monstru:
- Doamna, doamna, Mirel ne-a înjurat! zice unu', şi astfel fac cunoştinţă cu Mirel.
- Bună ziua! io de acolo. Cine-i Mirel?
- Eu doamna, zice un tip la 1 metru 80, extrem de ameninţător. N-am făcut nimic!
- Ba da, ne-ai înjurat! Doamna, ne-a înjurat!
- Mă Rădoi, zic ştiind că nu pot da greş cu fotbalul, ce s-a-ntâmplat?
- Nimic doamna! Băăăăi, mi-a zis Rădoi!
- Doamna, să nu-l credeţi, Rădoi ne-a-njurat!
Moment în care Mirel, înmuiat de complimentul cu Rădoi, şi-a arătat pentru prima oară potenţialul:
- Doamna, vă jur (şi-şi face o cruce, am avut impresia că ar fi tras şi-o flegmă de început de meci), io n-am zis pulă-n viaţa mea!!!!!
Copilul promitea...

Mai târziu în aceeaşi zi, Mirel mi-a oferit cea mai poetică şi sensibilă mostră de gramatică. Rugat să conjuge un verb, ce verb vrea el, Rădoi declamă:
Eu frunză, tu frunză, el/ea frunză
Noi frunze, voi frunze, ei/ele frunze

Impresionant…

12 comentarii:

  1. sunteti invidiosi pe mirel. presimt io


    si, ca paranteza: am ternat scaunele lu baietii aia care vau parafrazat prin copiere numele blogului. Fremos scrisa. Din pacate megacomunsita :(

    RăspundețiȘtergere
  2. bai, mirel e ca Cid-ul! cate fapte de vitejie a mai facut el... de ex, el nu stia toate literele in variantele "mare" si "mica". de aceea folosea in acelasi cuv si litere mari si litere mici...

    ma bucur de paranteza :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Da' si vrei sa zici ca n'a meritat sa'ncerci sa luminezi niste minti tinere'n formare, chit ca ai pus bani de la tine sa'ti iei si niste extraverale?

    RăspundețiȘtergere
  4. a meritat, insa numai pt ca n-am continuat. a meritat pt cazul in care m-as fi intrebat vreodata daca n-ar fi fost cumva asta menirea mea.

    RăspundețiȘtergere
  5. Doar un semestru ai rezistat ? Eu am stat 3 ani si la liceu, nu la copii mici. Am avut si clase a XII a :) Cred ca la niciun serviciu de acum inainte n-am sa ma mai simt atat de bine.
    Mai povesteste ca-mi plac chestile astea.

    RăspundețiȘtergere
  6. 5 luni m-am simtit bine si eu, faceam ore misto, le aduceam materiale, copiii ma iubeau. numai ca-n ultima luna am reusit sa fac un copil sa planga si pe altul sa se agate de piciorul meu si mi-am dat seama ca nu-i de mine. plus ca ma costa ca dracu.

    RăspundețiȘtergere
  7. in ce context s-a agatat de piciorul tau?

    RăspundețiȘtergere
  8. copilul care bocea era nefericit fiindca aflase ca urma sa plec de la scoala lor, iar ala de s-a agatat de piciorul meu incerca a ma convinga sa nu-l las corigent =))

    RăspundețiȘtergere