marți, 27 aprilie 2010

Dormeau pe-o frunză două stele

Puţea ca dracu în tot autobuzul. Ceva de nedescris. În aglomeraţia aia, toţi ne uitam cu coada ochiului unii la alţii. Vinovaţi trebuiau să fie cei din spatele nostru, cei din faţa, cei din lateral. În jurul fiecăruia dintre noi se formase câte un cerc de suspecţi puturoşi. Mă îngrozea gândul că eram şi eu suspecta cuiva. Zeci de picioare din tot autobuzul ăla răspundeau pentru numai două, adevăratele vinovate. Şi faţa care le aparţinea se camufla, probabil, sub aceleaşi grimase de scârbă şi iminent leşin. Oamenii nu mai vorbeau, de frică să nu le intre mirosul pe gură şi, de-acolo, să nu se răspândească infecţios şi fatal in organism.

După prima oprire, politeţea s-a dus să moară un pic. Ea urma să trăiască veşnic în sufletele noastre. În al meu - după cele 5 staţii.

Ochiul colectiv a identificat un cerşetor în spatele autobuzului. Jegosul a fost eliminat la prima staţie, chiar dacă puţea a băutură, nu a picioare. Geamuri deschise, evantaie din contracte de vânzare-cumpărare cu timbru sec auriu şi facturi Romtelecom, eşarfe parfumate, gume de mestecat. Dar, cel mai important, încredere. Eram nevinovaţi toţi, eram curaţi, spălaţi. Nu te mai simţeai murdară că avuseseşi o scurtă fantezie cu tipul care s-a urcat odată cu tine şi pe care l-ai suspectat de ceva atât de oribil. De erotism oricum nu mai putea fi vorba, dar măcar nu ţi se mai întorcea stomacul pe dos de fiecare dată când geanta lui se lipea de haina ta.

Când toţi redeveniserăm nişte persoane Protex în lumea Sephora, putoarea izbi mai crâncen, cu forţă înzecită. Tăcere devastatoare. Pândă. La mijlocul autobuzului, pe 2 scaune, sub geamul larg deschis, o mamă şi fiul ei erau singurii care îşi continuau viaţa. De sub scaunele lor o dâră se prelingea subtil, atât de subţire şi totuşi puternică. Sacoşa cu brânză se ascunsese între cei 2 şi-şi vedea liniştită de planul ei diabolic. Cei doi îşi mai băgau din când în când mâinile în ea şi le scoteau cu rodul sacoşei, pe care-l depozitau tacticoşi în gură. Aveau obraji rumeni.

12 comentarii:

  1. "Vesnicia s-a nascut la sat". Ce cretinism, ne mai si mandrim cu asta. Uite de aia domne, suntem cine suntem.

    RăspundețiȘtergere
  2. exceptional textul.

    cemah

    RăspundețiȘtergere
  3. Cu pui decongelat ai încercat? Dupa 5 ore cu puiul în autobuz buda din gara Basarab iți va părea mai imbietoare decat Sephora.

    RăspundețiȘtergere
  4. Dr. A, pe langa branza, am mai fost obligata sa experimentez salamul, pestele si chiar picioarele. Cu puiul n-am avut deocamdata onoarea.

    RăspundețiȘtergere
  5. am avut un junior indian care si-a cumparat un pui intreg pe 7 seara inante de inchiderea magazinului. Pe la 10 cand am plecat din laborator catre casa se împuțise in asa hal ca punga inca mai mirosea chiar si dupa incinerare.

    bineinteles ca omul l-a mancat. Cu mult curry.

    RăspundețiȘtergere
  6. lasa-ma sa ghicesc. n-avea iubita. sau daca avea, era din aceeasi specie cu el.

    RăspundețiȘtergere
  7. avea logodnica .. la mii de mile departare.

    RăspundețiȘtergere
  8. Scarbosilor! :)) Mi-ati amintit de un fost coleg de camin, din Botosani, care si-a adus in prima zi de facultate o multime de branza de oaie cu el. Frigider inca nu era atunci in camera, si el s-o gandit sa o lase pe masa. Asta era intr-o sambata, ca el se grabise sa vina cu vreo doua zile inainte la facultate, sa lase o parte din bagaj si apoi sa o taie acasa. Luni am revenit toti in camera. Moaaama, dar ce putzea. In ce hal. Doua zile am dormit pe la altii, pana s-a aerisit camera de tot. Am revenit apoi si parca tot se mai simtea putin mirosul, am otravit cu ceva spray de camera, tot timpul geamuri deschise si dupa ce le inchideam iar de otravea si aerul. Nu mai stiam de la ce pute in asa hal. Hai sa facem iar curat! Intre doua saltele de pat statea strivit un soricel, acum nu stim daca o murit de inanitie, ca branza disparuse de mult din camera sau de pofta. :))

    RăspundețiȘtergere
  9. Acum vreo 5 ani am mers pana la Dorobanti cu autobuzul 182 (care merge la Gara de Nord, trebuie precizat) cu un porc viu nespalat la poponet, legat fedeles si asezat pe scaunele din spate de catre 3 tarani. Probabil ca drumul pana la destinatie a fost aventura suprema a porcului. Imi si imaginez ce povesti misto au iesit la troaca. Eu insa am coborat aproape moarta. Desigur, am trait ce scrii tu in acest articol, mai putin lipitul gentii :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Laura, foarte tare! Da' de ce nu i-or fi dat drumul la Dorobanti? =))

    RăspundețiȘtergere
  11. Da, s-ar fi potrivit probabil destul de bine si in acea ograda :D

    RăspundețiȘtergere

Persoane interesate