joi, 6 mai 2010

Femeia şi scula

Pe uşa din faţă a băncii intră un comis voiajor îmbrăcat cu un frumos pulover de lână pe cap. Dornic să-şi vândă şi ultimul produs - o cochetă şurubelniţă roşie - acesta se apropie de casieră şi o abordă politicos:
- Şuuu-ruuu-belniţe de vânzare avem! Bună ziua.
- Bună ziua. Vai, dar ce şurubelniţă drăguţă aveţi! Zice casiera de la bancă, încântată de culoarea roşie a obiectului. Clipi des din cauza miopiei avansate.
- Doriţi? E de vânzare! Răspunde comis voiajorul şi o apropie mai mult de ochii femeii, simţind că aceasta avea s-o cumpere şi excluzând varianta exclamaţiei din complezenţă. Se grăbea. Îşi înfofolise capul cam gros pentru temperatura condiţionată la 24 de grade din bancă.
- Mmm, e drăguţă… Nu ştiu ce să zic… Iar o să mă certe soţul că am cumpărat nimicuri. Dar pare utilă…
- Doamnă, e de cea mai bună calitate! E şi multifuncţională, vă şi puteţi apăra cu ea în caz că vrea să vă violeze cineva. Dacă vreţi, vă fac şi o demonstraţie. Şi se agită cu şurubelniţa spre femeie pentru exemplificare.
- M-aţi convins, m-aţi convins, zise aceasta uşor amuzată, uşor îngrijorată de gândul violului. Cum vă plătesc, că am şi lei şi valută?
- Ambele, zise comis voiajorul puţin iritat de căldura tot mai mare, din ce în ce mai nerăbdător să iasă la aer.
Femeia luă un xanax din cutia pe care o ţinea mereu lângă calculator. Suferea frecvent de atacuri de panică declanşate de cele mai minore lucruri. Ba chiar fusese penalizată în câteva rânduri pentru acţionarea butonului de panică în astfel de crize. Până să se obişnuiască ea cu obiceiurile filialei, crezuse sincer că butonul care purta numele bolii ei fusese instalat special pentru aşa ceva. Abia când s-a trezit cu echipajele BGS înarmate şi cu opriri considerabile din salariu a înţeles că nu trebuia să mai apese vreodată acel buton. Aşa că se reprofilase pe xanax, pe care-l dădu pe gât şi acum.
- Ok, zise ea. Cât?
- Ah, v-o las ieftin. Daţi-mi numai cât aveţi dumneavoastră acolo. Uitaţi, puneţi-i aici.
- Vaaaaaaaiii, ce plasă interesantă aveţi, roşie! Vă place roşul, văd. Puţini bărbaţi au curajul să recunoască, să ştiţi.
- Da, e plasa mea norocoasă. Nu mă despart niciodată de ea.
- Gata, zise casiera zâmbind şi i-o înapoie cu plata.
După o secunda de tăcere, femeia găsi de cuviinţă să ridice timid din sprâncene şi să-l întrebe din ochi pe comis voiajor despre şurubelniţa EI. Acesta, tot mai nestăpânit din cauza puloverului din lână care-i încingea capul şi care-i provoca mâncărimi insuportabile, se evaporă ştiinţifico-fantastic din bancă. Cu tot cu mica sculă proaspăt cumpărată de casieră. Atac de panica violent. În starea îngrozitoare în care se afla, păgubita de şurubelniţă uită de restricţia autoimpusă şi apăsă butonul.

Băieţii din echipa BGS, precum şi directorul băncii se dovediră a fi nişte insensibili materialişti, părând mai degrabă preocupaţi de lipsa de simţ practic a funcţionarei care habar n-avea de preţul corect al unei şurubelniţe decât de faptul că rămăsese fără obiectul cumpărat.

6 comentarii:

  1. Pai bancii nu i-ar fi pasat de surubelnita decat daca ar fi girat cu ea vreun imprumut...
    Daca ar fi setat o temperatura mai mare la ambient, hotul ar fi preferat deconspirarea alternativei sufocarii.
    Ai dracu" bancheri, la cati bani ne fura ar putea sa ne resfete cu temperaturi de 32 de grade in sedii si casierite care ne asteapta in chiloti- ca tot angajeaza numai bunaciuni sa ne ia mintile.

    RăspundețiȘtergere
  2. :)) tare casiera surubelnitei =))
    pardon, surubelnita casierei, sacosa vinzatorului...

    la cati prosti sunt pe lumea asta...

    RăspundețiȘtergere
  3. Ai surprins povestea mai bine decat Realitatea si toate celelalte posturi de stiri la un loc. Meriti un Pulitzer. :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Cipriane, esti primul om care m-a inteles deplin. Pt. o milf, Pulitzerul e maximum de porn

    RăspundețiȘtergere
  5. nu stiu, nu ma pricep, desi-s din localitate. astept oaia.

    RăspundețiȘtergere

Persoane interesate