duminică, 15 august 2010

Omul fără însuşiri


Mi-am luat cartea de Musil şi m-am dus să mă cac. Din cauza zăpuşelii lăsasem deschise toate geamurile din casă. Am lăsat şi uşa de la budă deschisă. Auzeam foarte clar vocile oamenilor pe stradă, ciripituri, biciclete, maşini, foşnetul frunzelor… Odată cu bucuria sexuală a căcării m-a năpădit senzaţia că mă cac nemijlocit pe lumea de afară. Mă cac pe toată lumea!

„- Nu trebuie să râzi, spuse el. Eu nu sunt un pios; privesc calea spre sanctitate cu întrebarea dacă aş putea circula pe ea cu un camion.”

5 comentarii:

  1. O combinatie din care rezulta cultura de cacat...sau cultura cacatului..cultul cacatului..da asta e

    RăspundețiȘtergere
  2. si io sunt un camionagiu slinos si credincios care ghiceste drumu corect in cruciulitzele de sifilis ale bagaboantelor.

    RăspundețiȘtergere

Persoane interesate