duminică, 19 septembrie 2010

Prăjitura cu mac


Aseară mi-am luat o prăjitură cu mac. 1,5 lei, destul de bună. Şi mare. Îmi place macul foarte mult. Cozonacul cu mac e preferatul meu. Însă prăjitură cu mac n-am mâncat multă vreme până relativ recent. Motivul pentru care mai bine de 20 de ani n-am mâncat e foarte simplu. Am suferit o traumă prajiturească în copilărie.

Pe vremea comuniştilor, în orăşelul meu, cofetăriile aveau nume frumoase, senine: Lămâiţa, Garofiţa, Cofetăria Tineretului…, inspirau toate voie bună şi chiar era voie bună înăuntru. Erau pete de culoare în cenuşiul cotidian. Familiile veneau, părinţii beau cafea (nechezol), iar copiii mâncau prăjitură şi beau un pişat de suc. Mie îmi plăceau mult prăjiturile: eclere, negrese, linzer cu mere, linzer cu mac, prăjitura aia din resturi, care, dacă nu mă înşel, se numea Carolina. Îmi plăceau şi batoanele cu cafea prin care se vedea zaţul, tot din resturi făcute şi alea. Linzer îi zicea deci şi prăjiturii cu mac, două foi de aluat şi între ele mac cam de-un centimetru grosime. Poezie nu altceva. Nu ştiu ce pula mea înseamnă linzer, dar aşa-i zicea.

Revenind la traumă. Nu mai ştiu cine mi-a dat bani, cert e că aveam şi m-am dus la Lămâiţa să-mi iau un linzer de ăsta cu mac. Am urcat într-un suflet scările în spirală până la etaj unde se afla cofetăria cu celebrele mese şi scaune negre cu roşu. Am dat banii, am luat prăjitura la pachet şi-am plecat. Era vară. Când am ajuns în parcul din centru, am desfăcut hârtia, am scos linzerul şi am muşcat cu lăcomie aproape jumătate din el. Ciudat însă, între dinţi am simţit ceva uscăcios cu consistenţă de material textil. Am scos prăjitura din gură, m-am uitat la ea, era să borăsc instantaneu. Cele două bucăţi se ţineau încă una de alta printr-un ghemotoc de fire umane de păr lungi, negre, încălcite. Ce pula mea se întâmplase nu-i chiar aşa uşor de presupus cum pare, dar nici nu m-am mai întrebat. Am aruncat prăjitura într-un coş de gunoi şi foarte multă vreme n-am mai pus gura pe aşa ceva.

12 comentarii:

  1. Mai spune povestioare din astea că poate îmi trece şi mie chefu' de prăjituri, Petroave. Te rog cu savarină, ecler, excelent şi, dacă se poate, cu amandine.

    Linzerul ăla, din cunoştinţele mele limitate, e un nume furat de la austrieci.. Adicătelea una bucată kuchen din Linz. Am văzut că mai comentează pe aici nişte vorbitori de germană (aşa de tari că spun şi bancuri cu evrei), aşa că-i las pe ei să te lămurească în legătură cu linzerul.

    RăspundețiȘtergere
  2. sunt ex-mewsette.
    http://derunsichtbareblog.blogspot.com/

    RăspundețiȘtergere
  3. ce dor mi´a fost de tine, lolabau.Ma vei putea ierta vreodata?

    RăspundețiȘtergere
  4. io (n-)am mancat vara asta ciorba de peste cu păr de calugar (sfintit, totusi!) la manastirea secu. in general, e intr-adevar ingredientul care face diferenta!

    RăspundețiȘtergere
  5. e clar ca s-a pus trup si suflet pentru prajitura aia, cand a fost facuta :))

    RăspundețiȘtergere
  6. Tocmai voiam sa spun si eu acelasi lucru pe care l-a spus voroncas... da' fara sa mentionez manastirea, ca m-am gandit ca dupa aia nu mai mananca turistii d-acolo... Eu sunt mai discret. Bine ca l-am observat din timp, ffs! Oricum, cand l-am scos din ciorba cu toate 'bulinele' de ciorba atasate de el (creca avea vreo 50 de cm) am inteles si eu semnificatia reala a postului negru. Macar am plecat castigat.

    RăspundețiȘtergere
  7. voroncas si vinci, voi ati gustat din acelasi par sfintit vara asta?

    RăspundețiȘtergere
  8. @PETROV:
    ihim, ca dintr-un fir de calugar se satura mai multi oameni. io i l-am aratat si el l-a târât in toata splendoarea afara din castron. a fost frumos, insa nu au inteles cu totii asta: cei de la masa ne-au mustrat, ca 'nu se face asa la manastire' :))

    RăspundețiȘtergere
  9. nu stiu cum a a facut ala de a postat cu nickul meu, dar nu sunt eu. uitati-va si voi la ip-uri ca e in stare sa posteze ce vrea si sa semneze cu nickul meu.in rest, de bine.( lolablau)

    RăspundețiȘtergere
  10. cum pula mea sa faca? a dat copy/paste pe link.(me, garcea)

    RăspundețiȘtergere
  11. Da, traumatizant. Amuzant, dar traumatizant.
    Da' cel mai tare nume de prajitura tot DOBOS-TORT mi se pare ;))

    RăspundețiȘtergere

Persoane interesate