luni, 11 octombrie 2010

Tinere speranţe


Pişatul de autobuz nu mai vine. Sunt singur în staţie. Mă tot uit ca boul la telefon în lipsă de altă ocupaţie. Din scara blocului din apropiere iese un moş cu baston. Se plimbă. Până la intersecţie şi-napoi. Cam cincizeci de metri o tură. Are pantaloni de training verzi, geacă de culoare kaki, adidaşi albi, şapcă verde. Oarecum asortat. Loveşte sacadat trotuarul cu bastonul. Scârţâie tot. După 15 minute şi vreo patru ture ale bătrânului vine şi autobuzul. Când să urc, moşul ajunge în dreptul meu. Acuma văd şi ce scrie pe şapcă. P.N.G.

5 comentarii:

Persoane interesate