duminică, 28 noiembrie 2010

Fata Morgana


Se lăsase întunericul şi simţeam bine frigul deja, când am ajuns la fântâna ornamentală din Piaţa Avram Iancu. Pentru necunoscători trebuie să spun că asta e o fântână muzicală prevazută cu tot felul de jocuri de lumini, iar în pavajul din jurul ei sunt inserate spoturi luminoase viu colorate. O imitaţie de prost gust a celor de afară totuşi, altoită pe statuia oribilă a lui Avram Iancu. Desigur, mai bine decât nimic. Vara mă opresc uneori lângă ea şi las jeturile de apa să mă atingă pe faţă.

De data asta m-am oprit cuprins de o stare ciudată. Aproape fermecat. Iniţial de muzică. O bucată clasică, nu-s specialist. Apoi luna plină. Culorile vii, calde: verde, portocaliu, roşu, albastru, roz, mov… proiectate electric în noapte. Catedrala şi Teatrul Naţional emanau şi ele un fel de căldură, datorită reflectoarelor cu lumină galbenă. Dansul jeturilor de apă în ritmul muzicii. Sunetul stropilor atingând suprafaţa apei. O mămica şi un tatic cu un copil mic râdeau fericiţi. Copilul se împleticea în jurul fântânii punând mâna pe spoturile colorate. Ce copil frumos! Poate ar trebui să fac şi io unul…

M-am dezmeticit repede. Ce pula mea fac io aici? Câteodată e uşor să te laşi prostit. Noroc că nu dureaza mult. Am pornit din nou prin pustiul urban.

6 comentarii:

  1. Poate ar trebui să mai omori și tu câte unul... Altfel te trezești că cresc și votează...

    RăspundețiȘtergere
  2. si cand vine partea cu urinatul in fantana?
    astea serioase nu le reusesti deloc...

    RăspundețiȘtergere
  3. ia uite, marghioala. fantezie de-a ta?

    RăspundețiȘtergere

Persoane interesate