luni, 21 martie 2011

Memento pula


M-a sunat tata. M-a luat pe ocolite, că ce fac, cum îs, că bla bla. I-am zis să lase vrăjeala şi să zică ce pula mea vrea de fapt. Că vezi că a zis unchiu-to că X a lu’ Y din sat e în spital în Cluj la oncologie. Aşa şi? Păi nu vrei să te duci până la el să-i duci ceva, orice, chiar şi-o portocală, e ca o stafie. Cancer, mi-am zis, cancer. Tata se teme că nu vreau să mă duc că n-am bani să cumpăr ceva.

Da’ nu l-am văzut de zece ani, m-am apărat eu de spectrul morţii. Nu are pe nimeni lângă el? Nu ştiu, mi-a zis. Păi are atâţia copii... Dacă nu mă mai recunoaşte? Nu l-am văzut de zece ani în pula mea, am repetat. Tata era evident supărat, dacă era vreo rudă apropiata, l-aş fi înţeles. Probabil se simţea vinovat că nu se duce el ... Că-mi dă el numărul lui de telefon. Sună-mă mâine mai bine, am amânat eu.

La bunici, pe uliţa unde-am copilărit până la o anumita vârstă, când a murit bunică-mea de cancer, omul ăsta avea casa peste drum de bunicii mei. Una masivă din cărămidă, rămasă netencuită ani de zile, c-o poarta mare din tablă zincată. O figură întipărită adânc în mintea mea. Mergeam des pe-acasă pe la el, prieten fiind cu copiii lui. Un om măcinat ani de zile de boli şi ghinioane, au uitat doctorii o foarfecă-n el, altă dată ceva pansament. Totuşi foarte hâtru. Şi aspru. Acuma i-o fi ajuns cuţitul la os, nu vreau să-l văd în halul ăsta, la Cluj, departe de casa lui.

Cel mai mult m-am apropiat de spitalul ăsta în vara lui 2007, când citeam pe scările de la intrare, că era umbră şi linişte. Mai trecea câte unul fără păr, mai venea un miros de mici de la casele de peste drum.... Pitoresc. Dacă mă duc acuma o să fie oribil, dacă nu mă duc o să mă simt aiurea. Iar o să am numai cancer în cap o vreme.

Ca de obicei, nu e bine nicicum.

7 comentarii:

  1. cat am stat 6 ani in Cluj, pe scarile de la oncologie era mereu plin de studenti care citeau, mai ales in sesiune. ce mai, era o adevarata sala de lectura acolo pe scari riscai sa fi calcat in picioare de tineri studiosi.
    nu mai bine urcai tu inca 50 de pasi si intrai in gradina botanica, unde ai umbra si banci.
    PS poti incerca si pe scarile cimitirului e mai multa liniste

    RăspundețiȘtergere
  2. Date-n pula si fa-i o vizita bietului om ! Ce te costa ?

    RăspundețiȘtergere
  3. Trimite-l pe Cemah.
    Il platesti cu ceva bani, ca tot se plangea ca n-are nici un job.

    Si-asa zici ca mosu respectiv nu te-ar recunoaste.

    RăspundețiȘtergere
  4. grimm, cand citeam eu era vacanta la studenti. plus ca era moca.

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu pariez ca te vei simti oribil, nu aiurea. Prietene, de moarte n-ai cum sa scapi, chiar daca nu e a ta...

    RăspundețiȘtergere
  6. Du-te ma la bietul om, daca are cancer la colon e oricum conex cu subiectul tau preferat.

    RăspundețiȘtergere
  7. hai ia un Mars si dute la el nu mai sta :))

    RăspundețiȘtergere