luni, 2 mai 2011

Unu mai sictirit


Terasa Chios e una din preferatele mele. Pentru că ieri a fost 1 mai, deci trebuia să fac ceva şi eu cu ocazia acestei extraordinare sărbători de care mă doare fix în pulă, am decis să merg la Chios, chiar dacă ploua, terasa fiind oricum acoperită. Mie îmi place cel mai mult terasa din faţă, aşa că acolo ne-am aşezat. Masa arăta promiţător, nedebarasată, măcar erau două meniuri pe ea. Tot aşteptând în zadar să ne servească cineva, ni s-a făcut foame. Eu m-am dus să iau nişte popcorn de la eternul vânzator din parc. În drum m-am oprit la barul de lângă terasă să-i zic chelnerului să ne servească şi pe noi. Barul e-ntr-o gheretă de lemn, la 3-4 metri distanţă de terasă. I-am zis chelnerului:

- Vii şi la masă la noi, te rog? I-am indicat cu mâna unde e masa.
- Plouă!
- Poftim?
- Plouă! repetă el sec din nou.
- Şi nu vine nimeni la noi la masă deci?
- După ce se opreşte ploaia! îmi zice el zâmbind amabil.
- Deci trebuie să vin eu la bar?

Individul dă aprobator din cap.

După ce am futut o trântă pe podul alunecos care trece peste lac, m-am întors resemnat cu popcornul şi m-am dus să comand la bar. Dacă mă gândesc bine, omul a fost chiar amuzant în nesimţirea lui. S-o fi simţit lezat în demnitatea de chelner că lucrează de 1 mai, cine ştie. Mai târziu şi-a mai revenit, i-am lăsat şi bacşiş vreo 3 lei.

2 comentarii:

Persoane interesate