vineri, 9 septembrie 2011

Labe de urs, democraţie, trenuri, fericire, Flaubert


De la bucătarul-şef al Maiestăţilor Lor de Prusia, Dumas a obţinut reţeta mâncării din labe de urs, a la Moscova. Se cumpără labele gata jupuite. Se spală, se sărează, se marinează timp de trei zile. Se fierb cu slănină şi legume şapte-opt ore; se scurg, se şterg, se presară cu piper şi se înmoaie bine în untură topită. Se tăvălesc în pesmet şi se frig pe grătar o jumătate de oră. Se servesc cu sos picant şi cu două linguri de peltea de coacăze.

.....

„Tot visul democraţiei”, scria Flaubert, „se rezumă la a ridica proletariatul până la nivelul de idioţenie atins de burghezie.”

.....

Dar el nu ura căile ferate doar pentru ceea ce erau; le antipatiza pentru felul cum îi linguşeau pe oameni cu perspectiva unei emancipări iluzorii. La ce folosea progresul ştiinţific, dacă nu era însoţit de unul moral? Transportul feroviar nu avea alt rol decât să pună în mişcare şi mai mulţi indivizi, care să se întâlnească pentru a-şi reuni prostia.

.....

Spunea că fericirea presupune trei premise: prostia, egoismul şi sănătatea – şi că el e sigur că o posedă numai pe cea de-a doua.

.....

(Julian Barnes – Papagalul lui Flaubert)

P.S. se pare că există ceva probleme cu postarea comentariilor, nu e de la noi, e de la blogger, de obicei trece repede.


3 comentarii:

  1. cred ca cea mai buna carte a lui barnes. iar de flaubert ce sa mai zicem... :)

    RăspundețiȘtergere
  2. n-am citit alta, dar asta e misto rau.

    RăspundețiȘtergere
  3. mda, pai ai fi cam dezamagit. sa fie una si buna! (in cazu asta)

    RăspundețiȘtergere