marți, 27 decembrie 2011

Din aripă


Gările în oraşele mici sunt cel mai pustiu punct al oraşului, parcă întotdeauna nesatisfăcute tânjind după trenuri.

.....

- Era pe stradă într-o zi cu un buchet de flori învelit în celofan, nevasta lui subţire şi urâtă mai născuse o fetiţă, şi l-am oprit pe trotuar fără să observ că iar e beat, dar tot el – a scăpat florile pe jos şi le-a călcat în picioare, ploua mărunt şi cenuşiu – m-a privit în ochi văzându-mă după trei ani şi făcându-mă să mă simt vinovat şi să mă întreb unde şi de ce se naşte acest sentiment, să mă îmbrăţişeze cu mişcări nesigure şi să-mi spună cu o voce pe care n-am uitat-o nici acum: „Ce faci? Eu m-am distrus cu totul!” Îmi ghicise sentinţa care şi mie mi se păruse aspră şi poate de aici incizia acelui sentiment de vinovăţie.

.....

„Nu în copilărie trebuie să te îndrăgosteşti şi să creşti apoi cu acest polip prematur în suflet, ci mult mai târziu, prin opţiune.”

.....

Cei mediocri? se gândea Aurel. Dacă există, atunci aceştia ar avea ceea ce numeşte el „şanse”, pentru că cei buni le ignoră mergând pe firul voinţei lor, iar cei slabi n-au curajul să le dea curs.

.....

Ani de zile exacerbam vacanţele scurte, venind aici cu o oarecare febrilitate, chestionat de rude insistente pentru care nu mai simţeam nimic, întrebări scurte la care cereau răspunsuri detailate în curiozitatea lor ţărănească, stăruitori şi persistenţi, năvălind parcă asupra unor lucruri care îmi aparţineau intim pe când eu nu-i întrebam niciodată nimic. Întotdeauna faptul că nu pui întrebări e luat drept modestie sau eventual timiditate, dar cred că este semnul distinctiv al unui egocentrism care se naşte în pragul maturităţii când legăturile dintre noi şi ceilalţi traversează un pasaj îngust.


.....

Alexandru Vlad – Aripa grifonului - Povestiri

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Persoane interesate