duminică, 30 ianuarie 2011

Alt sondaj foarte important

Vine un moment în viaţa fiecărui om când trebuie să se facă de râs. Să-şi mărturisească momentele atât de jenante pe care, dacă viaţa ar fi ca-n filme, le-ar uita ca să poată supravieţui confortabil cu el însuşi. Există situaţii pe care nici măcar alcoolul, etnobotanicele, tinereţea, boala, înfometarea genitalelor, complexele, tatăl beţiv, originile peste Prut nu le pot justifica.

Azi, despre declaraţiile de dragoste penibile pe care le-aţi inspirat. Şi ca să nu zică cineva că mă dau lovită, bag şi eu două:

- Aş vrea să te fut într-o biserică părăsită!
- I-am povestit chiar şi maestrului de karate despre tine.

Aştept să vă faceţi de căcat. Spor.

sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Urinatus interruptus

După jumătate de litru de roiboos, am simţit că trebuie să mă piş. Urgent. Am ieşit în fugă din birou, am deschis fericit sărind într-un picior uşa de la buda bărbaţilor (o plasă de fluturi în mâna dreaptă mi s-ar fi potrivit perfect), mi-am desfăcut şliţul în zbor, am trecut din camera cu chiuvete direct în încăperea cu pisoare cu pula scoasă.

- Bună ziua, domnu’ Petrov, mă scuzaţi!
- Sărumâna, pe mine să mă scuzaţi!

Femeia de serviciu.

vineri, 28 ianuarie 2011

Cum am aflat că sunt grasă


Când mi-a zis cineva că nimeni nu e de neînlocuit, o ardeam mândră şi sigură de unicitatea mea. Care dacă nu eşti sigur pe tine, se numeşte că eşti complexat şi emiţi vibraţii negative. Cum ar veni, transmiţi chimic, sonic, telepatic, plm că eşti dispensabil. Cum ar veni bis, îl hipnotizezi p-ăla să se descotorosească de tine.

Şi cum eu, în afară de calităţi pozitive, am şi defecte negative (vezi coloana sonoră), am decis să demonstrez lumii întregi că lipsa mea egal lipsa sensului. Şi ştim cu toţii de la maestrul Pleşu că unde nu-i sens nu-i nici viaţă. Şi mi-am dat demisia. Şi n-a mai avut sens. Pentru mine decât.

(Care juma' de muie Pleşule că nu i-ai explicat mai clar lu' Liiceanu faza cu sensul în emisiunea la care m-am uitat şi eu.)

Semi sufeream din orgoliu că uite, futu-i, nu-s cine credeam io că cred ei că sunt, mai exact Dumnezeu, care, dacă demisionează, vine apocalipsa. Nu mă implora nimeni să mă întorc să fac iar lumină, să zic în prima zi contract şi atunci să se semneze contractul, să zic în a doua zi bancă şi atunci să se umple contul şi tot aşa.

Dar pula mea, asta nu era atât de rău. Nu eram unică. Încă. Nici Iisus n-a fost din prima. Bă, da' să aflu că m-au înlocuit cu 3 (trei) oameni, asta a fost horror. Imediat m-am dus să mă cântăresc.

joi, 27 ianuarie 2011

Just a Perfect Day


Mă trezesc în miezul nopţii cu junghiuri în piept. Infarct? Pula mea, stai că inima nu doare. Deşi…

Bună dimineaţa!

În autobuz un muncitor cu căciulă neagră decolorată şi geacă albastră căptuşită se plânge unui amic:
“Atâta mă supără pruncu ăsta, io-i dau bani de dimineaţă să margă să cumpere mâncare, el mere cu tăţi banii la aparate!” Dacă eşti prost, sclavule!

Aflu în cele din urmă că trebuie să plătesc acea sumă mare de bani. Nu-i dracul aşa de negru totuşi. Doar îs bogat, ce pula mea!

Ies din local îngândurat şi trag o flegmă pe zăpada albă. Flegma e de-un roz extraterestru. Ce pula mea? Scuip sânge? Mă panichez câteva secunde, apoi realizez că tocmai am mâncat salată de sfeclă. Băga-mi-aş pula-n ea sfeclă!

Dau să aprind aragazul cu ustensila neagră care mă enervează. Clic clic clic, nimic, ce pula mea? Am uitat să pornesc gazul. Muie gaz!

Anne Frank.

Un ceai amar de rostopască. (“Mod de administrare: 1 cană care se bea în cursul unei zile.”)

Ultima încercare. Verific biletul la 6 din 49 pentru tragerea din 20. Verificare amânată strategic. Întotdeauna momentele astea mă umplu de speranţă. 0 din 49.

Noapte bună!





marți, 25 ianuarie 2011

Pizda hei s-a transformat în pizda yei


La masa din faţa mea o fătucă cu bluzucă albă pufoasă stă de vorbă cu viitorul ei prieten. Din când în când îşi ridică coatele de pe masă şi bate din palme răsfăţos-ironic zicând: Ieiii! Par super cinstiţi, genul “le stă bine împreună”. Nu e prima oară în ultimele luni când aud împrumutul ăsta imbecil din engleză. De parcă n-am avea destule interjecţii neaoşe. După cretinătatea de “hei” acuma “iei”. Sau yei sau yey sau cum pula mea s-o fi scriind.

Hei! Iei pula şi tu!

luni, 24 ianuarie 2011

Despre iubire cu Anne


Peter often says “Smile!”. I thought it was strange, so yesterday I asked him “Why do you always want me to smile?”
“Because you get dimples in your cheeks. How do you do that?”
“I was born with them. There’s also one in my chin. It’s the only mark of beauty I possess.”
“No, no, that’s not true!”
“Yes, it is. I know I’m not beautiful. I never have been and I will never be!”
“I don’t agree. I think you’re pretty.”
“I am not.”
“I say you are, and you’ll have to take my word for it!”
So of course I then said the same about him.

(Anne Frank – The Diary of a Young Girl)

(Despre Anne Frank am mai vrut să scriu la categoria „dovezi că nu există Dumnezeu”, dar aş fi scris doar două cuvinte.)





vineri, 21 ianuarie 2011

Opriţi copiii să vină la mine!


Cum sunt tot mai bogat, m-am gândit să fac copii. Unul cel puţin. Motivul? Pentru că-s curios şi mai ales pentru că pot. O viaţă am … Nu mai am nici pisică. Dacă o să fie cel puţin la fel de deştept ca mine, o să mă urască toată viaţa.

marți, 18 ianuarie 2011

Roata ghinionului


În urmă cu câţiva ani stăteam la tejgheaua unui bar şi beam singur. I-am dat un sms unui prieten: “Stau aci la bar şi mă gândesc că nimic n-are sens. Şi-atunci de ce pula mea credem că o femeie ar putea schimba asta?”

Iubire – staniol frumos colorat ce înveleşte dorinţa animalică de reproducere şi autoconservare.

Dacă te uiţi bine la ea, orice femeie are ceva suficient de urât încât să-ţi poţi băga pula-n ea fără mari regrete. O aluniţă, un fir de păr, o remarcă idioată făcută într-un moment nepotrivit, o răutate … Nu există femeie care să n-aibă ceva pe care să poţi clădi o despărţire.

luni, 17 ianuarie 2011

Psihanaliza ratării


Nu-mi amintesc decât puţin. Ştiu că eram titular în naţionala de fotbal a României şi jucam un meci în care aveam nevoie neapărată de victorie. Îmbrăcaţi cu nişte tricouri roz degradat. Am reuşit o fază bună în apărare cu ajutorul lui Dănciulescu, el trimiţând mingea în corner in extremis. L-am bătut de două ori pe spate încurajator: “Bravo, mă pulă!”. N-am reuşit decât un 0-0. La final ne-am adunat abătuţi şi-am tras concluzia: am jucat bine, dar am avut ghinion.

duminică, 16 ianuarie 2011

Prezenţă de spirit


- Săru' mâna, ce faci?
- Uite caut o reţetă de piftele, da' nu găsesc în cartea asta. Şi-am dat 200 de mii pe ea.
- Ce?
- Da! Nici mie nu mi-a venit să cred. Ah, am o idee! Să caut pârjoale, mamă, poate autoru' credea că-i acelaşi lucru.

sâmbătă, 15 ianuarie 2011

Prostie. Coafura rezistă!


Am avut ceva treabă la universitate. Mă tot învârteam pe holuri şi m-am gândit să intru într-o sală de curs. Sala era goală, lângă tabla albă am văzut un fixativ spray Taft. Cu un lichid mov în el. L-am mirosit. Nu mirosea deosebit, nici bine, nici rău. Mi-am zis: “Ia să mă dau io cu ăsta pe păr să fiu mai şmecher!”. Şi m-am dat. Pula! Nici un efect. Atunci am început să am îndoieli. Am dat cu fixativ pe tablă peste un scris de marker. S-a şters imediat. Căcatul ăla crezut de mine fixativ era altceva băgat ulterior în recipient pentru a şterge tabla de marker. Am fugit iute la budă şi m-am spălat la o chiuvetă cu săpun de mâini pe cap. Încă mai am păr.

vineri, 14 ianuarie 2011

De unde şi verbul "a (se) maimuţări"


La ieşirea din bar un papagal negru, îmbrăcat integral în roşu, cu şapcă sport cu cozoroc extraplat ca encefalul lui, stă de vorbă cu o amică, ce pare româncă. Un fel de N’Doye. Pe şapcă scrie afromanelistic ostentativ cu litere mari: The Money. Am început să râd destul de tare holbându-mă la scrisul ăla. Pretena lui s-a întors spre mine c-o privire întrebătoare.

“Scuză-mă, m-am gândit la un spirit foarte bun!”

The Monkey, hahahaha!!!

marți, 11 ianuarie 2011

2NV


Doi băieţi de 8-9 ani, înfofoliţi bine, cu două sănii lângă ei, stau de poveşti pe un miniderdeluş de cartier.

- Ştii “Vorbe”?
- Vorbe, vorbe care tot mai dor, vorbe spuse prea uşorrrr….
- Mai poate fi ceva-ntre noiiii?

În cor:

- Sunt doar iluziiiiiiiii!!!

luni, 10 ianuarie 2011

Sondaj foarte important 5


În Janis, la garderobă, o tipă aştepta să-şi ia haina. Toata lumea râdea de ea. De ce? Pentru că, pe pantalonii deschisi la culoare, la spate, avea o dâră groasă de căcat. Da domnilor şi doamnelor, de căcat. Acuma întrebarea care mă macină este următoarea: cum pula mea o ajuns căcatul ăla pe pantalonii ei?

duminică, 9 ianuarie 2011

Scurt şi cuprinzător


Răcit, plin de flegme şi muci, m-am dus la Zorki la budă. În această budă toţi dobitocii care nu se pot pişa şi căca linistiţi au simţit nevoia să mâzgălească sau să scrijelească ceva pe pereţi. Cu o singură flegmă bine ţintită am reuşit să acopăr „Nihil sine deo” şi „Basarabia pământ românesc”. Data viitoare o sa mă strădui mai mult.

joi, 6 ianuarie 2011

miercuri, 5 ianuarie 2011

Insane in the brain


Am făcut o pasiune pentru pampoanele alea de pene care se pun în piept. Nu ştiu exact cum se numesc şi nici nu m-a preocupat în mod special asta până azi, când cineva a înţeles din tot ce-i explicam că arată ca un fel de guşă de găină. Am decis să mă interesez care e denumirea lor ştiinţifică. În curând.

Până atunci sunt la stadiul de băştinaş faţă cu conchistadorul. Cum văd un pampon d-ăsta sunt gata să-mi dau puţul de petrol din curte pe el.

Ştiu că-s întârziată, că astea erau la modă pe vremea lu' Dochia, da' eu acuma le-am descoperit, aşa cum octogenarele descoperă rujul ciclam în ultimele luni de viaţă şi-l iubesc atât de mult că-s în stare să se dea cu el şi la pizdă. Aşa şi io mi-aş dori să am 1000 de ţâţe pe care să-mi pun câte-un pampon d-ăsta. Să mă satur.

E grav, că cred că boala asta urcă spre cap, ca zona zoster. M-am surprins zâmbind posesiv către o bentiţă cu ciucure, sau cum dracu-i zice, de pene într-o parte.

Cel mai umilitor lucru care i se poate întâmpla unui om care se laudă că râde de alţi oameni, aşa cum sunt eu, este să ajungă el însuşi subiect de mişto. Adică nu toţi avem stomac şi obraz de stand up comedian. Asta e singura chestie care încă mă mai ponderează. Dar momentul de exaltare, clipa de pierdere de sine, convulsia măreţiei Celibidache gen - ea există în intimitatea apartamentului meu, când îmi strâng pampoanele în mijlocul patului şi-mi trec degetele prin toate, ca şi când ar fi ultimele pene de pe lume.

Sper să n-ajung ca drogatele alea penale, să sug puli de fazani şi păuni prin coteţe insalubre pentru un accesoriu de naşă.

marți, 4 ianuarie 2011

High. On Emotion.


Janis Pub, 2007

Eram în bar cu nişte prieteni, mă lăsasem de fumat de puţină vreme. Unul îşi cumpărase ţigări NTB, fără nicotină, cu care încerca să se lase de fumat. Am început să fumez şi io NTB. Miroseau mişto. A iarbă. M-am dus cu ele pe ringul de dans şi-am făcut senzaţie. Toţi credeau că fumez iarbă. Unii mai curajoşi mi-au cerut câte-un fum, le-am dat, după care, în prostia lor, îmi ziceau “Băăă, ce beton îs, deja simt!”. Eu muream de râs.

Janis Pub, ultima săptămână din 2010

Acelaşi ring de dans, pe care un individ se tot învârte în jurul meu. Nu pare nici periculos, nici gay. Îşi ia inima-n dinţi, vine la mine, îmi întinde mâna :

- Dă-mi voie să-ţi strâng mâna! Eşti primul om care mi-a dat să fumez iarbă, chiar aici în Janis !

Mă uit oarecum mirat la el şi-i zic :

- Mă bucur.



luni, 3 ianuarie 2011

Da da da


- La Cluj eşti amu?
- Da.
- Te-ai obişnuit acolo, aşa-i?
- Da.

Pula mea, cu moartea e mai greu să te obişnuieşti.

Persoane interesate