luni, 28 februarie 2011

Îmblânzirea scorpiei



avem rromi: ce facem cu ei? exista se pare doua solutii opuse: ori ii asimilam in cultura majoritara [dupa modelul francez tot mai in trend acum in Europa] si ii facem români – ori le incurajam diversitatea si obiceiurile atat de pitoresti [dupa sablonul multicultural american].

15 blogari isi baga parerea.


[Zum]

trebuie sa stiti de la-nceput: la fel ca la sesiunea despre feminism, eu vorbesc dintr-o bula. am trait intr-o lume aproape ideala, in preajma unor oameni pentru care diferentele de culoare, sex, religie etc. nu au fost niciodata chestiuni arzatoare. simplu si, poate, naiv, omul e om. si il tratezi ca atare. de fapt despre subiectul de azi nici nu pot spune ca am opinii “ferme”, cu atat mai putin solutii. integrati, pastrandu-si obiceiurile [adica?], cred ca toate-s posibile daca uitam de tampenii ca tiganii sunt hoti / nespalati / asculta manele [romanii au si ei din belsug toate aceste calitati]. nu izolezi omul, multumit ca nu-l mai vezi pe langa tine si ca asa isi poate pastra linistit "obiceiurile". nu-l obligi sa faca decat, eventual, ce esti si tu obligat sa faci. Iar educatia, atat de des adusa in discutie, ar trebui aplicata si populatiei majoritare. fiindca iti trebuie mai intai o societate in care sa integrezi. avem asa ceva?



daca tot se incapataneaza istoria sa ne tina intre tot felul de granite, ar trebui sa punem mana de la mana sa le facem un stat al lor. pe bune fratica, e lipsa de Romaniland pe harta Europei si-i mare pacat fiindca tiganii sunt un popor mult mai putin boring ca suedezii, finlandezii sau altii care au statele lor de o mie de ani si n-au reusit nici pana acum sa scoata niste muzica. am zis.

poate fac o gafa da’ zau asa, i-ar fi cuiva dor de Oltenia?



eu zic asa:

sa-i asimilam in acea cultura in care trebuie sa asimilam si majoritatea majoritarilor, si anume cultura spalatului pe dinti si pe cap si prin diverse alte parti esentiale si a alfabetizarii si a respectului fata de lege*.

si sa le lasam in pace côtéu’ pitoresc. daca majoritaru’ vrea sa vina la serviciu cu turu-n vine si cu creasta, tiganu’, pardon, rromu’ de ce sa nu vina cu palarie, fuste-nfoiate si salbe, dupa caz?!

*daca dai teapa la restaurant sau lu' tanti la butic esti fix la fel cu tiganu', pardon, rromu' care fura cupru, chit ca esti corporatist de buricu' targului.



1. dupa ce am citit de curand o carte despre istoria tiganilor, am ajuns sa-i admir pentru permanenta incapatanare de a se adapta civilizatiei europene - tiganii sunt un exemplu de anarhism avant la lettre.

2. cat despre tiganii de azi, inclusiv despre cei din Romania, evident ca militez pentru asimilarea fiecaruia, pe rand. din simplul motiv de bun simt ca, daca vrei sa te respect, respecta si tu aceleasi drepturi ca si mine. iar aici ma gadesc ca intra, alaturi de tigan, si politicianul.

3. as aminti pericolul generalizarilor care imi pute a fascism - tiganii sunt asa si pe dincolo - asa ca prefer sa spun tiganul X e asa si pe dincolo.



nu m-a interesat niciodata problema rromilor nici din tara, nici din afara ei. poate si pentru ca n-am avut de-a face cu ei. prea mult. imi amintesc o singura intamplare, care a fost doar neplacuta, nu tragica. asta nu inseamna ca sunt de acord cu toate libertatile pe care si le iau si nu sustin ca ar trebui lasati de capul lor. insa nici nu sunt de acord sa fie marginalizati sau exclusi din societate. urasc discriminarea in toate formele ei si generalizarea ma calca pe nervi in cele mai multe dintre situatii. daca un tigan a omorat o italianca, nu inseamna ca toti sunt criminali si cu atat mai putin inseamna ca tiganii reprezinta Romania. ca sa raspund strict la cele doua variante propuse, o aleg pe cea de-a doua: diversitatea si obiceiurile lor [nu alea proaste, ci traditiile] ar trebui incurajate pentru ca, pana la urma, fac parte dintr-o cultura si un mod de a trai. a incerca sa ii schimbam ar insemna sa le omoram libertatea.



nu cred ca suntem pregatiti sa-i asimilam pe rromi, asa cum nici ei nu se straduiesc prea tare sa se integreze. propun ca cei care nu s-au adaptat inca, care nu urmeaza vreo forma de invatamant sau nu lucreaza "pe bune” sa fie plasati intr-un soi de comunitate [statala?] independenta, artificial & experimental creata [eventual guvernata succesiv de cate o tara or smtht si vedem ce se intampla dupa 2-3 generatii. astfel de bule sociale alternative ar trebui incercate si pe o buna parte dintre romani. in fine, nu zic sa dam liber la rasism ca principiu arbitrar, dar nici sa ne amagim cu discursul multicultural fals conciliant. zic ca oamenii, minoritati sau nu, sa-si vada de treaba lor – cam simplu, stiu, pentru o chestiune deloc simpla, dar ma gandesc ca uneori recursul la elementar s-ar putea sa ne dea idei. interesante.



s-au fiert epopei telenoveliste la ceaunu' de celuloid avandu-i in prim plan, gross plan, plan american, plan inclinat si plan de bataie, deci romanu e fascinat de rrom, ii place sa-l vada de la distanta ca pe un exponat de muzeu, ca pe o pictura suprarealista din care nu pricepe mare lucru, dar care ii trezeste asa un zvac, romanu e un voyeurist, adulmeca si imglobeaza ca un burete obiceiurile exotice ale coabitantului insa odata ce acesta intra in sfera lui intima si ii invadeaza proximitatea pac cochilia huaaa hotii, nespalatii, pedofilii, ingratii bla bla, iar inglobarea de la distanta legata cu panglica nu se face, ar mirosi toxic a experiment de lab, asimilarea n-o vrea nici unu nici altu, asimilare cu numele, cu patalama da, poate, ca sa se mai linisteasca gurile spurcate, n-ai cum sa fortezi paradigmele sa se pupe, sunt de acelasi gen si hetero fiecare in parte, nu vad o solutie clara pentru ca ea probabil nici nu trebuie sa existe, unitate iluzorie in diversitate aparenta domne :D



bine stiut e faptul ca nomazii nostrii tuciurii sunt al doilea grup minoritar ca marime de pe intinsul spatiului Carpato-Danubiano-Pontic. dar, spre deosebire de celelalte grupuri minoritare iese in evidenta printr-o originalitate nativa, de necontestat. problema se pune la modul in care sunt tratati de catre majoritate. iar ca studiu de caz imi sunt oferite doua solutii, prima fiind asimilarea lor in cultura autohtona cu tot ceea ce implica acest lucru sau tratarea lor ca o minoritate separata, de sine statatoare in cadrul populatiei generale cu dreptul la practicarea culturii si a obiceiurilor proprii in voie. as veni cu o a treia solutie si anume o noua evacuare a lor, asemanatoare celei infaptuite de maresalul Antonescu, solutie din pacate inacceptabila pentru standardele secolului XXI intr-un stat membru al Uniunii Europene, dar totusi placuta gandului.

de scurta vreme trei lideri europeni [german, englez, francez] de la carma UE incep sa conteste ideea multiculturalismului invocand motive cu iz nationalist pe buna dreptate. in acelasi mod putem trata si noi problema rromilor de pe teritoriul Romaniei.



neavand habar ce sa raspund la intrebarea de azi, am incercat sa-mi risipesc un pic ignoranta si am frunzarit cartea lui Yaron Matras, Romani - A Linguistic Introduction, lucrare de referinta in domeniu. cu ocazia asta am aflat, printre altele, ca n-avem niciun motiv sa scriem rrom. niciun motiv, evident, in afara de spaima noastra de romani ca am putea fi confundati cu tiganii, ceea ce se si intampla oricum de multe ori. da, ati citit bine, am scris "tiganii“ pentru ca asa am apucat si pentru ca nu inghit reformele lexicale impuse cu anasana corectitudinii politice. e drept ca unii reprezentanti ai etniei in cauza cer insistent sa li se zica romi pentru ca termenul de tigan ar fi capatat o conotatie profund nefavorabila. asa o fi. dar pana sa facem noi asta, propun ca nemtii sa schimbe termenul pe care il folosesc pentru polonezi, nu de alta, dar in germana expresia "polnische Wirtschaft“ are si ea un sens cat se poate de putin magulitor pentru compatriotii lui Chopin. poftim, am scris deja 780 de caractere din cele 1000 permise si n-am dat un raspuns privind solutia de [ne]integrare a minoritatii tiganesti. am tras eu de timp, dar tot nu stiu ce sa spun. probabil solutia, care o fi ea, presupune multa educatie si costa foarte multi bani. numai sa n-ajunga [pardon!] malaiul la Elena Udrea & co.



RRomania?

o mie de ani Romania a fost nitel insarcinata cu etnogeneza poporului roman. in perioada aceea, datorita ospitalitatii noastre traditionale, am fost mereu in pericolul de a ne gotiza, slaviza, ba chiar si bulgariza. tocmai cand se apropia sorocul nasterii noastre, pericolul de cumanzare a fost mult mare decat cel actual de tiganizare a natiei. insa tot nu s-a produs, desi cumanii erau clasa conducatoare si intemeietoare a statului Muntenia.

un secret: la fel de firesc ca si evolutia limbii noastre, etnogeneza continua. asijderi sirul conspiratiilor mondiale antiromanesti.



incep spunand ca singurul pumn in gura l-am luat de la un tigan. actele mi s-au furat o singura data. tot tiganii. la politie prin cataloagele cu infractori erau 90% tigani. eu cred ca tiganii nu pot fi integrati in nici un mod intr-o societate politically correct cum ne vrea Europa. parafrazand o gluma primita pe ym, sa faci asta e ca si cum ai incerca sa apuci cacatul de capatul curat. o solutie utopica: pe baza unor studii, sa fie luati din familiile nefunctionale social copiii de tigani sub X ani si sa fie crescuti in niste spatii aseptice intru detiganizare. in paralel sa se aplice legea drastic si sa se mai construiasca inca vreo 50 de puscarii. Elvetia, in urma nu cu foarte multi ani, a avut un program de sterilizare a tigancilor, dar na, Elvetia nu-i Romania. exista si tigani care-mi plac: aia care canta la televizor, in calculator sau prin baruri. mi-a mai placut o tiganca din emisiunea Schimb de Mame. cam atat!



Endlösung? ntz, mai intai Anfanglösung

relativ recent am avut o revelatie: noi, romanii, nu suntem latini. si nici macar slavi, sa zici ca avem demnitatea stupefianta a sarbilor sau sufletul romantico-alcoolic al rusilor. ba mai rau, nu suntem nici europeni. adevarul este ca suntem un fel de albanezi, de arabi, oricum ceva oriental, niste turcaleti crestini care traiesc in Europa, dar in sinea lor raman asiatici. dovezi: purtam papuci [vanzatoarele in magazine, muncitorii pe santier, lumea buna vara pe bulevard], dam tzepe, muzica de suflet este arabeasca, indiana, tiganeasca, manele. fiind orientali, suntem mai apropiati sufleteste de tigani, cum si arabii aduc mai mult a indieni decat a norvegieni. asa ca rromii mi se par cea mai mica problema a noastra, gen comisarul Moldovan, in Un comisar acuza, suparat ca aia 40 de legionari care trageau in el pe deal la Plumbuita i-au zgariat alunitza cancerigena! noi nu putem sa rezolvam problema tiganilor pana cand nu rezolvam problema noastra. noi, astia din Micul Istanbul.



sa fim sinceri: tiganii au fost pentru noi toti un cosmar – pentru mine, crescuta in “selectul” cartier bucurestean Pantelimon, erau o amenintare foarte concreta in copilarie si adolescenta: trebuia sa fug de gastile lor in drum spre scoala sau in parc, sa suport cuvinte obscene carora nici nu le banuiam intelesul. erau agresivi si periculosi. nu cred ca solutia e sa-i “integram” fortat in populatia majoritara [au incercat comunistii, n-a mers]. nici sa le incurajam “multiculturalist” diferentierea, fiindca nu avem parghii pentru asa ceva. cred ca o posibila solutie [cu rezultate exclusiv pe termen lung] ar fi sa dezvoltam institutii ale socitetatii civile care sa se ocupe de problemele lor specifice: incurajarea educatiei, crearea de locuri de munca pe placul lor. ar trebui sa consultam membri ai comunitatii atunci cand se pregatesc astfel de proiecte si sa-i implicam in derularea lor. sunt foarte sceptica in privinta posibilitatilor economice ale Romaniei, insa, de a face asa ceva.



categoria “romi” numara in blogul meu 23 de articole. asta-i pentru mine un prilej de a trage niste concluzii si a scrie niste idei pe care – sper! – sa nu le mai repet.

1. tiganii traiesc putin si oarecum murdar, dar sunt liberi – de asta si sunt atat de urati si dispretuiti.
2. stirile reflecta partea negativa a realitatii lor, in timp ce filmele lui Kusturica, Satra etc reflecta partea pozitiva; adevarul, in masura in care exista – de fapt nu exista.
3. am impresia ca traiul intr-o satra are echivalente cu societatea civilizata, echivalente pe care le negam si le respingem.
4. nu avem dreptul sa-i Prigonim cu legi care sa le impuna cum sa-si zica, tot astfel cum nici italienii nu ne pot Berlusconi cu legi care sa ne opreasca sa ne zicem romani.
5. Europa e condusa de eroii cantecului “don’t want no short, short men”. Sarco, Putin si Berlusconi sunt curvari si nationalisti fiindca altfel nu i-ar baga nimeni in seama.
6. de cate ori se discuta tiganii fiecare se simte obligat sa povesteasca ce a patit el. astfel de “experiente”, chiar adevarate si neimbogatite fiind, isi au locul la sedinta de psihoterapie sau intr-un jurnal personal. intr-o discutie rationala sunt nule.



tratand problema fara prejudecati [fasciste sau liberale] raspunsul pare destul de simplu. o cultura nu e o ciorba in care adaugi si scoti ingrediente dupa chef. cultura tiganilor, plina de pitoresc, e din pacate fundamental premoderna [in sens istoric] putin compatibila cu valorile actualului spatiu european. daca ne implicam doar atunci cand tiganii incalca legea, toleram in continuare mecanismele sociale si culturale mai adanci care produc devianta la suprafata. si care, mai ales, ii izoleaza si ii ghetoizeaza ca pe freaks. in cazul tiganilor, multiculturalismul e doar o solutie aroganta comoda: ii inchidem in epoca de piatra si, culmea, ne simtim virtuosi.

inca ceva. refuz termenul "rom". refuz in general remanierile lingvistice edulcorante, noua limba de lemn a pseudointelectualilor americanizati.


vineri, 25 februarie 2011

Specialiştii ne vorbesc despre fecale!


Urmează un fragment din ce-am citit dimineaţă pe autobuz. Recomand călduros această carte.


„E timpul să aruncăm o privire în toaletă şi să facem un test (ei, haideţi, oricum sunteţi singur acolo). Fecalele ar trebui să fie în formă de S (forma rectului în apropierea anusului), nu ca nişte mici bombiţe. Dacă nu au forma potrivită, este semn că intestinele dvs. nu funcţionează aşa cum ar trebui. Puteţi face şi testul de sunet. Fecalele cele mai potrivite cad în vasul de toaletă fără zgomot. Totuşi, este de preferat să auziţi un sunet ca de minge de baschet care intră în coş, nu un sunet de mitralieră. Ideal ar fi ca fecalele să fie încă legate de dvs. atunci când ating apa din vasul de toaletă.
...............
Un om normal elimină gaze de 14 ori pe zi (invitaţii de la show-urile oamenilor cu aptitudini ciudate nu au fost incluşi aici). Nu aveţi de ce să vă ruşinaţi de acest lucru, dacă nu vă aflaţi cumva în timpul ceremoniei de cununie.”

(Ghid de funcţionare – Cunoaşte-ţi corpul pentru a rămâne tânăr şi sănătos – Dr. Michael F. Roizen, Dr. Mehmet C. Oz)

Da, e chiar Oz de la Oprah!

Eu am avut şi-o mică revelaţie: eu nu elimin gaze, eu torc!

joi, 24 februarie 2011

Facultăţi - ep. 1: SNSPA


Şcoala de mutanţi lingvistoizi - jumătate băieţaşi de cartier, jumătate patapievici - creează acest mix intolerabil hepatic. SNSPA este laboratorul în care familia Frankenstein dimpreună cu familia Mengele elaborează o armată de Chucky. Interesantă e uşurinţa cu care aceşti creatori devin guru după modelul "oau, un tablou c-un punct maro ieşind dintr-o pizdă şi intitulat Geea. Genial!" Avem subtilitate, avem intertextualitate, avem porno artistic şi pun pariu că mai avem un caiet studenţesc întreg de chestii în tabloul ăsta, dar io n-am terminat SNSPA să le descopăr pe toate.

Profesorii de la această şcoală specială sunt nişte Bivolari ai jetului lingvistic. E fascinant cum reuşesc ei şi adepţii lor să mascheze şi să contorsioneze fiecare cuvânt din vocabularul de bază, regurgitându-l iluzionistic sub formă de balonaş d-ăla de la Mec de se face căţel, sau iepure, sau ce căcat de forme cretine au mai inventat ăia.

Şcolarii academici de la SNSPA aduc hipsterismul la un nivel superior. Ei pun eşarfă şi pălăriuţă limbajului, ei fac ca lucrurile banale, de bun simţ, să devină filme finlandeze, ei suie pe biciclete sondaje cu 3 subiecţi şi le plimbă pe forumuri.

Pentru studenţii masculi - un singur cuvânt: Puya. Modelul micului succes într-un cartier plin de Shoby. Cele mai simpatice sunt, ca de obicei, fetele SNSPA. Genul ăla incredibil de sensibil la generalizări. Genul fragil, da' puternic, aceste Priscille Săftoiu preţioase, dar care ascund întotdeauna un Elvis în dulap. Le plac campaniile de orice fel şi au tendinţa să emigreze în Franţa sub camuflajul continuării studiilor.

Studentul la SNSPA este, însă, mai presus de toate, mândria părinţilor. E ca şi cum numai ei au descoperit uleiul de măsline când toată scara B a blocului M2bis consumă tot pişatul ăla de floarea soarelui.

marți, 22 februarie 2011

Previziunea pulii şi încă una mai veche


Am fost la budă. Cu surprindere am constatat că nu pot să mă piş din cauză că mi-e pula sculată. Ce pula mea? Nu sufăr de priapism, nici nu-mi amintesc să mă fi excitat ceva anume. Ies din budă resemnat şi nepişat. După cinci minute mă întâlnesc c-o colegă în pantaloni scurţi, strâmţi şi cu iegări foarte subţiri pe sub ei, foarte foarte porno. Deci pula mea mi-a facut o previziune sculându-se în avans. Şi capul de jos are însuşiri nebănuite şi nedescoperite.

Ceva oarecum asemănător mi s-a întâmplat în urmă cu câţiva ani, când am găsit 60 lei pe jos, după care am călcat într-un căcat de câine foarte foarte puturos.

duminică, 20 februarie 2011

Sfat privind relaţiile de lungă durată


Nu consumaţi toate resursele de bunătate din voi la începutul unei relaţii. Că rămâneţi în scurt timp doar cu iubirea, a cărei existenţă n-a fost încă demonstrată.

Exemplu: nu trebuie să-i cumperi flori zilnic timp de două luni, cumpără-i mai bine lunar timp de câţiva ani.

Asta dacă tot vă legaţi la cap...

vineri, 18 februarie 2011

I push my seed in your bush for life


Pensionarii ataraxici au declanşat războiul verde cu primăria! Adepţii lui Cernea şi ai lui Bucurenci zguduie scara blocului.

Le-aţi arătat voi lor! You're the planeteers!


joi, 17 februarie 2011

Tablou vivant


Dimineaţă a ieşit soarele şi pe strada mea. Am mers pe balcon să mă bucur de el şi de aer curat. M-am aplecat peste balustradă şi am văzut două siluete cenuşii încadrând o alta mai mică, roşie. Mama, tata şi copilul. Nu vorbeau nimic. Se îndepărtau fără grabă. Tatăl avea o şapcă comunistă, în rest cei doi părinţi erau aşa de şterşi că n-am reţinut aproape nimic din vestimentaţia lor. Copilul era tot îmbrăcat în roşu. Mama ţinea placid şi orizontal o ramură în mâna stângă. O ramură cenuşie, de tipul celor cu care umblă căutătorii de apă, doar că mult mai rahitică. Parcă era de fum. Tatăl mergea în acelaşi ritm cu mama. Copilul mergea cu spatele în direcţia de mers ţinându-i de mână. Se indepărtau încet în timp ce copilul îmi zâmbea continuând să meargă cu spatele. Încă mahmur, am decis că e mai bine să intru înapoi în casă.

miercuri, 16 februarie 2011

Siio


Mănânc pe fond psihic. Mănânc multă mâncare. Acasă, la muncă, în oraş, peste tot. Când nu mai ştiu ce să fac cu mine, mănânc. De dimineaţa până seara. Mănânc fructe: banane, mere, portocale, ananas, lămâi, grapefruit. Îmi plac şi salatele: cu piept de pui fiert sau făcut pe grătar, porumb, ton, ceapă, ardei, roşii, morcovi, ţelină, măsline negre, rozmarin, busuioc, piper, sare, ulei. Da. Şi fripturile-mi plac, şi sniţelele, micii şi mezelurile: tobă, caltaboş, muşchiuleţ afumat, crenvurşti. Să nu mai zic de peşti! Clean, mreană, ştiucă, scobar, şalău, crap, somn, caras, păstrăv, hering, hamsii, uneori săpun pangasius. Garnituri: orez, cartofi, fasole, mazăre, mămăliga. Nu-s ca pizdele alea americane grase care se îndoapă cu îngheţată, prăjituri şi ciocolată. Io nu-s cu astea. În schimb îmi plac cerealele, alea integrale: grâu, secară, orz. Cu lapte, scorţişoară şi miere de albine. De asemenea, beau multe ceaiuri. Când nu mai pot mânca, beau ceai: verde, negru, rooibos, rostopască, busuioc, tei, mentă, cătină, gălbenele, levănţică, soc. Şi apă beau, de la robinet, minerală sau plată. Şi cafea. Şi sucuri naturale. Şi Coca Cola Zero. Cum încep să gândesc prea mult, pac pac bag ceva în mine. Beau şi alcool: vodcă, vin roşu şi alb, bere, long island, rom, gin, unicum. Reţetă de viaţă. Dă-i pauza creierului prin stomac.

vineri, 11 februarie 2011

Brandul de ţară 2


- I’m drinking tei tea (don’t know the english word)…
- I think I know. Like in “Dragostea din tei” the most famous Romanian song?
- Yes.

miercuri, 9 februarie 2011

Lecţii de viaţă cu A.


Eram preşcolar când am văzut prima dată o fată pişându-se lângă bloc. Între bloc şi alimentară mai precis. Atunci am crezut că femeile nasc pe cur. Freud ştiuse înaintea mea că aşa urma să cred, după cum am aflat mult mai târziu.

Într-o zi fratele lui A. cu băieţii cei mari din cartier făceau mare haz la scara blocului pasându-şi unul altuia ceva şi ascunzându-se în scara blocului. Am auzit cuvantul Protex. Aşa cică-i zicea prezervativului pe vremea aia. Protex ăsta a sunat atunci ca ceva foarte legat de sex, ceva misterios, inefabil şi greu de obţinut, chiar fututul însuşi putea fi acest Protex.

Apoi, când cariera mea de labagist tocmai pornise pe-un drum deloc anevoios, am primit primele mele lecţii despre iubire de la prietenul meu A. Cele mai importante dintre ele, care mi-au deschis drumul spre pizdă, le voi enumera în cele ce urmează.

A. m-a intrebat într-una din zile:

- Bă, tu ai căruţă?
- Ce mă?
- Căruţă!
- De unde pula mea să am, are unchiu-mio la ţară.
- Nu, mă, gagică, prietenă!
- Ah, nu.

Aveam io o căruţă în minte pe vremea aia, poveste care s-a soldat c-un teribil accident de căruţă ale cărui efecte le resimt până şi azi uneori.

Eram pe malul râului când A m-a întrebat brusc:
- Bă, tu îţi faci laba?
Tonul lui conspirativ, speriat, m-a facut să-i răspund dur:
- Nu, niciodată.

Am văzut o mare dezamăgire pe faţa lui, voia să fim fraţi de labă probabil. Io m-am bucurat că mai există labagişti (încă nu citisem “Romanul adolescentului miop” şi nici Bravo n-apăruse). Desigur el nu şi-a pus problema de ce n-am întrebat io ca mai sus: ce labă mă? Mi-a mai zis că e naşpa cu laba că trebuie să te speli că altfel miroşi urât, ceea ce ştiam deja.

Următoarea întrebare, pusă ceva mai târziu, m-a făcut să mă simt mic de tot:
- Bă, aşa-i ce naşpa e să săruţi fete care fumează?
- Aha…, am răspuns io neutru, pentru că habar n-aveam nici cu fumătoare, nici cu nefumătoare cum e.
Bine, că şi A. voia să-mi scoată ochii că el s-a pupat. Mânca-mi-ar pula retroactiv de labagist!

După care am mai auzit ceva, despre, cum aveam să aflu ulterior, ejacularea precoce.
- Bă, ştii că G. a fost c-o tipă, da’ n-a putut s-o fută?
- Cum mă?
- Păi s-o dus să se pişe înainte s-o fută şi i-o ieşit toată sperma cu pişatu’!
- I-auzi! Aşa deci.
……………………
Mai bine rămâneam la stadiul ăla. Ca să-l parafrazez pe domnul meşter Ciuraru: eram un om atât de simplu, până m-am complicat!


duminică, 6 februarie 2011

Sondaj: Chestii exotice cu care ne-am şters la cur


Te scapă tare, alergi, trânteşti uşa, te aşezi, îţi dai drumul. Uşurat, transpirat, întinzi mâna… Pula hârtie! Ce faci, cu ce te ştergi?

Iată cu ce m-am şters eu:
- vată
- un tricou
- staniolul dintr-un pachet de ţigări
- un bilet de autobus
- hârtie din coşul de gunoi, care era doar cu pişat

Cel mai tare m-a distrat, când m-am aventurat într-o toaletă ecologică, o cartelă de Romtelecom căzută lângă budă cu care se ştersese cineva la cur.

vineri, 4 februarie 2011

Femeia - regele animalelor


Femeia spune: eu simt, am simţit, te simt, simt eu, te-aş simţi. Acest al 6-lea simţ al femeii, să-i zicem “simţ al simţitului”, nu arată decât apropierea, asumată mai mult sau mai puţin conştient, a femeii de animal. Şi noi bărbaţii simţim lucruri, în pula mea, dar preferăm să ne folosim de minte ca să le explicăm. Aşa simt io.

marți, 1 februarie 2011

Străinul


Înainte de-a merge să-l luăm pe Străin de la Autogara Beta ne-am oprit la fosta cantină a Carbochimului, numită acum Restaurant Safirul. Io am băgat sub nas nişte grătar din piept de pui, ciuperci, orez şi salată de varză roşie. Desert: tartă cu mere şi frişcă. Şoferul, care nu era aşa hămesit, a luat o ciorbă de burtă cu mujdei de usturoi.
- Nu-ţi iei mujdei la grătaru’ ăla?
- Nu!
- Ţi-e frică să nu puţi în faţa Străinului?
- Da.
Am ajuns la autogară, Străinul urma să coboare. Eu m-am dus pe peron, şoferul, care s-a gândit mai bine, s-a dus să-şi ia nişte Tic Tac. A luat, dar a văzut cât de ieftine sunt mentosanele româneşti Venus, mai precis 50 de bani, şi nu s-a putut abţine să nu cumpere, gândind probabil că mie-mi dă mentosane şi el bagă Tic Tac.

Străinul coboară. Străinul nu vorbeşte româneşte şi, deşi nu ştiam dinainte cum arată, mi-am dat seama că el e Străinul pentru că arată exact ca un străin. Eu nu ştiam străina, dar ştiam engleza şi Străinul la fel. Şoferul nu ştia nici străina, nici engleza.

Ne urcăm în maşină. Şoferul scoate mentosanele. Ia una, îmi oferă şi mie. Mi-a fost dor de mentosane, uitasem cât de bine e să sugi pe cărămizi BCA.
- Dă-i şi lui una!
- Lasă-l amu’ că nu-i trebe! zic io sugând pe piatra ponce.
Şoferul nu se lasă. Lipsit de concursul meu şi de cunoştinţe de limbă engleză, ia problema în mâinile proprii. Se întoarce zâmbind spre bancheta din spate unde stă Străinul şi-i zice complice întinzând fişicul de mentosane:

- Cocainaaaaaaaaa? Hehehe!

Străinul zâmbeşte amabil şi refuză.

Persoane interesate