joi, 28 aprilie 2011

Frica de moarte


În primăvara lui 2007 am fost în grădina botanică îmbrăcat cu cămaşa mea roz cu mânecă scurtă. Am găsit o cupă de ghindă şi am fluierat cu ea ca şi-n copilărie. Când am plecat am pus-o în buzunarul cămăşii. De-atunci până azi, tot acolo a stat. Am ştiut că e acolo, dar n-am vrut s-o arunc, spălam cămaşa cu ea cu tot de fiecare dată. Azi am scos-o, am fluierat de câteva ori şi am pus-o grijuliu la loc.

miercuri, 27 aprilie 2011

Inadaptare socială


Ţiganca bătrână şi sfrijită se uită pe furiş la inelul meu. Eu mă holbez curios la inele, broşe şi alte gablonţuri, oprit în faţa tarabei prevăzută c-o căptuşeală roşie (catifea?). Ţiganca latră:

- Hai că e reducere, ţi-l dau cu 20 lei pe ăla, cu 10 lei.... Avem şi dă titan şi dă arjint ...

În cutia din colţ, îmi arată inele din titan. Sau din ce pula mea or fi fost în realitate. Cel mai mult mi-a plăcut ăla cu svastici.

marți, 26 aprilie 2011

Bărbatul şi motanul


“Ai părul ud şi tot e des. Dacă ai să umbli după altele şi pe mine ai să mă uiţi, am să ţi-l rup fir cu fir. La urma urmelor du-te cu cine vrei, ce treabă am eu cu asta. Bărbatul e ca motanul, lângă o gaură ar crăpa, aşă că trebuie să umble.” (Wieslaw Mysliwski – Piatră peste piatră)

(Acesta este un citat, mai mult sau mai puţin reprezentativ, dintr-o carte excelentă descoperită absolut întâmplător pe taraba unui vânzător de cărţi la mâna a doua. Eu nu suport recenziile de cărţi, n-am încredere în ele, iar blogurile axate exclusiv pe asta îmi par o labă tristă. De aceea, aici, dau cel mult câte-un citat dintr-o carte sau alta.)

vineri, 22 aprilie 2011

Chocolate Pie


Maşina se opreşte într-o coloană pe strada Victor Babeş, în zona fostului Janis Stuf. Cei doi se uită pe geam la oamenii de pe trotuare. Trece o negresă focoasa legănându-şi curul bombat.

- Bă, ai fute-o pe asta?
- No, bine!
- Da’ limbi în pizdă i-ai da? Io numa după ce aş verifica foarte atent p-acolo!
- Pula mea, mirosul... (apoi scuipă ca-n scârbă pe geam)
- Haha, ce scuipi mă pulă?
- Aveam ceva între dinţi...
- Da da! (râzând)
- Un sâmbure. De adevăr!

(Râd amândoi în hohote.)

Maşina porneşte. A venit primăvara.

joi, 21 aprilie 2011

Jesus Christ superstar


De fiecare dată când merg cu RATB-ul mă cert că n-o fac mai des. Nu înţeleg de ce insist să fiu o snoabă care are impresia că un parfum bun se asortează mai degrabă cu o gabi luncă într-un taxi, decât cu un radio ZU într-un autobuz. Deci, plm, în plin conflict interior de snoabă săracă, decid ieri să merg cu autobuzul. Pe care l-am... luat.

Mă postez plictisită lângă două bunici, fiecare cu nepotul aferent. Copiii vorbeau aprins, ca un fel de ceartă, despre fotbal.

Copilul 1: Io-l iau pe Agiiiiii!
Copilul 2: Io-l iau pe Messiiiii!
C 1: Io-l iau pe Mutuuu!
Trecem pe langă o biserică. Bunicile işi fac cruce, evlavioase, de 3 ori.
C 2 (profitând de ocazie): Io-l iau pe Isuuuuuus!
C 1 (interzis, apoi descumpănit, îşi revine străfulgerat de o idee genială, pe care o aruncă sigur, calm, terminând discuţia): Io-l iau pe Bănel.

Io l-am luat pe 311.

marți, 19 aprilie 2011

4Avari


Şi am ajuns la pizza. Pe Eroilor la 4Amici. Am comandat o pizza Hawaii, probabil influenţat de cămaşa cu flori pe care o purtam. Localul e curat, servirea bună, preţurile decente pentru cât de bine e situat. Pizza mi-a plăcut mult, la fel şi berea. A venit timpul sa merg la budă după două beri.

Buda, unul din cele mai importante elemente ale unui bar, restaurant, cantină, ce-o fi, era foarte curată. Săpun lichid, hârtie, uşă. Nu se închidea uşa cu cheia (nu-mi place să mă frec cu pula de tot felul de ciudaţi), dar asta nu era chiar aşa grav. M-am pişat, dau să mă spăl pe mâini. Şi atunci constat un lucru care mă enervează îngrozitor în orice bar/restaurant aş fi: nu este apă caldă, mai precis apa caldă e închisă de la robinetul de siguranţă, la care clientul n-are acces. Păi futu-vă-n gură de zgârciţi, ce pula mea e asta?! Vă trageţi pe cur la câţiva litri de apă caldă? Nu vă daţi seama că vă faceţi de tot căcatul? Dacă nu există, ar trebui să se dea o futută de lege să-i oblige pe toţi să aibă apă caldă.

Pot înţelege, destul de greu, că în Hard, Zorki sau alte crâşme fără pretenţii nu curge decât apă rece, de-ţi îngheaţă iarna şi sufletul şi pula când te speli pe mâini, dar într-un loc unde se mănâncă, unde plăteşti substanţial, unde chelnerii aşteaptă bacşiş, un loc cu pretenţii, trebuie să fie apă caldă la robinet în pula mea! Pentru că altfel şi eu consider că am tot dreptul să mă piş în chiuvetă să v-ajut să economisiţi şi apa rece!

luni, 18 aprilie 2011

What's the color of art, Pig?


L’Atelier. Mulţi oameni la o masă mare, unii veniţi de la un vernisaj. O voce:

- Mo, care-i părerea ta despre artă?

Mo se înfierbântă şi zice apăsat:

- Băi, am un tablou acasă…!

Se face linişte, lumea aşteaptă continuarea. Mo, coborând brusc panta entuziasmului:

- Nu, n-am nici un tablou! Hahahaaaa!

Cam aşa e arta contemporană.

duminică, 17 aprilie 2011

Gafă morbidă


În urmă cu câţiva ani, când omul a mai fost prin România, am fost cu el şi cu Mo la restaurant la Melody să mâncăm, ne-a făcut cinste. Apoi l-am dus în Janis, unde era ceva concert, îngrozitorii de la Viţa de vie cred. Şi ne-am făcut muci. Şi am uitat de el. Adică am plecat fără el. S-a descurcat omul, a luat un taxi până la hotel.

Acuma când l-am revăzut, părea un pic mai slab.

El: Ohooooo, Petrov, how are you?
Io: Hellooooo! I’m fine, thanks! And you?
El: I’m recovering from a cancer…

În punctul ăsta, mintea mea defectă, ajutată de filtrele ei specifice, în loc de “cancer” a înteles “concert”.

Io: That’s greatttt! Still having fun! Hahaaaa!
El: Yes, they removed it all.

Aici, la remove, m-am prins, mi-a cam picat faţa.

El: I was on chemotherapy…
Io: But you are fine now, that’s good.

…………………………

N-am ştiut ce să mai zic. Pula mea!


miercuri, 13 aprilie 2011

Dobitoci live


Zorki Photo Café. În spatele nostru se află o masă cu tineri trecuţi bine de 20 de ani.
Un tânăr: “Şi eu mint de-ngheaţă apele câteodată!”
Alt tânăr: “Tu erai ăla iarna? Hăhăhă!”

Maimuţa Plângătoare. În stânga mea, un individ de 40 şi ceva de ani, ridicându-se, cu casca de motor în mână le spune celor doi boşorogi de la masa lui pregătindu-se de plecare: “Există un proverb: România-i ţară mare, cine nu fură, nu are! Hăhăhă!” Apoi, deschide uşa şi se îndreaptă spre scuter.

Autobuz. Un tânăr, pe scaunul din faţa mea, vorbeşte la mobil:
“Mâine mă duc să-mi caut un fular... Unu’ frumos... Ăsta-i de iarnă... Îmi trebe unu de primăvară-vară!”

duminică, 10 aprilie 2011

Urbano Rattazzi


"Pentru Avandero, ca pentru sute de mii de alte persoane care trăgeau tare toată săptămâna în slujbele lor cenuşii ca să poată să evadeze duminica, oraşul era o lume pierdută, o moară de produs mijloacele de a ieşi din ea pentru câteva ore, pentru ca apoi să se întoarcă. După lunile de schi, Avandero începea excursiile la ţară, pescuia păstrăvi, se ducea la mare, apoi la munte, însoţit de aparatul de fotografiat. Istoria vieţii lui – cunoscându-l, am început s-o reconstitui, an după an – nu era altceva decât istoria mijloacelor lui de transport: mai întâi o bicicletă cu motor, apoi un motoscuter, o motocicletă, acum un automobil de turism, şi anii care urmau erau deja marcaţi de proiectele unor maşini tot mai comode şi mai rapide."

(Italo Calvino - Norul de smog)

sâmbătă, 9 aprilie 2011

Ştiaţi că ... şi nu numai


La autogară am ajuns la 13:45. Aceeaşi mizerie alcătuită din ţigani, cerşetori, străini, ţărani, câini jigăriţi, autobuze şi taxiuri înghesuite unele-n altele, cutii de termopan pe post de case de bilete, băruleţe, magazine, casa cu euro şi dolari de peste drum (vezi poza), băncile murdare, tomberoane debordând... O mare pizza colcăind de viermi antropomorfi.  Îmi place mizeria asta colorată, cu care poate rivaliza doar gara şi Oserul, numai că acolo mizeria e mai ordonată un pic. De poliţie. În autogara n-am văzut niciodată poliţie.

Ştiaţi că ... mai există oameni care n-au auzit de Fornetti?...

“Bună ziua, plaşintie avieţi?”

... în Moldova?

Mi-am luat şi io un Big Burek cu carne de porc de la Fornetti. Că n-aveau cu brânză. Nu vă recomand. Mai bine plaşintie, sincer.






joi, 7 aprilie 2011

Câine-jambon


Dragă babă cu câine gras,

Dacă tot ai 80 de ani şi ţi-ai luat un amărât de câine cu speranţa c-o să mai trăieşti măcar atât cât o mai trăi el, dacă tot te plângi peste tot că n-ai bani de medicamente, mâncare şi întreţinere la bloc, de ce pula mea îndopi animalul ăla nenorocit până se face cât un butoi? Ca să moară cât mai repede când o să-l arunce rudele neîndurerate în stradă, grăbite să-ţi ocupe apartamentul jegos şi să scape de orice urmă din fiinţa ta?

Proastă egoistă senilă patetică!

PS: ai văzut Moartea domnului Lăzărescu?

Petrov

miercuri, 6 aprilie 2011

Visu-plânsu


Mă uitam la televizor la etapa finală a unei curse de biciclete pentru copii. Crainicul român anunţa entuziasmat că pentru prima dată un copil din România a reuşit să se califice în această etapă. Toţi copiii aveau biciclete la fel şi erau îmbrăcaţi cu un fel de cămăşi bicolore cu două-trei numere mai mari care le serveau drept echipament. Românul, însă, care era firav, blonduţ cu breton, avea o bicicletă mai mică decât a celorlalţi concurenţi şi în loc de echipament avea un halat albastru mai mic cu pete de ulei. Camerele insistau destul de mult asupra lui. Nervos am izbucnit:

- Futu-i dumnezeii mă-sii de ţară, nu s-a gasit un căcat de sponsor să-i dea şi lui o bicicletă ca lumea?

Apoi m-am trezit undeva într-un sat, lângă o casă cu iarbă verde în faţă, copilul se întorcea de la concurs. L-am mângâiat pe cap şi i-am zis: Bravo, bă! M-am dus câţiva paşi mai încolo în timp ce băiatul intra în curte cu bicicleta, mi-am prins faţa-n mâini și-am început să plâng în hohote.




marți, 5 aprilie 2011

Difuză


Toată noaptea am visat că înotam, ceea ce, de fapt, nu ştiu să fac. Şi că mergeam pe bicicletă, ceea ce, de fapt, nici asta nu ştiu să fac. Înţeleg că am şi cântat, ceea ce, v-aţi prins, nu ştiu să fac. Şi flirtam cu cel puţin 4 - 5 bărbaţi. Iată ceva ce ştiu să fac. M-am trezit cu o stare difuză de uimire, fericire şi nostalgie şi cu asta în cap:



Filmul şi melodia. Şi mi-am dat seama că oricât de multe n-ar şti o femeie să facă, un lucru îi va fi familiar mereu: să fie o curvă. Inocentă şi de necondamnat.

luni, 4 aprilie 2011

Hai cu simbioza şi-aruncă cu baniiiii!


Până şi un manelist obscur a sesizat ceea ce se întâmplă în majoritatea relaţiilor. Unii rezolvă lipsa de sens instinctiv.

“Aş renunţa la tot chiar şi la mine, ca toată viaţa să rămân cu tine!”
(dintr-o manea oarecare auzită într-o maşină)

De ce nu? E mai bine să citeşti o carte decât să te uiţi la fotbal? Greu de demonstrat.

(Dacă nu v-aţi prins până acuma îmi plac manelele, multe manele îmi plac mult. Ocazie cu care vreau să vă recomand unul dintre cele mai bune articole despre manele citite de mine şi care se găseşte aici.)

sâmbătă, 2 aprilie 2011

Ceasornicăraşul cel viteaz


Sunt pregătit pentru orice, oricum, oricând, ia mai dă-i în pula mea pe toţi care nu sunt!

Cotişel! Cotişel Nicodim!


vineri, 1 aprilie 2011

Black mamba


În apropierea capelei opreşte un Audi şmecher negru. Şoferul coboară grăbit, deschide uşa din dreapta. Un popă cu anteriu negru, barbă lungă cenuşie şi-o traistă populară roşie pe umăr coboară degajat. Pe trotuar îl întâmpină două fete care par studente, membre A.S.C.O.R. aş zice eu după vorbă, după port. Are loc o discuţie, prind şi eu din zbor un “mergem la liturghie…”. Popa zâmbeşte şi scoate din traistă nişte mere roşii scofâlcite, culese probabil din livada vreunei mănăstiri. Le dă fetelor mărinimos câte-un măr. Tare le-ai mai cadorisit mânca-mi-ai pula! Cobori din Audi şi împarţi mere… Futu-vă-n gură cu tradiţionalismul vostru ipocrit!