joi, 30 iunie 2011

Snobilor le place jazzul


Am ascultat multă muzică în viaţa mea, de absolut toate felurile. Cel mai tare mă enervează jazzul. Cu foarte puţine excepţii, jazzul este o muzică extrem, dar extrem de enervantă, de-a dreptul insuportabilă. Nu pot să uit serile de groază de pe vremuri în Music Pub, când băgau numai jazz, de până şi cei mai interesanţi snobi se declarau învinşi şi se cărau acasă din cauza acestui bâzăit cretin care distrugea toată investiţia în halbe. Desigur, majoritatea hipsteraşilor se declară fani jazz, mai ales pentru că ascultă de fapt tot felul de beşini jazz îndulcite cu muzică electronică şi voci, care fac genul ăsta mai digerabil. Pentru mine, jazzul, mai ales ăla cu instrumente de suflat, nu e cu nimic mai bun decât un ţânţar noaptea în dormitor, pe care nu-l poţi omorî sub nici o formă. Multă lume este înşelată de următorul fapt: după ce ascultă câteva zeci de minute jazz şi capul începe să-i doară tot mai tare, există posibilitatea să urmeze o bucată mai melodioasă, odihnitoare, foarte scurtă de altfel, când, unii mai slabi de înger pot crede: “mamăăă, am înteles jazzul, uite bucata asta sună bine, poate chiar imi place, da, îmi place, de-acuma îmi place tot jazzul!”. La fel se întâmplă cu elevii retarzi care au impresia că le place matematica când nimeresc rezolvarea unei probleme. Nu, n-are ce să vă placa boilor!

miercuri, 29 iunie 2011

Licenţa

de Aurel

Două colege stresate se ceartă la telefon în legătură cu o problemă de serviciu. Cele două fete ale lor au avut azi licenţa. Una îi dă celeilalte lovitura de graţie strigând:

- Şi să ştii ca şi eu am avut licenţă azi!

Apoi trânteşte telefonul.

sâmbătă, 25 iunie 2011

Gang Bang

12 bloggeri recomandă 12 filme porno de artă. Acest articol ad-hoc nu se adresează tahicardicilor aşa că nu răspundem pentru eventualele efecte secundare. Interesant de observat ce reprezintă pentru fiecare pornoteca cu gust, poate tragem şi niște concluzii terminologic-ideologice la final. Enjoy! :D  

Adina 

E mai mult decât porn-art, e meta-porn, e un emigrant al barierelor moralei, al granițelor semioticii, e dincolo de efectele încălzirii globale care la rândul lor sunt parte integrantă din experiența sexuală. Vine galopant, sfidător, zeflemitor din Asia with love (and a lot of sex) o nebuneală sinestezică (spun asta pentru că e și porn, și musical, și fantasy, și drama, și demonstrație gastronimică ): The wayward Cloud



Andres

De data asta Adina a dat o tema grea! Porn-art… De unde sa scot, de unde? Si iata ca mi-a venit in minte o scena geniala pe care as incadra-o lejer in sesiunea de azi. Si e arta! Filmul, scena, ideea! E vorba de Perfume. The Story of a Murderer:



subiectul de azi, pornografia cinefila, e unul venerabil, atat din perspectiva istoric-obiectiva cat si din punctul meu de vedere subiectiv. hei, am invatat sa ma ating pe mine insumi in clasa a 7a, in obscuritatea prielnica a cinematografului Luceafarul, unde in anii 90 bagau numai filme "porno", de fapt niste vechituri lamentabile in care nu vedeai aproape nimic din ceea ce trebuie.

insa Bella Loves Jenna l-am vazut mult mai tarziu. e facut in 2004, l-am gasit pe atunci intr-un sex shop. ramane singurul porn care mi s-a parut interesant si prin altceva decat prin scenele de sex. dupa cum veti observa, povestea completeaza minunat copulatia.



Aş fi putut să vă scriu 70 de cuvinte despre 9 songs, sau despre Room in Rome, dar m-am gândit că aceste filme au prea multă pornografie clasică şi se încadrează într-un fel sau altul în tiparul propus de Eco. Aşa că vă scriu despre scenele porno din Antichist. Personajele se definesc prin sex şi suferă tot datorită lui. Actul sexual are pasiune la început, dar se transformă treptat într-o nevoie bolnăvicioasă (greu de privit) cu cadre în care doi fac sex în pădure, iar apoi ca încununare a dezgustului vedem „un hand job” cu sânge în timp ce tipul zace inconştient. Nea Trier ăsta da pornoşag plin de sânge, masturbări şi mutilări ale organelor genitale.



Cu ocazia asta Adina imi impinge limitele, am ajuns sa vad doua filme pe tema de porn art (Room in Rome si Belle de Jour ) dar cu toate acestea o sa merg pe o varianta mai "soft" si aleg recentul film Love and Other Drugs.nu de alta dar nu am comentat pana acum genu de film sau mai bine zis pe tema asta; in Love and Other Drugs fiind vorba propriu-zis de cateva scene nud care cred ca ar putea fi puse fara mari pretentii la un nivel minim de porn art,filmul prezinta o poveste de dragoste fara perdea  :)).Pentru un Jack Gyllenhaal si o Anne Hathaway mai despuiati nu pierdeti filmu....
Si acum preludiul:





Hmm, primul film care mi-a trecut prin cap a fost Ilsa - She Wolf of the SS, care e mai mult sexploitation decât porn propriu-zis.
Așa că am să merg pe mâna lui Gore Vidal și a viziunii sale asupra celui mai pervers dintre împărații marelui imperiu - Caligula. E un film cu destule scene dramatice și dubioase (shemales, pitici, etc.) pe lângă cele porno încât să nu fie catalogat strict sub aspectul ăsta, mai ales că distribuie și patru nume mari ale școlii britanice de film: Malcolm McDowell, John Gielgud, Peter O'Toole și Helen Mirren. Nu e o bijuterie a marelui ecran, dar merită văzut măcar de curiozitate.

P.S. Pentru cei care au ocazia recomand cu insitență varianta teatrală pusă în scenă la Teatrul Maghiar din Cluj, delicioasă!



Milf și Petrov


9 Songs - Cea mai mare parte a acestui film drăguţ, tristuţ, cu muzică bună am văzut-o cu mâna la pulă. Senzaţia e de indiscreţie, nu de pornografie.

“Only unhappy people are bad dancers!”
 

George

Nimic nu-i mai porno decât filmele franţuzeşti care vor să pară inteligente. Gen C'est arrivé près de chez vous, MR 73 sau Deux. E porno să arăţi într-un film poliţist cum iese copilul din mă-sa lărgită ca gura anacondei, pe deasupra şi nerasă. Poza asta din C'est arrivé... e scârboasă, nu e artă. Ca Romeo băgându-i-o Julietei: ne-am prins şi noi că s-au ciocănit, dar dacă arăţi asta, e doar porno.



The Dreamers
Prima mea reacţie la acest film: Bolnăvicios frate! Nu reuşeam să-mi dau seama dacă mi-a plăcut sau nu, dacă m-a scandalizat sau dacă mi-a pus semne de întrebare... cum se poate să dormi dezbrăcată în pat cu frate-tu? Cum se poate ca frate-tu, frumosu' ăla de Louis Garrel, să te pună să faci sex cu altu' sub ochii lui? Sick! Dar, să fim serioşi, Eva Green e minunată, mai ales în nuditatea ei sublimă...


Pe un blog cineva intreba daca pornografia devine arta atunci cand e veche. Daca se merge pe varianta asta, atunci filmele porno cu multe dialoguri pot concura pentru clasificarea ca porn-art. Cine vrea sa vada un thriller porno, un SF porno etc. n-as putea sa spun.
 Provocarea e dificila - trebuie sa-ti amintesti si numele unui film. Un search pe net o rezolva - nu stiu cat de art e, da e porn, unu' reprezentativ pentru cinematografia actuala in domeniu - The Roommate.




scene sterse din filmele "snakes on the plane" si "eyes wide shut" din cauza ca la vremurile respective imaginile erau considerate prea porno:



Ce inseamna "porno" pentru mine?

 -Un viol superb, care ma tenteaza si excita, precum in Once Upon a Time in America sau Irreversible.
 -Un film clasic porno, precum un tentant Deep Throat sau Alice in Wonderland.
 Insa ce imi amintesc mereu este Jenna Jameson is the Masseuse, un porno direct si fara ocolisuri, despre maseuza mea preferata si a oricarui barbat. Imaginea e sugestiva, cred:



miercuri, 22 iunie 2011

Femela rivală


Ca să-ţi dai seama cât de proastă poate fi o femeie trebuie s-o vezi privind o altă femeie. Cum, prinzând momentul când nu e observată, se uită lung, de sus până jos, cu ciudă sau cu dispreţ, după caz, la cealaltă femeie, la păr, la haine, la pantofi, la piele, la machiaj…

marți, 21 iunie 2011

O babă


Baba aţoasă de lângă mine are două pungi de plastic aşezate pe scaunul din faţa ei. Una albastră relativ nouă, cealaltă cu un colaj de peisaje şi flori decolorate de uzură şi spălări repetate probabil. Mânerele pungii uzate sunt întărite cu fâşii de material textil cusute peste plastic cu aţă neagră. Cusute la maşină. Mănâncă un covrig cu susan din care înfulecă hulpav şi energic, înghiţind şi bucăţi din şerveţelul alb cu care ţine covrigul. Cămaşă alb-albastră în carouri, pansament alb la cotul stâng, cercei argintii cu trei pietre înnegriţi. Pantaloni negri subţiri de vară, vată albă-n urechi. Curăţică, nu pute. Două agrafe negre, diferite, îi tin părul carunt într-un coc. În picioare are sandale şi sosete, ambele negre. S-a uitat o singură data scurt la mine cu nişte ochi foarte albaştri, limpezi şi goi. Scoate energic din punga albastră o pereche veche de pantofi negri bărbăteşti din piele întoarsă, luaţi probabil de la second, îi examineaza rapid, îi pune mulţumită la loc. Gregorio Rizo îmi trece prin cap. Coborâm la aceeaşi staţie, dispare imediat. Pentru ce-o fi trăind ea?

luni, 20 iunie 2011

Ingrediente


Auzită în staţia de autobuz:

- Bă, tu ar trebui să ai o etichetă pe care să scrie la ingrediente: „poate conţine urme de pula mea”!

vineri, 17 iunie 2011

Administratorul de bloc vs Avishai Cohen


Administratorul de bloc, citind contoarele de apă, mă întreabă:

- Da’ ce muzică-i asta? Ceva muzică din filme?
- Nu, îi jazz.
- Aşa să cheamă?
- Da.
- Nu crecă să cheamă bine!...

joi, 16 iunie 2011

Problema maghiară a maghiarilor


Oare chiar aşa de proşti sunt ungurii din România şi politicienii care-i reprezintă încât nu realizează că, dacă vreodată troaca aia de mafioţi numită ţinutul secuiesc îşi va caştiga autonomia/independenţa, atunci va fi timpul pentru ei, cei care nu locuiesc încă acolo, să emigreze direct în acest ţinut de basm sau chiar în Ungaria (se ştie ce mult îi iubesc ungurii de rând din Ungaria pe ăştia din România).

Pentru că, până şi cel mai inofensiv român, în momentul când se va întâmpla evenimentul amintit mai sus, tot va fute cel puţin un picior în gura unui ungur într-un moment de plictiseală atroce, furie, frustrare că nu i-a intrat salariul, beţie, frenezie de masă etc.

Deci gandiţi-vă bine, dragi unguri, gândiţi-vă cine vă controlează destinele, sănătatea, deoarece atitudinea asta pasivă, prin care lăsaţi nişte vome ca Tokes să hotărască pentru voi, s-ar putea să nu vă aducă nimic bun!

marți, 14 iunie 2011

Muzica de dat papucii


Clipul ăsta dispăruse într-o vreme de pe youtube. Bucuria revederii mă face să-l împărtăşesc cu voi. Piesa e superbă, iar coregrafia absolut genială! Mai jos e o variantă mai nouă, de mare excepţie şi aia.


(http://www.youtube.com/watch?v=TjYURnFt5rg&feature=related)

duminică, 12 iunie 2011

TIFF 2011: a fost şi n-a fost


Anul ăsta am văzut doar două filme la TIFF. Lenea, precum şi imensa scârbă de marea pestriţă de hipsteri care se adună în jurul acestui eveniment au determinat acest lucru.

Primul, un film suedez, Beyond, excelent, nu intru în detalii.

Al doilea, la care nu am plătit bilet, pentru că am avut invitaţie, slavă domnului, a fost o labă de film românesc, “Tatăl fantomă”. La cinematograful Florin Piersic, unde a fost premiera acestei labe triste, proiecţie unică, erau multe vedete: io, Mo, P., Adam Ilea, Andi Vasluianu, Cristi Tabară (omul care prima dată a făcut emisiuni despre cărţi apoi a învăţat să citească), Irina Margareta Nistor, Vlad Ivanov, Cristian Tudor Popescu, Marcel Iureş în derivă, Mimi Brănescu (actorul cu nume de pizdă şi faţă de retard, minte pe masură bănuiesc, foarte în vogă zilele astea), un alt actor cu nas foarte nas, nas-ananas, care joacă roluri de ghiduş ca în acest film. Mai era şi celebra actriţă principală, precum şi o mare parte din echipa acestui film prost, despre care am citit şocat că e proiectat ca o trilogie, doamne apără-ne!

Pe scurt, io-s sătul de filmele care aruncă căcat din ventilator în România, în mod tendenţios, pentru ca un spectator beşit vestic să râdă din confortul lui de mic burghez cu creierii spălaţi. O să dau doar un exemplu din multele posibile: lângă un râu un moş păştea o vacă. Cum credeţi că era vaca? Păi era piele şi os, vaca de la Letea nu altceva, că doar hectarele de iarbă din jurul ei nu-i erau de ajuns, nu? Să nu mai vorbesc apoi de scenele romantice, nişte clişee absolute penale.

Am ieşit după 40 de minute, uimit de sala plină de idioţi care mai şi aplaudau la câte-o glumă extrem de proastă. În hol erau unii din echipa filmului care sper că m-au auzit când am zis că e ca pula şi de căcat acest film. Nu m-ar mira să ia şi ceva premiu mizeria asta, după porcăria aia cu fluieratul nu mă mai miră nimic.

(L-am văzut la film şi pe Mihai Fulger, un personaj simpatic.)

vineri, 10 iunie 2011

Dublu impact


O tânără, nesimţit de grasă, se bălăbăneşte înspre mine pe trotuar. Ţâţe pe burtă, păr prins în coadă, tricou roz “I love fashion” (din fericire dragoste cu forţa nu se poate). Direct mi-a venit în minte:

“Îţi stă bine împreună!”

joi, 9 iunie 2011

Femeia grasă la faţă. Sondaj.


Există femei, nu multe e drept, cu corp acceptabil sau chiar frumos, dar care îs grase la faţă. Te uiţi la faţa lor şi te gândeşti ce vacă grasă, dar când cobori privirea vezi că fata are corp chiar ok. Ce se-ntâmplă cu aceste femei? Ce dereglări metabolice cauzează această situaţie ? Ce soluţii există pentru slăbirea la nivelul capului? Oare o intensificare a activităţii de supt pula ar ajuta?

miercuri, 8 iunie 2011

Emoţionant?


O nouă ţeapă de care n-am aflat (vezi numărul de străinătate) sau doar o familie tristă, agramată, care-a pierdut un biet pisic?

marți, 7 iunie 2011

Către un alcoolic neanonim


Bă Cristi Minculescu,

După ce nişte cretini exaltaţi se porniseră să strângă bani pentru operaţia ta de transplant de ficat distrus de alcool, după ce, în cele din urmă şi din păcate, statul român a făcut un gest electoral şi ţi-a plătit din banii noştri operaţia, tu te apuci să faci reclamă la bere? Nu ţi-e ruşine, afacerist mizerabil ce eşti?

Petrov

luni, 6 iunie 2011

Încă un ajutor social


Oamenii ăştia suferinzi de "boala lipsei de sens", care le paralizează orice iniţiativă majoră, ar trebui să primească un ajutor financiar de la stat, ajutor care să le asigure un trai decent până la sfârşitul vieţii.

sâmbătă, 4 iunie 2011

Idei care nu vor deveni niciodată afaceri 2


Trăim, mulţi dintre noi, în apartamente cu pereţi subţiri şi acustică bună. Adesea ne aflăm în vizită (la şef, soacră, la iubit/iubită etc.) sau avem musafiri.  Ştim cu toţii senzaţia când trebuie musai să fuţi o băşină. Apartamentele din România sunt dotate cu amplificatoare parcă. Dacă tragi o băşină mai gravă te aude tot blocul, nu numai cei din apartament sau chiar mai groaznic, din garsonieră. Vechiul truc cu băşina trasă odată cu apa de la wc sau cu robinetul pornit la maxim nu dă roade decât aparent, de obicei nu auzi tu ăla din baie, dar se aude afară, rezultatul fiind un fel de băşină ipocrită cel mult.

Sigur, am putea spune, să te băşeşti e ceva firesc, n-ar trebui să fie aşa grav. Ţin minte că, pe când eram student, stăteam la o ţigară la intrarea unui cămin. La un moment dat au ieşit două tipe, străine, cel mai probabil nordice, dintre care una a futut o băşină sonoră fără nici o jenă zicând doar “Pardon!”. În acelaşi timp, însă, unui fost coleg aflat în oraş cu o tipă căreia i-a spus “Băşinile-s ruşinoase, dar sănătoase!” nu i s-a mai dat a doua şansă. La începutul unei relaţii (de afaceri, de iubire s.a.) o băşină prost plasată poate nărui totul.

De aceea m-am gândit la o soluţie, la o salvare pentru noi toţi: amortizorul de băşini. Principiul e destul de simplu. Am avea nevoie doar de un recipient pliabil, un fel de punguţă sau burduf mic gen acordeon cu margini de cauciuc pentru etanşare. Cunoaştem deja că o băşină trasă sub apa e mult amortizată, e ca o mângâiere catifelată, sinestezic vorbind, cu siguranţă nu se mai aude dincolo de uşa de la baie. Cum se procedează? Simplu. Intri în baie, scoţi amortizorul din buzunar, îl umpli cu apă (un lichid mai dens decât apa ar fi mai bun, dar e greu să fie la îndemână aşa ceva), îl lipeşti peste gaura curului cu marginile de cauciuc ale pungii, dai drumu gazelor apăsătoare în mediul amortizor, goleşti punga de apă, o clăteşti bine şi-o pui la loc în buzunar.

Nu lăsa băşinile să-ţi schimbe viaţa!

Până la urmă, nici în existenţa cupei menstruale n-aş fi crezut.



joi, 2 iunie 2011

Şi eu pot pedala cu picioarele mele de pitic!


În dimineaţa asta am văzut primul pitic pe bicicletă. Mai era un pitic prin Cluj care se dădea cu skate-ul. Ăsta de azi era blonduţ, buclat şi pitic. C-un MTB mic, potrivit pentru un pitic, rula pe pista de biciclete. Contrastul dintre mişcarea chinuită a articulaţiilor de picioare de pitic şi viteza de deplasare a bicicletei era chiar amuzant. Simpatic acest pitic tragi-comic de tip “pot tot ce poţi şi tu”. Poţi oare?

miercuri, 1 iunie 2011

Spumă pe Eroilor


Iată că s-a găsit şi-n Cluj un retard care să facă această glumă genială cu spumă. Hăhăhă! Ce-am mai râs! Mânca-mi-ai spuma pulii!



Persoane interesate