sâmbătă, 30 iulie 2011

Jeni Acterian - Jurnalul unei fete greu de mulţumit 1932 - 1947


O carte pe care sper s-o uit repede ca să pot trăi liniştit cât de cât.


“… În fond ştiu bine că nu voi duce nimic la capăt niciodată. Câteodată mă cuprinde entuziasmul. Sunt lucruri care mă pasionează. Încep cu plăcere câte ceva şi după un timp îmi dau seama că nu e nimic grozav, că tot ce mă exaltase e o vastă inutilitate şi deci nu merită să te ocupi deloc. Caut întruna altceva. Nu mi-am găsit încă drumul.

În orice caz, n-am impresia că filozofia e calea mea. Îmi vine să cred că sunt cam superficială. Nu-mi place decât să ating în treacăt lucrurile. Când le aprofundez, mă deziluzionez. Eram făcută să fiu vlăstar de bani gata. Aş fi fost un perfect diletant.” (12 aprilie 1936)

„ ... Nu suntem decât nişte cârpe murdare muiate în suferinţă şi luciditate. Nu ştim însă să ducem totul la capăt. Din laşitate, probabil. De frică.” (3 noiembrie 1937)

„ ... Nu voi face niciodată nimic important în nici o direcţie. Nu am vlagă, sunt prea deşteaptă... şi cred în moarte. Asta m-a nenorocit cu precădere. Cred în moarte de la 14-15 ani. E atât de multă vreme de atunci (şi organic fiind foarte sănătoasă), încât nu-mi afectează deloc buna dispoziţie şi veselia.” (18 noiembrie 1941)

„ ...Tare aş vrea să plec în lume. Poate că, alergând încontinuu, fugind mereu aş sfârşi prin a mă linişti. A început să-mi fie teamă de viaţă în mod practic. Sunt atât de străini şi neomenoşi oamenii...” (25 noiembrie 1941)

„Joc la loterie. Doar, doar scap de mizeria asta de birou. De-aş câştiga măcar pe un an de zile nişte bani. Să pot în sfârşit respira în voie. Viaţa asta mă abrutizează incontestabil.” (20 ianuarie 1942)

„ ... Am conformaţie de om ce va rata. Sunt leneşă, comodă, egoistă şi fără prea mare energie. În absolut nu cred în nimic şi deci organic n-am entuziasm pentru nimic...” (24 ianuarie 1942)

Etc.



joi, 28 iulie 2011

MLMă-ta


- Domnule Petrov, dumneavoastră sunteţi un om liber?
- (pula mea... da! like a bird on a wire...!)
- Să fii liber înseamnă să ai timp şi să ai şi bani!
- (marş în pula mea de idiot metafizic!)
....
- Şi nu v-ar plăcea să-i ziceţi prietenei dumneavoastră: Hai să mergem azi la o cafea! Şi să vă urcaţi în maşină şi să mergeţi la Viena şi să vă doară fix în cot de toate?
- (ba da, mânca-mi-ai pula!)
.....
- Şi nu uitaţi! E o afacere care vă va schimba viaţa! Dumneavoastră decideţi!
- Da, o să mă gândesc... (futu-te-n cur de sclav!)

marți, 26 iulie 2011

Drumul e lung ...


În compartiment – coşmarul oricărui cititor de tren. O familie cu copil mic. De doi ani şi-o lună, îmi zice mă-sa. Bunicii, din partea tatălui am impresia, mama şi tata. Bunicul are două fire blonde lungi crescute din nas. Bunica are permanent. Copilul, L., are o memorie incredibilă, o gură mare, reproduce orice, e foarte dezgheţat. Ţiganului de lângă mine îi sună telefonul. E începutul unei melodii. Copilul strigă imediat: Giulia! Era chiar celebra Giulia confirmă uimit ţiganul. Copilul n-are stare, aleargă prin tot vagonul, când e închis în compartiment aleargă de la uşă la geam, îmi feresc mereu zâmbind fals cartea de el. Păpică, apică, sticluţă, mâncărică, pulică. Familia trăieşte pentru copil. Copilul are o brăţară de aur, care îi vine oribil cum i-ar veni oricărui copil de altfel, şi-n picioare poartă crocşi albaştri.

Ţiganul e atletic, gelat, faţă osoasă gen Bănel, urechi clăpăuge, ochelari de soare foarte negri pe care nu-i scoate deloc. Suspect de amabil şi prietenos. Şi ungur. Pe palma stângă are tatuate celebrele cinci puncte, iar mai sus, pe mână, un Iuliana foarte lăbărţat. Adidaşi albi, pantaloni albi, chiloţi roşii cu bandă, tricou alb Rams cu ceva model de căcat, bluză de training albastru deschis. Ne explică degajat că el consideră că cea mai îngrozitoare infracţiune e violul. O crimă se mai întâmplă, la discotecă mai dai în cap, poate fără să vrei etc. Dar violul e premeditat şi e cea mai ruşinoasă infracţiune. Oamenii se uită ciudat la el.

Copilul fuge fuge, nime’ nu-l ajunge. Se opreşte lângă mine la un moment dat şi mă mângâie pe părul de pe picior. Mângâie, mângâie şi zice ceva. Io aud destul de clar: fund, fund, fund! Ce zice, ce zice? întreabă mă-sa. Fund, îi spun eu. Ţiganul rânjeşte: hi hi! Mama copilului explică:

- Ah, fund, a văzut ieri la ...... – su! (aici n-am auzit exact: bunică-su sau taică-su)

Interesant, gândesc io, murind de râs.

Am reuşit să citesc totuşi vreo sută de pagini pentru că sunt foarte deştept.

Atmosfera încântătoare a continuat: copilul fugea, ţiganul asculta manele şi farsele lui Buzdugan pe mobil (O ştii pe asta, hehe?), o doamnă de 37-40 de ani făcea conversaţie cu ţiganul despre maneliştii preferaţi (ea-l prefera pe Guţă, ţiganul pe Guţă şi Nek), apoi o babă i-a prins fumând împreună în budă ...

luni, 25 iulie 2011

Amortizor de viaţă


Cea mai mare mizerie pe care-o poate face un om e un copil. Da' să-mi bag pula cât de tentant e!

joi, 21 iulie 2011

Admitere 2011


O doamnă planturoasă cu tricou alb se aşază în spatele meu. Vorbeşte la telefon. Eu mă uit îngrozit la copacii rupţi de furtună, cuprins de-o frică iraţională că ar putea trăzni în autobuz. Doamna vorbeşte:

- Cine-o zis? Mă piş pă el!
- ...
- Nu te stresa, mamă! Dacă nu intri îţi luăm maşină! Vindem o grădina şi-ţi luăm!
- …
- Nu te mai lua după toţi proştii! Nici să nu te aud cu d-astea!
- …
- Deci dacă nu intri îţi luăm maşină! Dacă intri … Atunci nu-ţi luăm nimic … că ţi-am plătit ore … Nu te mai stresa!


Logic.

miercuri, 20 iulie 2011

Viitorul...


Două babe cu cârpe-n cap:

- Aşe mă doare picioru' aista sub jenunchi!
- Şi io am şi reumatism şi am şi coxartrită!

marți, 19 iulie 2011

Am văzut cu ochii minţii, dar m-am oprit la timp


La adăpostul ochelarilor lumina era mai rece, albăstruie, zgomotele atenuate parcă. Gândurile senine. Mergeam prin soare, dar mă simţeam de parcă priveam strada de undeva de sus, de la geamul unei camere răcoroase. Aşa-l vedeam şi pe câinele care venea lătrând, parca în surdină şi-n reluare, spre mine pe trotuar. Un maidanez negru cu dinţii beliţi. Când a ajuns la doi metri de mine mi-am dat seama brusc că el la mine latră, ba chiar voia să mă muşte. Am apucat să-i fut una-n cap cu rucsacul din spate, îngreunat cu 500 g de aparat foto, plus ceapă şi morcovi din Kaufland, realizând încă o dată că ochelarii de soare nu-s pentru mine, chiar nu văd în exterior cu ei.

sâmbătă, 16 iulie 2011

Talanga urbană


Ţăranul mutat la oraş de o generaţie sau două e chinuit încă de memoria ancestrală. Plantează legume în jurul blocului, coace vinete pe bucăti de tablă susţinute de cărămizi pentru zacuscă, îşi face iute un garaj oribil în care meştereşte la maşină cum are un pic de timp liber.

Iată însă că, din memoria colectivă rurală, s-a iţit o nouă amintire dragă. Copilul stă pe păşune, un vânticel adie, vaca lui (Joiana, Bălţata, Mariana, Florica etc.) rumegă uşor un fir crud de iarbă, soarele apune, iar o talangă grea răsună suav la interval de câteva secunde. Dang dang dang! Atunci, bărbatul acum matur, cu tricoul ridicat vara deasupra burţii umflate şi cu pălărie de paie de la chinez, sau femeia cu permanent decolorat, gen veverita căruntă senilă, sau progenitura lor chinuită de atavisme rurale, se gândeşte: Ce bună ar fi o tălănguţă prin jurul casei! Una care să sune când bate vântul şi pe care s-o pun io pe balcon să o audă toţi vecinii, le place sau nu!

În acel moment cererea întâlneşte oferta. O ofertă ajunsă la noi prin intermediul magazinelor de kitschuri exotice de tip King Art împreună cu alte mizerii orientale (?). Da, este chiar el, celebrul windcatcher, talanga soft, talanga fără vacă, talanga cu om, diapazonul creierelor goale! Ding ding ding! Slavă domnului că încă nu au aflat toţi ţăranii de ea sau dacă au aflat li se pare poate prea scumpă! Ce dracu s-ar întâmpla dacă toţi ţăranii, mulţi, din jurul meu ar avea aşa ceva pe balcon? Cred că m-aş arunca pe geam direct!

vineri, 15 iulie 2011

Oliver Twisted


Citeam un număr mai vechi din Adevărul de Seară (11.02.2011) în autobuz când am dat peste asta:



Să-mi bag pula e incredibil cretinul ăsta de Florin Chilian! După o verificare efectuată pe net, e cât se poate de clar că el a furnizat informaţia cu fuga de la casa de copii la vârsta de trei ani şi jumătate. Futu-te-n cur de Papillon al orfelinatelor!

joi, 14 iulie 2011

Speranţa moare ultima!


Cand joc la loto, tot mai des, cumpărând de câţiva lei speranţă, simt că ating şi io marea cu degetul, marea asta socială în care se scaldă majoritatea, cu copii, familie, casă şi maşină în rate, costume, neveste, planuri de viaţă etc. Mai mult de-atât nu pot deocamdată.

Ieri am pus la Joker, că e mai ieftin.

marți, 12 iulie 2011

A scăpat de ea


Citeam. Din stradă aud:

- Ai făcut?
- Daaa.
- Pe tine?
- Daaa.
- Da-i voie?
- Daaa.

Ies amuzat pe balcon. Pe trotuar văd o tânără mamă purtând un copil scâncit pe după gât.

luni, 11 iulie 2011

Afaceri ţigăneşti: felia de BCA


Încă mai există oameni care cumpără BCA-uri porţionate cu bomfaierul pe post de piatră ponce. De la ţigani! Afacerea asta are zeci de ani. Explicaţia: probabil oamenii ăştia care cumpără bucăţi de cărămidă au crezut întotdeauna că frecătoarele alea de călcâie se fac chiar din BCA, plătind de fapt pentru lenea de-a şi le tăia ei înşişi.

sâmbătă, 9 iulie 2011

Da, este geloziaaaaaaaaa!


Boala asta a lipsei de sens se canalizează tot mai des într-o gelozie absurdă, oribilă, dureroasă. Probabil ăsta e cel mai puternic remediu. Nu mă mir defel că gelozia se numără printre simptomele multor boli psihice.

vineri, 8 iulie 2011

Aici turnul de control!


Fată dragă cu nasul mare şi lung, nu te machia la ochi cât de strident poţi tu cu creieraşul tău roz, nu te da cu roşu pe obraz şi mai ales nu-ţi mai prinde în pula mea părul în coadă că poate decolezi dracului şi produci vreun accident!

Petrov


miercuri, 6 iulie 2011

Despre femeie cu Sorin Preda


„Viviana, dimpotrivă, parcă atît a aşteptat să audă, şi m-a cuprins în braţele ei puternice, sărutîndu-mă. Mărturisindu-i că sînt singur şi necăjit, ea a luat-o ca pe o declaraţie implicită de dragoste. Adică numai pe ea o mai aveam. E un joc matern, pe care o dată declanşat nu-l mai poţi opri decît cu o grosolănie sau o trivialitate ieşită din comun, deşi nici atunci nu e sigur. Femeii îi place să te ştie slab, fără a fi cu adevărat niciodată. Să fii şi să nu fii în acelaşi timp – acesta e idealul lor, în dragoste, în căsnicie, în relaţiile de serviciu.”

Sorin Preda – Plus-minus o zi

marți, 5 iulie 2011

Pocăiţii ştie!


Un afiş mai vechi cu un ştreang îmi atrage atenţia:

SIN
UCIDEREA,
ORICE AR FI
NU MERITĂ!

Da’ de unde pula mea ştiţi voi, de la

DOMNUL,
ORICE AR FI
NU EXISTĂ!

???

Futu-vă-n gură de pocăiţi spălaţi la creier, v-aş atârna pe toţi în ştreang!

luni, 4 iulie 2011

Vişine cu smântână şi scorţisoară


Se iau 200g de vişine ieftine semifermentate (3,5 lei/kg), se spală bine, se scot sâmburii, se pun într-un bol verde cu două linguri de zahăr, se toarnă în bol o jumătate de smântână mare, se adaugă scortişoară, se amestecă bine, se storcesc un pic vişinele, se amestecă iar, se consumă foarte repede cu poftă preţ de 5 minute maxim, se intră pe messenger, se scriu 2-3 randuri, se dă log out repede, se aleargă la baie, se citesc multe pagini din Sorin Preda cu multă milă pentru vecinii de deasupra, se trage apa de minim două ori.

Poftă bună!