miercuri, 31 august 2011

Cum nu stă femeia?


Am făcut şcoala de şoferi cu un ţăran prost, incompetent, vulgar şi vorbăreţ care asculta mereu Carmen Şerban. Carmen Şerban e cea mai scârboasă manelistă. Nici nu se compară cu Denisa, de exemplu, un ghiocel de fetiţă. Versurile lui Carmen Şerban nu-s nici măcar amuzante, majoritatea îs de-o vulgaritate care-ţi întoarce stomacul pe dos. Să nu mai zic ce moacă are! Pe acest fond muzical mi-a zis la un moment dat acest instructor imbecil: "Să ştii tu, Petrov, femeia nu stă nelovită!" Nefutută voia să zică, ascunzându-se după degetul mic cu unghie crescută mare. Adică nefutută într-o relaţie. Acest retard habar n-avea. Femeia stă şi nefutută, şi neiubită, şi batută şi ce mai vreţi. Femeia nu stă nemăritată.

luni, 29 august 2011

La vita e bella


Lângă o bancă, în părculeţul din cartier, stă parcat un scaun cu rotile. O fiinţă aparent adolescentină cu pălăriuţă de soare albă, tricou cu mânecă lungă şi dungi verde deschis ocupă scaunul. Mânecile suflecate lasă la vedere nişte mâini lungi, subţiri şi diforme. Îi zăresc şi privirea goală, trăsăturile inconfundabile de handicapat psihic. Lângă ea, pe banca, mă-sa, întoarsă complet cu spatele la ea, ferindu-se şi de soare, citeşte o revistă lucioasă pe care-o ţine cu mâna stângă. Pe fondul galben al paginii se vede un titlu scris cu litere mari verzi: “Ştii să te bucuri de viaţă?”


duminică, 28 august 2011

Mircea Eliade - Cameleonul istoriei


“Cauza nonviolenţei v-a cucerit deci inima şi spiritul...” îi spune Claude-Henri Roquet într-una din convorbirile lor, publicată în 1978. „Şi cea violentă! răspunde Eliade. De pildă am auzit vorbind, într-o zi, un extremist şi i-am dat dreptate. Înţelegeam foarte bine că trebuie să fie acolo şi câţiva violenţi.”

(Florin Ţurcanu – Mircea Eliade. Prizonierul istoriei)

Cartea asta, ca orice carte de genul ăsta, trebuie citită cu anumite rezerve, însă un plus de greutate, pe lângă bibliografia vastă, i-l dă faptul c-a apărut la Humanitas, care l-a pupat mereu în cur pe Eliade, se ştie bine de ce.

vineri, 26 august 2011

Ejaculări precoce


În ultima vreme am impresia că mă învârt în grupuri de oameni prea mici. Presat de toate mizeriile zilnice, am acceptat să beau bere cu oameni acceptabili. Când deschid o discuţie, în afara cazurilor idioate când fac consiliere psihologică, am brusc sentimentul inutilităţii ei şi derapez în nişte contraziceri cretine accentuate de beţia care se accelerează în acelaşi timp. Un fel de ping pong isteric cu parteneri abrutizaţi, alcoolizaţi, incoerenţi şi inculţi pe deasupra, în care, sub influenţa alcoolului, ajungi să te îmbeţi şi de propriile judecăţi, care se revelează a doua zi la trezie destul de proaste, aproape la fel de proaste ca partenerul de discuţie. Mă las purtat în astfel de deliruri bahice probabil cu sentimentul că n-am altceva mai bun de făcut. Chiar n-am în pula mea? Când eram copil funcţionam pe două planuri care nu se intersectau niciodată: lumea mea interioară şi lumea prietenilor cu care mergeam la fotbal, la scăldat… şi care n-aveau nici cea mai mică idee despre ce-i în mintea mea. Şi era mai bine, mult mai bine. Parafrazând pe cineva, de ce pula mea să civilizez io imbecilii?

joi, 25 august 2011

Un slav

- Cine sînteţi voi, oameni buni?
- Îţi vorbesc iarăşi eu, femeia. Mă cheamă Marga. De cînd eşti în baraca noastră ţi-am spus de mai multe ori asta.
- Continuă, Marga.
- Cel care îţi stă la picioare se numeşte Danilo. De meserie e zidar din Knin, Dalmaţia. Aici, la Ulm, e cărămidar, ca şi noi, ceilalţi. Dacă l-ai vedea cît e, nu te-ai mai zbătea atîta!
- Ce ţi-e Danilo, Marga?
- Danilo mi-e bărbat. Îl iubesc ca pe ochiul meu cel drept.
- Încă puţină apă, Marga.
- Iar cel care te ţine de umeri e Kuzma. Lucra la întreţinerea drumurilor, tencuia şcoli prin ţinutul Kninului înainte de a veni în Deutsch. Nu e cu nimic mai mic decît Danilo.
- Ce ţi-e Kuzma, Marga?
- Şi Kuzma mi-e bărbat. Îi sînt credincioasă ca şi lui Danilo. Pe Kuzma îl iubesc ca pe celălalt ochi!
- Acuma vorbesc eu, Danilo. Şi-ţi repet, ca să ţii minte: Marga e atît femeia mea, cît şi a lui Kuzma. Marga e femeia amîndurora, a bărbatului ei, şi nu există legea sau puterea să ne despartă.
...
Despre viaţa de familie cinstită, în trei, Kuzma a rostit bîlbîindu-se doar cîteva gînduri. A vorbit de economie, curăţenie, frăţie.

Oameni cu 4 degete

miercuri, 24 august 2011

marți, 23 august 2011

Sondaj cu sex pentru heterosexuali


Ce aţi dori să facă mai degrabă iubita dumneavoastră: sex anal sau să înghită?. Mă refer la cazul în care ar alege să facă doar una din cele două variante.

(Ne pot comunica şi fetele ce preferă ele dintre astea două.)

duminică, 21 august 2011

Sacru, osul sacru


Pentru prima dată în destul de mulţi ani îmi înfloreşte una din plante în apartamentul ăsta. O gloxinie. Desigur a trebuit s-o ajut un pic, rupându-i din frunze, care crescuseră ca nebunele, ca să canalizez mai multă energie spre boboci. Ultimii boboci pe care i-a avut s-au uscat după câteva zile. Eliade ar fi zis că ăsta e un semn, chiar un semn bun probabil. De fapt e fix semnul curului!

vineri, 19 august 2011

Meşteri, modă, masacru


Dacă ar fi să caracterizez într-o singură propoziţie modul în care gândesc electricienii, instalatorii, reparatorii de electrocasnice sau alţi meşteri meseriaşi de genul ăsta aş putea-o folosi pe aceasta, luată din bogatul lor vocabular: “VĂ FAC IO UN BIP!”.

Câteva cuvinte legate de modă: dragi băieţi, nu e frumos să purtaţi şosete lungi la pantaloni trei sferturi, să nu mai vorbim despre pantofi!

În final vreau să vă spun că am asistat aseară, atâta cât am putut rezista, într-unul din puţinele baruri dacă nu singurul în care încă intru cu plăcere, la un eveniment pe care pot să-l numesc fără exagerare masacrul divertismentului. Nu intru în detalii, pentru că mi-e drag locul respectiv, iar oamenii ăia care au evoluat într-o maimuţăreală de nedescris care se dorea amuzantă n-au nici o vină săracii. Vorba lui Puya ...

miercuri, 17 august 2011

Planet of the Apes


Deci, pula mea, azi am mâncat SALATĂ SIZĂR. Yeeeeeess!

Ioan Alexandru Brătescu - Voineşti


Mă doare juma' de corp. Aia dreaptă. O jumate întreagă, de colo până colo.

Jumate din mine-i într-o dispoziţie fantastică, de stand up comedian, cealaltă se simte ca dracu şi i se par tâmpite glumele primeia. Gen "uau, n-ai pic de tonus, eşti ca un telefonus stricat". La faza asta, un ochi râde şi altu' plânge. Stânga nu se lasă: "nu-ţi plac glumele-n latină?". "Mori, în pula mea, ca latina!".

Juma' de gură cântă Cele mai frumoase flori, ailaltă îngaimă ceva din Dida Drăgan cu Siberia.

16 dinţi ronţăie morcovi şi mere verzi, ceilalţi 16 abia suporta supa cremă de zeamă.

Jumate de pizdă s-ar fute, jumatea dreaptă nici de comprese cu muşeţel nu vrea s-audă.

Ţâţa stângă îi arată muie cu sfârcul erect lu' ţâţa vecină, care are un crater mic în centru.

Un ochi vede în 215.347 de culori, ca HTC Sensation. celălalt - R.I.P. ROGVAIV.

Inima. Inima-i în stânga sau pe mijloc? Dacă-i pe mijloc, jumate e varză. 9 ore chirurgie pentru o inima-ntreagă (Cornel, sunt cu tine!), atunci 4 ore JUMATE pentru JUMATE de inima mea. Uel, hani, ne mutăm la 2 camere. Daca-i în stânga, a scăpat pizda norocoasă.

În fine, jumate din mine ar vrea să se ducă la budă după celelalte pahare de uischi care-au ieşit afară, dar cealaltă jumătate ar vrea să rămână în continuare lângă paharul plin, care n-o să vadă niciodată canalizarea din Obor.

Deci, plm, dacă nici io n-am înţeles-o pe prepeliţă, atunci nu ştiu.

marți, 16 august 2011

Deus ex machina


După ce-am scos nişte bani de la bancomat, m-am îndreptat spre casă. Ajungând în dreptul uneia din bombele cartierului care avea uşa larg deschisă, mi-am aruncat privirea înăuntru. Câţiva beţivi erau risipiţi pe la mese, cu bere sau vodcă în faţă, şepci decolorate pe cap, iar la păcănele plesnea de zor butoanele o femeie cu părul prins în coadă, nu prea tânără, dar nici bătrână, cocoţată pe-un scaun de bar care-i lăsa picioarele suspendate la 20-30 cm de podea. În acest timp se auzea până afară din bar vocea unui preot care oficia o slujbă transmisă la tv: “…şi să ne mântuiască pe noiiiii!!!”. M-am îndepărtat râzând împreună c-o familie, mama, tata şi o fetiţă, cei doi părinţi râzând şi ei. “Îi mai spală de păcate…”, a zis tatăl amuzat.

luni, 15 august 2011

Micile bucurii ale vieţii - Taxiul

După nişte ani de mers aproape zilnic cu taxiul, încep să cred că nu-mi place nimic mai mult pe lume decât asta. Cred că am dezvoltat o adevărată obsesie. Nu e ca şi când, dac-aş fi bogată, aş vrea şofer, nici ca o rudă să fie taximetrist. Îmi place situaţia clasică de pasager.

Sufăr enorm când sunt obligată să merg cu RATB-ul. Nu din cauza aglomeraţiei, a transpiraţiei, a statului în picioare. Pur şi simplu tânjesc după senzaţia aia fabuloasă de creier spălat, de stat cu mâna la falcă, privit pe geam, observat chinul nebunilor cu câte 15 pungi în staţie la troleu, dezamăgirea celor care fac cu mâna taxiului ocupat.

Îmi place să încep să-mi fac planuri pentru restul zilei şi, la prima frână,  să mă trezesc rostind în gând literele reclamei pe lângă care tocmai am trecut. IMOBILIARE nu e niciodată "imobiliare", e numai I cu M cu O şi tot aşa. Îmi place să bag mâna în geantă după telefon cu intenţia de a rezolva o chestie urgentă şi să mă trezeasca claxonul răsucind timbrul de la pachetul de ţigări, dezlipit de nervi acu' 100 de ani. Pentru că geanta mea e un sac de gunoi în care au fost aruncate din greşală nişte chei, acte şi un telefon.

Mi se pare fascinant să descopăr că, numai în taxi, nici o acţiune precisă, cu scop, nu poate fi terminată, nici un gând nu poate urma un fir coerent, orice idee se dezintegrează. Pentru că nu există timp în afară de momentul în care urci şi cele câteva minute când realizezi că urmează să ajungi.

Sunt dependentă de senzaţia de ameţeală spre vomă şi de geam rece când vii noaptea beat spre casă şi ţi se-nvârt luminile semafoarelor în creier, fără să se lovească măcar de vreun gând. Îmi place chiar şi revenirea la normal, dezamăgirea şi ieşirea din transă de la final, resuscitarea şi începutul vieţii.

Uneori, mă surprind cu câte un act gratuit. Mi se întâmplă să accept în taxiul meu câte o ţărancă fără bani. S-o privesc cu ochi de antropolog cum îşi numără firele de ce are ea în sacoşă şi-şi face legături, tăcută şi recunoscătoare, pe scaunul de lângă şofer. Sau câte-o ciudată fără vârstă ajunsă seara cine ştie cum în Bucureşti şi care merge oriunde pe banii mei. Întotdeauna plătesc eu. Nu din generozitate, nu din milă. Pur şi simplu. Ei coboară, eu rămân, cu zâmbetul pe buze şi mai relaxată.

Nici un tetris din lumea asta nu spală creierul mai bine, nici o beţie, nici o bancă din nici un parc, nici o ţigară din dimineaţa primei zile de concediu, nici un peisaj şi nici chiar moaca lui Clive Owen. Şi nici un şezlong, sau canapea, sau fotoliu nu se compară cu bancheta celei mai jegoase dacii solenza-taxi. Aşa cum nici un Romeo şi Julieta nu fac cât un Barbu cu Ana.

vineri, 12 august 2011

Garnier Sensitive - pentru cei puternici!!!


De doi–trei ani folosesc deodorantele Garnier Mineral, solid sau lichid, formula pentru 48 de ore, fără alcool. Anul trecut am folosit o singură dată formula nouă (la acea vreme) pentru trei zile, varianta solidă, care, pe lângă faptul că pătează hainele, e aşa de puternică încât le distruge efectiv, le decolorează. Am şi aruncat câteva tricouri din cauza asta. Şi am renunţat la Garnier 72 ore.

Zilele astea, terminându-mi-se deodorantul, am fost să-mi iau un Garnier solid. Am constatat că am de ales între două variante: sensitive şi nu mai ştiu ce pula mea, că sensitive suna deja prea bine, eu fiind un delicat, aşa că am luat sensitive. Ce-nseamnă sensitive pentru Garnier? Înseamnă un deodorant abraziv ca un şmirghel, o pastă extrem de tare cu nişte chestii ca pietricelele prin ea, cu care trebuie să te freci insistent ca să se ia ceva din căcatul ăla pe piele. Nu miroase rău e drept, numai că ai senzaţia că pielea ta e deodorantul pentru Garnier, nu Garnier deodorantul pentru tine. Probabil, fiind şi o formulă de 48 de ore, o fi pentru ăia care nu se spală deloc şi cărora li se formează cruste sub braţ, astfel încât deodorantul îndepărtează crusta şi parfumează în acelaşi timp. Nu, mulţumesc! O să mai cumpăr când o să am de ascuţit cuţite.

joi, 11 august 2011

Uimire dublă


Încă mai există oameni care-şi poartă părul cu cărare pe-o parte şi care umblă pe stradă cu capul înclinat ca o găină imbecilă uimită.

marți, 9 august 2011

Dîn nou acasă




Pentru toţi fanii care este şi va fi, MILF se întoarce cu noi superputeri.

Poşta redacţiei


Vă prezentăm un fragment dintr-o scrisoare primită de la un cititor care ne solicită sfatul într-o problemă care-i dă dureri de cap. Iată:

“... Deci daca i-am dat muie si mi-am dat drumul in gura ei, chiar daca nu a inghitit, banuiesc ca au ramas ceva spermatozoizi prin gura si in mediul ala umed e foarte posibil sa fi supravietuit, nu? Problema e de fapt ca dupa aia ne-am mozolit noi bine cu limba, stiti voi, si io ma gandesc ca daca mi-au intrat mie niste spermatozoizi de la ea din gura in gura mea? Ca dupa aia io i-am dat la scurt timp limbi in pizda. Si ma tot gandesc ca daca i-am bagat ceva sperma acolo? Daca ramane cumva gravida? Că ea nu vrea s-auda de pastile...”

Vă rugăm să ne ajutati, ăştia care vă pricepeţi mai bine, să-i raspundem omului, să-l liniştim cumva!

sâmbătă, 6 august 2011

Resemnarea şi surpriza gay


Mama, tata şi fetiţa merg spre scara blocului. Fetiţa între ei.

Fetiţa: Şi ne jucăm ascunsa şi mă ascund numa’ eu de fiecare dată?
Tata: Da da.
Fetiţa: Daaaa? Putem?
Tata: Da!

(Normal că poţi surogat de viaţă pentru părinţi ce eşti, poţi face ce vrei, eşti răsplătită pentru rolul tău.)

…………………

Băieţelul cu mama ies din magazinul tip ABC. Băieţelul se căzneşte să deschidă o pungă de Gusto Mega Surprize. Băieţelul are o şepcuţă şi pantaloni scurţi prea lungi, iar mama lui are un fund mare de dezertoare precoce din câmpul feminităţii şi părul anost prins într-o coadă.

Băieţelul: Io scot surpriza! (trăgând de colţurile pungii)

Băieţelul se chinuie cu punga, nu reuşeşte, i-o dă lu mă-sa.

Băieţelul: E acolo! Acolo în colţ!

Mama reuşeşte să scoată în cele din urmă surpriza. Aceasta e o păpuşă mică roz cu păr blond băgată într-o pungă transparentă de plastic să nu se ungă.

Băieţelul (izbucnind într-un plâns nervos): Nu-mi place păpuşaaaaaaaaaaa!!!

(Ar trebui să faceţi surprize unisex , bă, Gusto! Acest copil ar putea ajunge homosexual după câteva astfel de surprize.)




joi, 4 august 2011

Butonul - Micile bucurii ale vieţii 4


Mă uimeşte faptul că mă pot bucura de nişte tâmpenii absolute. Înţeleg că încă mă mai bucur de pizdă, mâncare, soare, de bere, chiar dacă permanent am în minte nonsensul, dar, pula mea, de ce mă bucur de temporizatorul de la pisoar pe care tocmai l-am montat (înainte curgea apa continuu, aşa un firicel) şi al cărui buton l-am apăsat c-o satisfacţie iraţională după ce m-am pişat? A fost chiar o clipă de bucurie, am savurat fiecare milimetru al apăsării butonului şi ţâşnitura sonoră a apei în vasul alb. Mă depăşeste chestia asta. Şi nu era vorba de bucuria aia animalică de după căcare/pişare, manifestată la câini sau pisici printr-o goană frenetică fericită. Era butonul!

miercuri, 3 august 2011

Ajunul


Brusc mi-am dat seama cum trebuie să fi arătat eu aşezat pe betoanele pe care atârnă nebunii şi boschetarii cartierului, nebărbierit şi netuns, citind un Gândul din 24.12.2009. Am vrut să mă ridic şi să plec, apoi mi-am dat seama că de fapt mă doare-n pulă, am terminat de citit, am aruncat ziarul la gunoi şi m-am cărat spre casă mulţumit.

marți, 2 august 2011

Capacul - post inspirat din fapte reale


În imaginile de mai jos avem un borcan cu capacul înfiletat în două moduri. Într-una din poze capacul e înfiletat de o femeie, iar în cealaltă de un bărbat. Vă rugăm identificaţi în care dintre fotografii acţionează mâna femeii şi în care cea a bărbatului! Se pot trage multe concluzii despre creierele celor două sexe de aici. Nu trebuie să fim mari specialişti.




Persoane interesate