miercuri, 8 februarie 2012

Delicat


Văzând un vecin pensionar cum curăţă zăpada din faţa blocului, m-a luat un sentiment de ruşine amestecat c-un entuziasm sportiv juvenil şi a doua zi găsind în scara blocului lopata de zăpadă m-am apucat furtunos de curăţat tot ce se aşternuse abundent din ziua precedentă. A fost mai greu decât mi-am imaginat şi din cauza lipsei mele de experienţă nu am realizat c-ar fi fost mai bine să fac asta cu mănuşi, astfel încât în podul palmei mi-a apărut o minunată pizdă roşie, o ditamai băşica spartă suculentă reproducând parcă una din rănile din palma domnului Isus. Mi-am dat seama că lopata nu e pentru mine (mi-am adus aminte şi de clasa generală şi scandările de pe baza sportivă: Haide B-u’ sunteţi buni la lopată şi cărbuni!), oricât de bine m-am simţit după endorfinele eliberate, şi că data viitoare nu va mai exista, exceptând poate varianta utopică în care mi-ar pune cineva un pian în faţa blocului la care aş interpreta cu mâinile mele fine cântece gen Clayderman care ar topi toată zăpada din cartier.


7 comentarii:

  1. cere si ti se va da... dupa atata laba ar fi fost si cazu sa apara o pizda-n palma

    RăspundețiȘtergere
  2. in sfarsit o gluma anonima aproape buna.

    RăspundețiȘtergere
  3. Si eu am un vecin din asta. Imi era si mie rusine cand ieseam dimineata pe poarta si il vedeam la datorie. Ultima data i-am zis ca 'raman dator'... Totusi mi-am dat seama ca imbina utilu cu placutu: da zapada la o parte in timp ce scaneaza strada pt ultimele barfe.

    RăspundețiȘtergere
  4. Doar gandul ca ai presta 'gen' Keith Jarrett ma face sa visez.:)

    RăspundețiȘtergere
  5. ...sau poate doar vei astepta primavara

    RăspundețiȘtergere

Persoane interesate