miercuri, 1 februarie 2012

Viaţă


Bărbatul, tînăr, mic, c-o aură pătrăţoasă de copil retard, se leagănă agale pe zăpada dintre blocuri vorbind la mobil:

“Încălzeşte mâncare... La bloc... Acuma numa-mi deschid şi urc sus... Încălzeşte...”

Îl mai văzusem. Nu mi-am închipuit niciodată c-ar putea avea pe cineva care să-i încălzească ceva, orice.


7 comentarii:

  1. Te-o fi auzit cântând prin spatile lui și-o vrut să dea de samă că are backup.

    RăspundețiȘtergere
  2. La criminalu cu topor care-i fâșcîie în spate.

    RăspundețiȘtergere
  3. În șoaptă: Alo, alo, baza? da, capitolu patru, aliniatu 5 din codu de siguranță, situația despre care am presupus. Da. Se întâmplă. Cum adică cuvintele de identificare? Bloc... încălzit... mâncarea. Da, trimiteț echipa.

    RăspundețiȘtergere
  4. n-avea ala nevoie de intariri sa ma capaceasca.

    RăspundețiȘtergere

Persoane interesate