vineri, 2 martie 2012

Urmă de om


Din spate părea bărbat, cu părul ciufulit, parţial încărunţit, fâşul prea mare, pantalonii de stofă gri udaţi de pişat mai ales pe cracul stâng, pantofii într-o baltă de urină. Părea bărbat şi pentru că nu te aştepţi de la o femeie să se pişe-n halul ăsta pe ea. Se bălăngănea prin spatele cabinei de telefon public  căutând aparatul, fiind mai aproape de-a se curenta mai degrabă în tabloul electric cu uşiţa smulsă de ani de zile care deservea cabina. Lângă ea două plase mari de rafie, într-una avea o poşetă chiar deasupra, o poşetă aurie uzată.

Întâmplător a oprit un taxi, asta cred că voia cu telefonul să cheme un taxi, un domn cu mustaţă foarte amabil, care părea că n-a văzut nici n-a mirosit că femeia e toată pişată, i-a pus plasele de rafie în portbagaj, i-a deschis uşa, a poftit-o înăuntru şi au plecat, ea explicând ceva, îs curios ce, el foarte amabil şi zâmbitor, maiestuos chiar pe scaunul lui, eu încercând să-mi închipui cum de-a lăsat-o în maşină şi îngrozindu-mă de ideea că poate şi eu o să merg cândva pe bancheta aia.

A rămas în urma ei balta de pe trotuar care puţea de la câţiva metri.


Un comentariu:

Persoane interesate