sâmbătă, 28 aprilie 2012

vineri, 27 aprilie 2012

Fumatul ucide


Mie îmi place Yul Brynner foarte mult. Cu siguranţă lui Milf îi place mai mult. Când butonez la televizor şi-l văd în vreun film mă opresc măcar câteva minute să mă uit. Nici nu contează despre ce film e vorba. E Yul Brynner şi-ajunge. Recent am văzut o parte dintr-un documentar despre el pe MGM. Yul Brynner fuma. Youl Brynner a murit de cancer pulmonar. Când a fost făcuta înregistrarea de mai jos Yul Brynner mai avea puţin de trăit. Poate că Yul Brynner n-ar fi fost niciodată Yul Brynner aşa cum îmi place mie, dacă n-ar fi fumat. Dar totuşi în pula mea:


Ăia care nu ştiţi cine-i Yul Brynner puteţi să-mi sugeţi pula!


joi, 26 aprilie 2012

Rugăciune de dimineaţă, prânz şi seară


Fă, Doamne, o minune în lumea oamenilor şi un cataclism în lumea porumbeilor! Omoară, Doamne, păgânii căcăcioşi! Cum să fie simbolul păcii nişte trântori, nişte porci zburători? Cum, Doamne, l-ai lăsat tu pe Adam să numească ciorile astea infecţioase "porumbei"? Ajută-mă, Doamne, să scap de găinaţul din curte, dacă se poate, prin exterminarea cauzei! Dă, Doamne, un duşman natural al porumbelului, unul care să nu se cace, să nu fâlfâie zgomotos şi să fie mut, mai bine invizibil! Vreau să văd, Doamne, sânge în loc de băleguţe alb-verziu când ajung acasă, sânge şi inimi de guguştiuci! 

Mulţumesc, Doamne!

PS: Şi, dacă nu cer prea mult, omoară şi broaştele din curtea mea, şi cărăbuşii, omizile, fluturii.

miercuri, 25 aprilie 2012

Pentru că meriţi!


Îmi place să blestem (să blastăm, cum se zice pe la mine p-acasă, sună mult mai bine). Mă relaxează. Blestem cu voce tare. M-a stropit un idiot cu maşina împroşcând apa dintr-o baltă. L-am blestemat să moară-n accident. L-am blestemat pe un moş stafidit care mă ameninţa cu “miliţia” din cauză că-i intra în casă fumul de la grătarul pe care-l făceam sub geamul lui. Să facă infarct i-am dorit. Pe motociclişti îi blestem să-şi lase creierii pe asfalt când trec cu tobele alea  asurzitoare.  Prea mulţi oameni au dreptul la viaţă!


luni, 23 aprilie 2012

To explore strange new worlds, to seek out new life and new civilizations, to boldly go where no man has gone before



Introducere – în care „pula mea” nu merge nicicum, ca nu filosofez la beţie. Doar filosofez. Ar fi mers totuşi „în pana mea”, că-i expresie de rebeli în etate, dar nu.
Îmi dau seama c-am îmbătrânit. Am ajuns să fiu MUSAFIR şi merg în VIZITĂ. Cuvintele astea sunt pentru bătrâni. Sau, oricum, nu pentru tineri. Ca şi MILEU, CUVERTURĂ, LUSTRĂ, DERETICA şi altele care nu-mi vin în minte acum că nu-s chiar în ultimul hal de bătrână.

Cuprins – în care, uimitor, nu-s de alt sex şi nici măcar animal. Totuşi, ceva nu miroase-a bine.
Deci, ca o adultă ce-s, merg în vizită la o FAMILIE cu 2 copii şi-un alt copil care nu-i al lor. La o MÂNCĂRICĂ DE CARTOFI şi GOGOŞI PRIPITE. Plus grătar, dar acesta-i din alt peisaj. Adică din curte.
Copiii sunt, în ordine descrescătoare a IQ-ului: 1 an (fetiţă), 3 ani (fetiţă monstruoasă) şi 4 ani (mascul sub formă de urangutan mic).
De la sosire, copila de 3 arată că mă place. Mă ia de mână şi îmi zice „FEMEIA!”. Da, râdem plăcut surprinşi de isteţimea copilului. Apoi de ce să mai râdem dacă a fost identic isteaţă la adresa mea de vreun milion de ori, nu? Desigur, puteam să-i dau c-un pahar în cap fără să vreau, dar fiindcă mă-sa arată ca un rinocer care-şi hrăneşte celălalt copil cu ce au rinocerii în mamele, o iau ca pe un compliment.
După aproximativ 3 secole de musafirie ceva a început să pută. Şi unde nu văd oameni în toată firea, unii dintre ei obezi, alegând în 4 labe după copii să-i miroasă la cur! După amuşinări îndelungate se descoperă – retardul urangutanoid de 4.

Încheiere – în care îmi pun memo în telefon: să nu uit să-mi bag un picior de elefant în cur şi pula în tot neamul meu dacă mai merg vreodată acolo.
Cu politeţurile de rigoare şi mai uşoară cu nişte accesorii confiscate de aia mică plec hotărâtă să nu mai explorez noi lumi şi civilizaţii sau cum era aia. 

Cu şchiopi



Aproape de fiecare dată când văd un şchiop şontâcăind mă gândesc la Michael Jackson.

Când eram mic, aveam un vecin Sorin care avea un picior mai lung decât celălalt. Noi copiii de la bloc îl poreclisem Sorin Cu Şchiop.

Pe vremuri prin Music Pub umbla un superşchiop, care terminase Filosofie sau ceva interesantisme de astea. Un om foarte frustrat era acest superşchiop.


vineri, 20 aprilie 2012

Joaca preferată



La bunicii din partea tatălui, unde am copilărit până la o anumită vârstă, aveam un scăunel de brad făcut de bunicul meu. Îmi plăcea mult să bat cuie în el. Sute de cuie am băgat în scăunelul ăla. Oamenii mari au o vorba proastă: “cui pe cui se scoate!”. De fapt, în viată, cui lângă cui se bate până nu mai rămâne loc de bătut cuie. În mine mai încap câteva.


miercuri, 18 aprilie 2012

Umple-mi pisicuţa!



Bricheta ei neagră  are un desen cu doi ochi verzi şi mustăţi,  un cap de pisică minimalist. Bricheta nu mai are gaz. Undeva prin casă e un spray de umplut brichete. “Umple-mi pisicuţa!” îi spune ea. Şi el i-a umplut-o.


joi, 12 aprilie 2012

Paralele



Sala de culturism era bine iluminată. Lumina ei galbenă se revărsa de la etajul unu al clădirii afară în noaptea răcoroasă. Un individ cu muşchi umflaţi ridica la piept o halteră mare. Era singur în toată sala. Eu mergeam în întuneric pe trotuarul de pe partea opusă.