vineri, 20 aprilie 2012

Joaca preferată



La bunicii din partea tatălui, unde am copilărit până la o anumită vârstă, aveam un scăunel de brad făcut de bunicul meu. Îmi plăcea mult să bat cuie în el. Sute de cuie am băgat în scăunelul ăla. Oamenii mari au o vorba proastă: “cui pe cui se scoate!”. De fapt, în viată, cui lângă cui se bate până nu mai rămâne loc de bătut cuie. În mine mai încap câteva.


3 comentarii:

  1. Scăunelul tău n-avea şi-o măsuţă cu un sertar (în care eu ascunsesem deja figurine din plastilină la care nu ai fi avut cum să ajungi fără să fi bătut- cum spui - sute de cuie)?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu, nu prea-mi placea plastilina ca era unsa.

      Ștergere
  2. ahahahhahahaahhaahahahahahhaahahah

    RăspundețiȘtergere

Persoane interesate