joi, 24 mai 2012

Revelaţie


Care-şi mai aminteşte de-acu 1500 de ani zâmbetul cu subînţeles al ălora din Oraşul cu salcâmi” de le venise ciclu’ precoce şi se uitau cu condescendenţă la tutele cu păsărică nu pizdă? Aia care-şi amintesc, or să înţeleagă cum am zâmbit io azi când am trecut cu taxiul pe strada Inocenţei. Numa’ că pe strada Inocenţei s-a format un mic ambuteiaj şi in cele 5 minute de suspendare în această ironie matinală (ziceam io) mi-am dat seama că după un futai de dimineaţă te simţi de fapt ca un nou născut. Nimic mai inocent. Şi brusc, poate pentru prima oară în viaţa mea, m-am simţit omul potrivit la locul potrivit. 

2 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. mere padurete25 mai 2012, 12:44

      ai da-o-n pula ca e a doua oara azi ca citesc o apoftegma d-asta,o cimilitura in care e vorba despre strada inocentei.

      Ștergere

Persoane interesate