sâmbătă, 16 iunie 2012

Pe cale de dispariţie


Atâta vreau să zic: nu mă sinucid numai pentru a nu fi asociată cu demente ca Mădălina Manole, Mălina Olinescu sau alte asemenea personaje lirice boeme la cap.

Altfel, nu mai înţeleg nimic în jurul meu. Mă depăşesc nu atât evenimentele, cât reacţiile oamenilor la ele. Nu reuşesc, de exemplu, să pricep această isterie românească pentru Euro 2012 la care nici măcar nu participăm sportiv, dar la care, culmea, participăm afectiv de parcă 5 echipe ale României îşi dispută cupa sau ce se dă acolo la final. Mă îngrozeşte şi realitatea că oamenii odată normali au ajuns să voteze fularul, pălăriuţa şi ceiuţul ca primar. Există, deci, nişte oameni care-şi imaginează primăria ca un bar din centrul vechi, unde consilierii să fie, eventual, actorii de la teatrul Masca sau ceva. Mă depăşeşte complet, iaraşi, succesul unor mutanţi ca Smiley, Connect R, Alex Velea şi tot aşa. Sunt oameni reali, care trăiesc printre noi, care chiar merg la concertele ăstora să-i asculte. Nu încetează să mă şocheze de fiecare dată prostia, in cel mai pur şi curat sens al cuvântului, studenţilor de azi. Oraşele cu viaţă universitară intensă arată ca niste grădiniţe pentru copii cu nevoi speciale. Clujul, Bucureştiul, Iaşiul sunt infectate cu retardaţi universitari plini de tupeu. Mi se face rău de câte ori o văd pe Mirabela Dauer, această advertising dwarf, pe toate posturile, cu tigaia ei specială. Cât de năucitoare poate fi o reclamă în care această divă a piticilor de grădină pensionaţi ne spune că este printre primii un milion de posesori de tigaie? Nu primii zece sau o sută sau o mie, primii UN MILION! Sunt scârbită că în zilele noastre mai există încă dezbateri pe tema câinilor de pe străzi, că sunt oameni cărora li se pare normal fenomenul împotriva bunului simţ. Nu pot pricepe cum de nu e clar pentru toată lumea că, agresivi sau chiar neagresivi, câinii nu sunt stăpânii noştri, iar noi nu suntem animalele lor de companie.

Cum spuneam, nu văd o soluţie. Toate astea au devenit normalitate. Şi noi, cei care nu ne sinucidem de jenă, nu putem decât să ne strecurăm printre ei, să ne împerechem cu ei, până ajungem ca ei şi scăpăm de stres.


8 comentarii:

  1. Tu cauti motiv sa te futi acuma, putem sa iti fluturam o batista ca tu tot sa te imperechezi vrei...

    RăspundețiȘtergere
  2. Anonim, nu de placere ma, numa de nevoie.

    Val, n-am timp, ma, de asa ceva, ca-s de dimineata pana seara la munca.

    RăspundețiȘtergere
  3. La ce te referi cand spui ca studentii-s retarzi? Ca-s de-acord, da' nu stiu care parte a cacatului te deranjeaza pe tine.

    RăspundețiȘtergere
  4. analfabeti, cu tupeu, incapabili sa evalueze situatiile penibile, ridicoli.

    RăspundețiȘtergere
  5. a fost tare faza aia cu unu care vine la cioran să-l anunţe că vrea să se sinucidă, şi cioran i-a zis: da cine te crezi?

    să te uiţi la filmu ăsta:
    http://www.imdb.com/title/tt1728196/

    RăspundețiȘtergere
  6. http://www.imdb.com/title/tt0387808/

    RăspundețiȘtergere
  7. Doamne, cat de rau imi pare ca ai atat de ingrozitor de multa dreptate!

    Mai ales, da, mai ales partea cu studentii.

    Se spune ca atunci cand stii ca nu stii deja stii. Lumea noua nu stie si biata de ea nici nu stie ca nu stie.

    RăspundețiȘtergere

Persoane interesate