miercuri, 20 iunie 2012

Show me the place



Azi n-am avut internet o vreme.  Nu m-am spart în fragmente virtuale inutile. Am ascultat Leonard Cohen (ultimul album) şi mi-a plăcut că mi-am regăsit tipul preferat de melancolie. Tristeţea plăcută, călduţă, difuză, nelegată de ceva sau cineva anume. Am savurat-o. Pentru un scurt moment am scăpat de depresia  anxioasă, o depresie fără nimic frumos.

O colegă: “Nu te-ai săturat de-atâta tell me again?”


3 comentarii:

  1. Din nou scrii ca o pizda. Revino-ti in fire, Petrov !

    RăspundețiȘtergere
  2. e de bine. daca zicea ca scrii ca o pula, era de rau.

    RăspundețiȘtergere

Persoane interesate