luni, 30 iulie 2012

Pa, CTP!



În evolutia mea ca individ au existat etape legate de diverse personalităţi pe care le-am admirat, în care am avut încredere, în care mi-am pus speranţa. După o vreme, când ajungeam să fiu dezamăgit, lămurit, plictisit, sătul iremediabil de modul acestora de gândire sau acţiune, însemna că am făcut un pas înainte. Digeram cât era de digerat şi mergeam mai departe.
  
Când eram foarte mic şi exista o singură televiziune îmi plăcea Ion Iliescu. Tata stătea pe canapea la tv, fuma Carpaţi cu picioarele sprijite de spătarul unui scaun şi se bucura când minerii îi băteau pe oamenii ăia prin Bucureşti. Parcă-l aud: “Aşa, aşa futu-i în gură de vagabonzi, bine le face!”. Mă bucuram şi eu lângă el.  În Piaţă se pare că era şi vecina noastră de bloc, beţiva de Mimi, cel puţin aşa se zicea prin oraş. La scurt timp, din fericire, m-am lămurit. Aşa cum m-am lămurit ulterior cu Stolojan, Crin Antonescu, Mihai Răzvan Ungureanu ca să-i enumăr pe câţiva din politică. Au existat  şi prieteni sau cunoştinţe la care am privit cu admiraţie, până când într-o zi am constatat că oamenii ăştia erau blocaţi, că mintea lor mai departe nu putea merge şi că cu fiecare zi rămâneau tot mai mult în urma mea. În liceu am avut un singur profesor care mi-a plăcut, dar m-am săturat după un an şi de ăsta. Au existat scriitori pe care i-am admirat şi nu-i mai pot citi. Când m-am apucat de blog, am descoperit oameni care scriau foarte fain. Sau aşa credeam eu atunci. Majoritatea nu mă mai intereseaza defel. Aşa cum aşa-zisa elită de pe un anumit forum unde am activat o vreme, pe care o priveam cu admiraţie, a ajuns să-mi facă greaţă.

Ultima bornă umană pe care am lăsat-o în urmă e Cristian Tudor Popescu.  Îs convins c-o să mă mai amuze cu încrâncenarea lui colorată multă vreme de-acum încolo. Dar asta e prea puţin.


vineri, 27 iulie 2012

Visuri 1


mo: azi noapte am visat ca eram la berarie si ne servea un sharpe

mo: aseara am visat un preot de la casa de copii

mo: aseara stii ce am visat
mo: TRAGEAM CU RADICALI LIBERI
mo:  niste prostii de te doare mintea

mo: ce vise ciudate azinoapte
mo: o venit unu si mio zis sa eliberez casa cami da o suta de mii pa ea
mo: da imediat
mo: simi faceam bagajele o zis ca am voie numa un rucsac sa iau si io nu mi gaseam lama de barberit  si ma stresa f tare lucru asta

milf: tot visez ca omor cu sabia
milf: oameni
milf: ca-n filmele alea cu samurai
milf: in fiecare noapte
milf: acu 2 nopti am visat c-am retezat capul unui taur dintr-o lovitura cu sabia

milf: ti-am zis ca am o problema grava in ultimu timp
milf: azi noapte am visat ca taiam degete
milf: la niste desene animate

mo: am visat cu prostituate jur
mo: in fata la central am facut un sex shop doar de fatzada

mo: ba ce vise
mo: se facea ca aveam intalnirea de 10 ani de la terminarea clasei a patra, intalnire organizata de D. in cimitiru romanesc si intrarea sa facea pa la etaju 4 a unui bloc

mo: am visat aseara cu A.
mo: ca era la pushcarie si el sa ocupa cu tzigarile in sensu ca le rula

petrov: io am visat ca m-am cacat in strada un cacat mare
petrov: si a trecut cineva si i-am cerut niste hartie sa ma sterg

mo: duminica am visat ca eram politist la scoala de soferi
mo: ba ce prostii


joi, 26 iulie 2012

Din luna gândirii



Luna amară pe Facebook:

“Va rugam sa mergeti duminica, 29 iulie, sa votati la referendum! Indiferent de optiunea voastra, aveti acest drept, castigat prin sacrificiul celor morti in Decembrie 1989. Nu avem voie sa ignoram acea jertfa, prin neprezentarea la vot. Mergeti si puneti stampila! Multumim!”

La fel am eu dreptul să nu votez, inteligentule!

Dragă Luna amară, eşti prost! La fel de prost şi penibil ca şi când ai organizat “Dansez pentru Roşia Montană”  în Piaţa Unirii sau “Ţară, ţară vrem ostaşi pentru Roşia Montană” sau licitaţia “inversă” pentru Hotelul Continental împreună cu ceilalţi tineri aşa-zis mânioşi. Numai că voi nu sunteţi ăştia şi n-o să fiţi în veci!

Du-te şi apune, Lună amară!

P.S. Muzică mai faci, Lună amară? Sau te-ai pierdut în ongisme şi flashmoburi, care, e drept, îs lucrative, menţin o trupă în atenţia presei, mai ales când trupa respectivă freacă menta.


marți, 24 iulie 2012

Atenţie, se mormăie!


Dacă nu eşti atent, o slujbă religioasă de la catedrala ortodoxă,  auzită la maxim din boxele scoase în piaţă te poate impresiona metafizic. Poate chiar există ceva solemn, înălţător, supranatural, grandios, atotputernic. Ceva înfricoşător ca vocile astea grave sinistre ortodoxe revărsate apăsător asupra enoriaşilor. Asta gândeam traversând piaţa pe lângă fântana arteziană. Apoi m-am gandit la clopote, făcând legatură cu tălăngile de la vaci.


joi, 19 iulie 2012

Aşa o fi?



Totul fusese atât de întâmplător. Mă îndrăgostisem de Mario pe vremea când eram o fetişcană, dar m-aş fi putut îndrăgosti de oricare altul, de un trup căruia ajungem să-i atribuim fel de fel de semnificaţii.  O bună bucată de viaţă petrecută împreună şi ni se pare că e singurul şi unicul om cu care ne-ar plăcea să ne trăim viaţa. Îi atribuim tot felul de calităţi definitive iar el, dimpotrivă, nu-i decât o bucată de lemn care scoate sunete false. Habar n-avem cine e el cu adevărat şi nici măcar el nu ştie asta. Nu suntem decât simple ocazii. Ne consumăm şi ne irosim viaţa doar pentru că, în anumite momente din trecut, unul sau altul a fost drăguţ cu noi, ne-a ales dintre toate femeile, atât de tare ardea nerăbdarea să-şi descarce mădularul în trupurile noastre. Confundăm dorinţa lui banală de a fute cu un gest exclusiv de atenţie adresat persoanei noastre. Ne înnebuneşte pofta lui de a se culca numai şi numai cu noi. Oh, da, el care e atât de special şi care ne-a recunoscut şi pe noi ca fiind „deosebite”. Şi-atunci, nevoii acesteia de a fute îi punem un nume, o personalizăm şi-i spunem „dragostea noastră”. La naiba cu toate astea, ce beţie prostească, ce măgulire lipsită de fond. Cum a ştiut să mă fută pe mine odinioară, tot aşa o fute pe alta acum. Oare te poţi aştepta la mai mult de atât? După toate astea? Timpul trece, pierzi una, descoperi alte zece în locul ei.

(Elena Ferrante – Zilele regăsirii mele)


miercuri, 18 iulie 2012

luni, 16 iulie 2012

Vremea curcilor



Individul de pe trotuar vorbeşte tare cu alt individ de dincolo de gardul de sârmă al facultăţii de sculptură. Sfrijit, şters şi cărunt se uită lung după două tipe bine bronzate în pantaloni foarte scurţi de blugi, care se îndepărtează legănat pe trotuar şi se pregătesc să o ia la stânga spre intrarea facultăţii.

- Ia uite, amu o luat curba. Vezi ce curci? Şi n-au multe pene pă iele. Hehe! Ia uite alta! zice el, la apariţia încă unei tinere domnişoare tot în pantaloni scurţi.


joi, 12 iulie 2012

Emil şi Cristi


Aseară la Money Channel i-am văzut din nou împreună pe CTP şi Hurezeanu. Excelentă emisiune! Se pare că CTP nu mai e funcţional decât în relaţie cu partenerul lui de joacă Emil, care îl ponderează abil ca un copil ochelarist (că tot are Hurezeanu faţă de copil fără gât îmbătrânit prematur) care ţine de aţă un zmeu cu ochelari desenaţi pe el. Zmeu care, neghidat de Emil, o ia razna prin ceruri.


vineri, 6 iulie 2012

Lovitura de stat pe scaun



Nu e lovitură de stat. Ne-am dat un şut în coaie, poporul şi-a dat un şut în coaie. Şi-l tot dă de mai bine de 20 de ani.  Cum? Prin neimplicare politică. În momentul de faţă avem doar nişte viermi în parlament. Ţara se conduce de clasa politică, oricum ai lua-o, societatea civilă poate protesta, poate influenţa, da’ nu poate conduce. Daca toţi care au ceva în cap belesc  pula în societatea civilă, ong-uri şi nicuşordănisme n-o să se schimbe nimic. Înscrieţi-vă în partide în pula mea, în PSD, PNL, PDL, fiecare după propria orientare politică! Mergeţi mâine cu zecile de mii toţi neimplicaţii care bociţi pe net şi înscrieţi-vă într-un partid. Injectaţi valoare în zerourile astea care-s partidele din România. Normal că un singur  om nu face diferenţa. Dar câteva zeci de mii pot s-o facă. Sau fă tu Nicuşordan un partid în pula mea (chiar dacă personal nu te suport), c-au fost destui oameni ok care te-au susţinut. Fă un partid în care să se inscrie şi oameni NORMALI. Da să facem ceva în pula mea, nu glumiţe  pe pancarte prin pieţe. Nu poţi schimba o ţară ca asta de pe twitter, facebook sau bloguri.

P.S. ŞI MAI MEREŢI ÎN PULA MEA CU SALVAŢI ROŞIA MONTANĂ, PETROVENII MEI!


joi, 5 iulie 2012

Cum spală vasele ţăranul mutat la oraş



- ţăranul mutat la oraş spală vasele fără să folosească detergent de vase, deşi îl are pus  la îndemână pe chiuvetă  (sau ghivetă cum zice el adesea) ca să ştie lumea că-l are

- ţăranul mutat la oraş spală vasele numai pe interior, iar la tacâmuri nu spală coada

- ţăranul mutat la oraş foloseşte uneori o cârpă în loc de burete de vase


luni, 2 iulie 2012

Ce pula mea e Crema Focşani?


O foaie A4 scrisă cu pix albastru lipită pe uşa magazinului Napolact: “Avem Cremă Focşani!” Crema asta Focşani pare să fie mândria magazinelor, magazinuţelor şi abc-urilor de cartier. Când văd  foaia A4 cu Crema Focşani îmi vine să scuip pe vitrine. Ce pula mea este crema asta Focşani, ce pula mea de ingredient fascinant şi misterios are în ea? Cine pula mea e aşa disperat după crema Focşani? Obsesia asta se întâlneşte şi-n alte zone?