joi, 19 iulie 2012

Aşa o fi?



Totul fusese atât de întâmplător. Mă îndrăgostisem de Mario pe vremea când eram o fetişcană, dar m-aş fi putut îndrăgosti de oricare altul, de un trup căruia ajungem să-i atribuim fel de fel de semnificaţii.  O bună bucată de viaţă petrecută împreună şi ni se pare că e singurul şi unicul om cu care ne-ar plăcea să ne trăim viaţa. Îi atribuim tot felul de calităţi definitive iar el, dimpotrivă, nu-i decât o bucată de lemn care scoate sunete false. Habar n-avem cine e el cu adevărat şi nici măcar el nu ştie asta. Nu suntem decât simple ocazii. Ne consumăm şi ne irosim viaţa doar pentru că, în anumite momente din trecut, unul sau altul a fost drăguţ cu noi, ne-a ales dintre toate femeile, atât de tare ardea nerăbdarea să-şi descarce mădularul în trupurile noastre. Confundăm dorinţa lui banală de a fute cu un gest exclusiv de atenţie adresat persoanei noastre. Ne înnebuneşte pofta lui de a se culca numai şi numai cu noi. Oh, da, el care e atât de special şi care ne-a recunoscut şi pe noi ca fiind „deosebite”. Şi-atunci, nevoii acesteia de a fute îi punem un nume, o personalizăm şi-i spunem „dragostea noastră”. La naiba cu toate astea, ce beţie prostească, ce măgulire lipsită de fond. Cum a ştiut să mă fută pe mine odinioară, tot aşa o fute pe alta acum. Oare te poţi aştepta la mai mult de atât? După toate astea? Timpul trece, pierzi una, descoperi alte zece în locul ei.

(Elena Ferrante – Zilele regăsirii mele)


3 comentarii:

  1. varu de la tara19 iulie 2012, 14:58

    asa o fi si cu bunica-mea?

    RăspundețiȘtergere
  2. de unde şi vorba: fuţi, nu fuţi, vremea pulii trece!

    RăspundețiȘtergere
  3. Rezumat:

    http://www.youtube.com/watch?v=IlWRw6LWDt8&feature=related

    RăspundețiȘtergere

Persoane interesate