miercuri, 5 septembrie 2012

Ion Manolescu - Amintiri (I)


Am luat cartea asta din Oser (piaţa de vechituri care se desfăşoară în fiecare sâmbătă la Cluj-Napoca). Am luat-o e mult spus. De fapt cumpărasem altă carte pentru incredibila sumă de 1 leu, iar vânzătorul, care voia să plece acasă, mi-a mai aruncat la picioare încă trei cărţi care nu-mi spuneau nimic:

- Ia-le şi p-astea la 1 leu!
- Da nu-mi trebe!
- Ia-le amu!
- Nu că n-am ce face cu ele...
- Atunci ia-le pe gratis să nu le mai văd!

Şi le-am luat. Iar memoriile acestui actor, care erau printre ele şi pe care le-am ocolit ani de zile neîncrezător când căutam în bibliotecă ceva de citit, au fost o surpriză foarte plăcută zilele astea. Le recomand tuturor celor interesaţi de România primei jumătăţi a secolului XX, în general, de Bucureşti şi teatrul românesc din acea perioadă, în special.



Odată cu căderea guvernului conservator, Davila a trebuit să părăsească direcţia Teatrului Naţional. Acest amestec al politicianismului în conducerea celor trei teatre de stat de atunci (Bucureşti, Iaşi, Craiova) a dăunat mult activităţii lor. Directorii, aleşi după criterii de club, nu au fost totdeauna cei mai indicaţi să ocupe aceste locuri, iar cînd se întîmpla ca unul dintre ei să aibe însuşirile cerute, el nu putea să desfăşoare o activitate de lungă durată, fiind obligat să demisioneze odată cu guvernul care-l numise. Această lipsă de competenţă sau de continuitate, în cazul cînd omul era competent, se resimţea dureros în alcătuirea repertoriului şi chiar în viaţa de culise. În jurul directorului se crea o clică, un fel de mic partid, care "guverna" cîtă vreme "şeful" ocupa fotoliul directorial şi apoi trecea "în opoziţie" pentru ca altă clică să ia frîiele, odată cu înscăunarea succesorului. Astfel, lupta politică se răsfrîngea în viaţa teatrelor de stat ca într-o oglindă. Dacă la Teatrul Naţional din Bucureşti se mai păstra totuşi o oarecare măsură şi decenţă, la Iaşi şi Craiova schimbările acestea luau adesea aspecte caragialeşti.







4 comentarii:

  1. http://milfsipetrov.blogspot.ro/2012/08/mars-in-pula-mea.html

    Teafar in urma unui atac canin furibund, Petrov ne rasfata cu o postare culturala.

    Sa ne traiesti!

    RăspundețiȘtergere
  2. eu intotdeauna am zis ca lectorii dezordonati gasesc cartile ascunse care conteaza...bunicii mei, doi dontre ei (pt ca am avut 2X2), au facut parte din Sindicatul domnului Manolescu cand erau foarte tineri (si in viata), si din memoriile bunicului, caci n-am avut onoarea inca sa le citesc p-ale lu' Manolescu, reiese ca in epoca aceea de moravuri dar si morale, domnu Ionescu era o figura marcanta pentru tinerimea culta a Bucurestilor de alta data. Si ii ziceau simplu "domnu' Nae".ce vremuri trebuie sa fi fost acelea...Sondaj: crezi ca Manolescu era mai misto decat Caramitru?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, manolescu a infiintat primul sindicat al actorilor, al carui prim presedinte a si fost:)

      Ștergere