miercuri, 12 decembrie 2012

Micile bucurii ale vieţii - sinuciderea


Uneori, după o perioadă de o săptămână mai naşpa din viaţă, apar gândurile negre. Realizezi că, de fapt, tot timpul ai vrut să mori şi să nu mai ştii.

Aşa că te arunci de la etajul 8, îţi bagi o ţepuşă-n cur şi ţi-o scoţi pe ochi, te pocneşti în cap cu vătraiul, te pui la zid şi te mitraliezi, bagi în tine cianură, îţi faci dublu harachiri, îţi arunci creierii pe pereţi, îţi tai carotida, te-arunci în sârmă ghimpată, te electrocutezi, îţi dai cu bustu' lu' Eminescu-n cap, te incendiezi, te arunci în aer, iei SIDA sau ceva mai rapid, te spânzuri, te arunci la crocodil, te calci cu maşina, dai mâna cu Iliescu, iei una - două supradoze, mănânci ce-ai gătit, faci hemoragie internă, îţi frângi inima din dragoste, inhalezi parfum bugăresc, te tranşezi, te bagi în acid sulfuric, te-mpingi pe linia de metrou ca Anna Karenina, faci infarct, te măriţi c-un ţigan, faci metastaze, îţi iei cub Rubik, mănânci oase de peşte, faci implozie, te-azvârli într-un vulcan, te îneci, faci repede 90 de ani ca să vină de la sine, adormi în zăpadă şi tot aşa.

Apoi, după modelul Rumburak, ţi le pui pe toate la loc, îţi iei augmentinul şi-ţi vezi de treabă.

12 comentarii: