marți, 28 februarie 2012

Futil


“Cine-l place pe Valy să renunţe că are o iubită – Ioana”. Asta scria cu cretă albă şi  litere de copil de şcoală primară pe o cutie  de tablă galbenă a celor de la gaz.

Peste vreo 10 ani, dragă Ioana, o să vezi că lucrurile nu-s chiar aşa simple. Nici pentru tine, nici pentru Valy, nici pentru cine-l place pe Valy.


joi, 23 februarie 2012

Fuţi, nu fuţi...


Un floc cărunt spiralat lipit de marginea pisoarului mi-a părut simbolul perfect al degradării umane.


miercuri, 22 februarie 2012

Pe jos


Drumul pe jos spre casă. Endorfine, transpiraţie,  spălare de creier.

Doi adolescenţi discută despre pensat. Dacă într-o zi fiul meu mi-ar cere bani pentru aşa ceva l-aş pensa io din bocanci.

Băieţii de la o scară curăţă zăpada din faţa blocului. Boxa din care manelele îndulcesc  aerul tare al iernii e pusă pe-un pervaz de la etajul 1.

Un soi de reprezentant vânzări, cu chitanţierul pus pe marginea  betonată a unei vitrine, îşi stoarce intens  un coş în vitrina respectivă ca-n oglinda de acasă.

Din când în când e bine să treci şi pe lângă spitalul de cancer Chiricuţă şi să te uiţi bine la el.

Pe un coş verde de gunoi un sticker dreptunghiular: “Îţi mai aminteşti de Isus?” (Ioan 3:16). Am făcut şi eu cum văzusem c-a procedat altcineva c-un sticker identic lipit pe spatele unui scaun din autobuz. Am rupt “îţi”.



luni, 20 februarie 2012

uiMe puzzle!



De câteva zile mă zbat să-mi amintesc dacă pe vremea lui Ceauşescu aveam un cuvânt românesc pentru puzzle. Nu ştiu, n-am găsit. Puzzle-uri se găseau însă destule. Nu aşa frumoase ca astea de acum. Io nu le-am suportat niciodată, asta e clar. Nu mi-am dorit niciodată şi nici nu am avut. Acum, dacă intri într-un magazin de jucării, rafturile îs pline de puzzle-uri. Care de care mai colorate şi mai cretine. Pot costa de la câteva zeci de lei până la sute de lei bucata. Cum pula mea  să coste atât de mult un carton făcut bucăţi, un căcat de joculeţ de unică întrebuinţare? Pentru că cine pula mea face un puzzle de două ori? Ce satisfacţia pulii are un copil când îi dai un puzzle? E ca şi cum i-ai da temă de casă în loc de jucării. Dacă tot vrei să-i iei probleme de matematică, ia-i o culegere de probleme de geometrie, rupe şi dă-i câte o pagina în fiecare zi. Cu siguranţă o să-ţi iasă la maxim 30-40 de bani fila. Iar copilul o să se bucure la fel de mult ca de un puzzle.


joi, 16 februarie 2012

Sondajul cu studente urâte


La care facultate consideraţi că studiază cele mai urâte femei?

Eu am observat că la Poli.


luni, 13 februarie 2012

Ingeniozitate muierească în lupta cu troienele


Uimitoare şi inovatoare poate fi inteligenţa feminină! Dimineaţă, o maşină verde patina pe zăpadă şi nu putea sa se urnească de pe loc. Din ea a ieşit o femeie calmă, tânără, care a despăturit tacticos o pungă galbenă de la Billa, a aşezat-o frumos pe zăpadă sub roata din stânga faţă, s-a urcat înapoi şi a încercat să pornească din nou. Mda. Aşa porneşti cel mult cumpărăturile, proasto!


vineri, 10 februarie 2012

Pisică cu câine în burtă la ea


Cerealele cu lapte sunt bune. Oarecum previzibil, emoţional am ajuns o epavă. Azi am desenat pe birou ca să mă simt mai bine. Uneori fac asta. Îmi place să desenez. Ar trebui să schimb descrierea blogului, dar n-am putere. Punctele alea sunt făcute c-un marker permanent auriu, păcat că nu se vede bine în poză. Mi-e dor de pisică. Când nu-ţi face bine, iubirea îţi face rău.


miercuri, 8 februarie 2012

Delicat


Văzând un vecin pensionar cum curăţă zăpada din faţa blocului, m-a luat un sentiment de ruşine amestecat c-un entuziasm sportiv juvenil şi a doua zi găsind în scara blocului lopata de zăpadă m-am apucat furtunos de curăţat tot ce se aşternuse abundent din ziua precedentă. A fost mai greu decât mi-am imaginat şi din cauza lipsei mele de experienţă nu am realizat c-ar fi fost mai bine să fac asta cu mănuşi, astfel încât în podul palmei mi-a apărut o minunată pizdă roşie, o ditamai băşica spartă suculentă reproducând parcă una din rănile din palma domnului Isus. Mi-am dat seama că lopata nu e pentru mine (mi-am adus aminte şi de clasa generală şi scandările de pe baza sportivă: Haide B-u’ sunteţi buni la lopată şi cărbuni!), oricât de bine m-am simţit după endorfinele eliberate, şi că data viitoare nu va mai exista, exceptând poate varianta utopică în care mi-ar pune cineva un pian în faţa blocului la care aş interpreta cu mâinile mele fine cântece gen Clayderman care ar topi toată zăpada din cartier.


marți, 7 februarie 2012

Trei scurte


La clubul pensionarilor era doar un copil de maxim 9 ani, aşezat pe-un scaun, cu capul dat pe spate uitându-se prea de-aproape la televizorul agăţat în colţ. Era şi lumina aprinsă.


Încă un idiot cu căciulă albă. N-am văzut în viaţa mea bărbat căruia să-i stea bine cu caciulă albă.


Tot mai multe anunţuri cu câini pierduţi lipite pe stâlpi, cu poze color, unii au pierdut chiar doi câini deodată. Mă gândesc ce şmecherie nouă o fi şi asta, ceva cu încărcat cartele de mobil probabil.


luni, 6 februarie 2012

You coffee shop revolutionary son of a bitch...*


Şi cum stăteam aşa pe scaun uitându-mă prin cameră, mi-am văzut brusc ochii într-o oglindă şi păream atât de pierdut încât m-am blocat în propria mea faţă distrusă pe care abia după 3-4 secunde am schimbat-o într-un zâmbet chinuit. Numai apoi mi-am luat ochii din oglindă.




(*Immortal Technique – Obnoxious)

duminică, 5 februarie 2012

Conţine urme de sondaj



La ce pula mea se referă „poate conţine urme de alune, arahide...” de pe o mulţime de ambalaje de ciocolată sau alte dulciuri? De unde aceste urme?


vineri, 3 februarie 2012

La cantina studenţilor


Împingând tava albă de plastic cu friptură şi iahnie de fasole am ajuns în faţa hipopotămiţei tip casieră cu echipament alb îngălbenit de spălări repetate fără Ace. Proptindu-se energic cu mâna dreaptă în casa de marcat, s-a aplecat un pic în faţă, a revenit la verticală, şi c-un fornăit meditativ, amplificat de zeci de ori de organele mele auditive într-o Niagară inversată, şi-a tras mucii din nas, apoi:

- 6,4 lei! Poftă bună!



joi, 2 februarie 2012

Ora Pământului


Într-o lume de distruşi. Unii nici nu se mai obosesc să se prefacă. Ne adunăm ca insectele la bec în roiuri bâzâitoare care ne amorţesc temporar creierii. Ăia mai norocoşi (să zicem...) reuşesc să menţină un bâzâit continuu în jurul lor, din care, dacă se trezesc, se lovesc direct de nonsens. Din cauza mea nu mai am încredere în nimeni. Colegii de serviciu vorbesc în continuare despre vreme, politică şi plozi. Nu trebuie să fii foarte deştept ca să-ţi dai seama că nimic n-are nici un rost. Important e să minţim bine.

Tot timpul mi-a plăcut să cred că sunt un om bun.

Bird on a wire.

miercuri, 1 februarie 2012

Viaţă


Bărbatul, tînăr, mic, c-o aură pătrăţoasă de copil retard, se leagănă agale pe zăpada dintre blocuri vorbind la mobil:

“Încălzeşte mâncare... La bloc... Acuma numa-mi deschid şi urc sus... Încălzeşte...”

Îl mai văzusem. Nu mi-am închipuit niciodată c-ar putea avea pe cineva care să-i încălzească ceva, orice.


Persoane interesate