joi, 31 mai 2012

M-am săturat


Şi m-am plictisit. Îngrozitor.

Când a murit Elodia a înviat OTVul şi, odată cu el, România. Viaţa părea că are farmec. Şi sens. Şi dinamism. Totul părea conectat la o priză imensă care funcţiona perfect şi parcă nu numai viaţa duduia, da’ şi aspiratoarele, şi maşinile de spălat, şi epilatoarele păreau să meargă mai bine.

Când s-a stins, săraca, şi moartea Elodiei, a murit OTVul cu tot cu Românie. S-a luat curentu’ şi pula viaţă. Vă zic sincer că mie, în perioada aia, mi s-a stricat frigiderul şi-am pierdut un hard extern care-a crăpat pur şi simplu. Nimic nimic din tot ce-a urmat n-a mai reuşit să resusciteze organismele care fuseserăm odată. Nici o sinucidere, nici un copac pe care scria ‘loc de dat cu capul”, nici un interlop mai creativ, sau divorţ, sau molimă, nimic, cum spuneam, n-a modificat linia continuă a pulsului nostru. Toate astea n-au fost decât nişte zburătăciri mecanice postume de găină proaspăt decapitată.

Acum suntem zombi. Păi dac-am ajuns să-mi placă tuităru’ şi să îmi dau seama că io de fapt nu mă mai uit la televizor de ceva vreme. Pe vremuri m-aş fi luat la pulă foarte grav pentru astfel de snobism. Adică fă, sugi pula la dirijori mai nou şi îţi cumperi şorţ de bucătărie cu citate din Kant, sau ce? Dar ăsta-i adevărul. Ce dracu să faci ca legumă? O arzi bio în stil hipsterian. Îţi iei notebooku pe unde mergi, mai citeşti o presă online, mai un film ciudat de festival şi plm, cam asta.

Lumea poate credea că întoarcerea la aşa-zisa viaţă o să fie mişto, că o să începem să citim, să scriem scrisori cu pixul pe hârtie adevărată, că o să ne futem mai des dacă renunţăm să ne belim ochii la televizor şi, poate, dacă or să dispară blogurile. Dar nu, viaţa a murit odată cu OTVul.

miercuri, 30 mai 2012

La ţigan 2



Pedalând asudat mă întalnesc cu ţigandelul din 2010. La fel de curăţel şi frumuşel, stă cu curul pe bordură. În mijlocului drumului sunt două bucăţi dreptunghiulare de lemn aşezate una peste alta. Nişte deşeuri.

“Vreau să te urci pe lemnele alea şi să faci o cascadorie cu bicicleta!” zice zâmbindu-mi.

“Eh, nu-s io cu cascadorii d-astea…” îi răspund gâfâind şi dând la pedale din greu.

Nu mai zicem nimic.


marți, 29 mai 2012

luni, 28 mai 2012

Erezie?


Nişte muncitori tineri cu căşti şi veste reflectorizante portocalii montează o schelă pe-o faţadă şi discută despre politică. Unul dintre cei de jos care aduc segmentele de la maşină afirmă că să votezi cu nu ştiu care politician sau să crezi că nu ştiu care e bun e o EREZIE. Ceilalţi de pe diversele niveluri ale schelei reacţionează timid:

- Erezie?

- Cum ai zis mă?

- Ce mă?

- Erezie mă…

- Ce erezie?

- Erezie…

Şi erezia se stinge încet ca un ecou care se pierde printre schele şi prin creierii lor buimăciţi de acest cuvânt enigmatic.


vineri, 25 mai 2012

Umorul de pe haine 2


O fetiţă de cel mult 9 ani c-un tricou pe care scrie mare: “Don’t even think about it!”

Şi agentul de pază de la firma God Protect, pe a cărui uniformă neagră e imprimat evident GOD PROTECT!


joi, 24 mai 2012

Revelaţie


Care-şi mai aminteşte de-acu 1500 de ani zâmbetul cu subînţeles al ălora din Oraşul cu salcâmi” de le venise ciclu’ precoce şi se uitau cu condescendenţă la tutele cu păsărică nu pizdă? Aia care-şi amintesc, or să înţeleagă cum am zâmbit io azi când am trecut cu taxiul pe strada Inocenţei. Numa’ că pe strada Inocenţei s-a format un mic ambuteiaj şi in cele 5 minute de suspendare în această ironie matinală (ziceam io) mi-am dat seama că după un futai de dimineaţă te simţi de fapt ca un nou născut. Nimic mai inocent. Şi brusc, poate pentru prima oară în viaţa mea, m-am simţit omul potrivit la locul potrivit. 

miercuri, 23 mai 2012

Masterchef



Masterchef: manc niste chipsuri culese din masina

Masterchef: de pa jos

Masterchef: is excelente, pa unu am gasit un floc

Masterchef: =))

Petrov: =)) =))


marți, 22 mai 2012

Praguri


Un păianjen dolofan cafeniu zemos se grăbeşte pe ciment pe lângă piciorul meu şi eu nu-l omor.

O fetiţă bucălată cu păr negru creţ cântă visătoare: “Şi-au pornit colindaaaaaaaa!”

Două fete şi-un băiat discută pe trotuar. El zice: “Aţi făcut din alea, poze de-a 8-a?”

O maşină roşie sport ascuţită parcată pe marginea drumului cu boxele la maxim: “Am o dragoste de dat nu de-nchiriattttttttt…”

Doi beţivi discută pe-o terasă de cartier despre un tovarăş, unul spune c-ar fi murit recent din cauza băuturii. Celălalt, neîncrezător, pune mâna pe telefon şi-l sună: “Abonatul nu poate fi contactat…” constată el uimit.


luni, 21 mai 2012

Soarele


Mă căcam liniştit când am auzit cum cineva izbeşte uşa de la intrarea în budă, apoi pe cea de la cabina de lângă mine, apoi:

“Aaaaaaa uuuuuuuuuuuu, soarele… era să mă piş pe mine, soarele mă-sii aaaaaaaaaa ooooooooooooo, futu-i soarele…..” pe fondul sonor al pişatului deversat frenetic în vasul wc-ului.

La acest al treilea soarele mi-a sunat telefonul şi omul şi-a încheiat rapid şliţul şi imprecaţia.


vineri, 18 mai 2012

Şi când se lasă seara...


Când am ieşit de la curs, am luat-o sprinten pe jos spre centru pe Dorobanţilor. Se înserase bine deja. Şi era frig. Bătea tare vantul din faţă şi-mi răcea fruntea într-un mod foarte plăcut. Mergeam cu mâinile îndesate în buzunare, bucuros c-am fost inspirat să-mi iau bocancii. Aveam aproape aceeaşi senzatie ca atunci când te plimbi dimineaţa foarte devreme pe răcoare. Poate chiar mai plăcuta datorită întunericului şi luminilor oraşului. Îmi place oraşul. N-aş rezista mai mult de-o lună la ţară. Mergeam,    gândeam şi mă miram cum naiba poate fi viaţa mea atât de oribilă şi atât de frumoasă în acelaşi timp.