vineri, 29 iunie 2012

Previziuni



Bietul Julius! Sunt atât de mulţi oameni care scriu şi atât de puţini care citesc! E sigur: citim din ce în ce mai puţin… dacă judec după mine, cum se spune. Treaba asta se va termina cu o catastrofă; o frumoasă şi teribilă catastrofă. Tipăriturile vor fi aruncate peste bord; şi ar fi o minune dacă cea mai bună nu s-ar întâlni pe fundul mării cu cea mai proastă.

(Andre Gide – Pivniţele Vaticanului)




joi, 28 iunie 2012

Umorul de pe haine 4



Am intrat în second hand că era o ofertă atractivă: 2 lei orice produs. Vânzătoarea m-a dirijat spre partea unde se aflau tricourile de bărbaţi. Atenţia mi-a fost atrasă de un tricou albastru deschis în stare bună, pe care scria foarte mare CIA. Sub această abreviere era şi explicaţia: Christ is alive. M-am gândit bine şi nu l-am luat.


miercuri, 27 iunie 2012

Îi dai un deget



Ea vorbea la telefon, eu mergeam zen în spatele ei sedat complet c-o cană de ceai de păducel. Mă minunam zâmbind condescendent ce păr naşpa poate avea şi cât de anapoda stăteau hainele pe ea. La o curbă am văzut că era urâtă şi la faţă săraca. Apoi, trecând pe lângă oncologie, m-am gândit că poate nu e bine să judec în felul ăsta, că nu e vina ei că s-a născut aşa. M-am străduit s-o depăşesc să nu-mi stric filmul, dar înainte de asta am auzit-o spunând răspicat la telefon:

“Stai liniştit, că nu mă încurc cu bărbaţi însuraţi!”


marți, 26 iunie 2012

Umorul de pe haine 3


În autogară un băieţel se ţine de mâna mamei. Are un tricou gri cu mâneci negre şi pantaloni scurţi. Pe tricou e imprimat: "box full of dreams".


luni, 25 iunie 2012

Scottish Pub Cluj



Am fost foarte curios când am auzit că patronul de la Janis a mai deschis un bar, Scottish Pub. Dintre ultimele deschise Berăria Ursus şi Janis Café îmi plac mult.

Cum am păşit pe scările extrem de abrupte care te coboară într-un beci întunecos  am şi dat cu capul de tavan, care nu era moale.  Mi-am adus aminte de altă budă de bar, Flying Circus. O gaşcă de copii, unicii clienţi de altfel, se distrau nevoie mare în acest mini beci, care arată ca o bombă infectă, cu scuturi , halebarde, săbii şi mucegai pe pereţi. Chelnerii blazaţi, cu figuri de lilieci beţi, terminaţi probabil de statul în gaura asta fără lumină solară, purtau kilturi. Cât pe ce să scriu klituri. Scoţienismul locului mai era sugerat şi de nişte stofă ieftină ecosez care tapetează o mare parte din pereţi, stofă care aduce mai degrabă a  halate de spital în opinia mea. Playlistul, luat cu copy paste din Janisul anului de graţie 2007, întregeşte tristeţea locului. Dar, staţi, că era şi bere scoţiană. La sticlă, adusă probabil cu mari costuri din Metro Cluj şi costând 14 lei. Mi s-a părut exagerat să dau 8 lei pentru un Ursus în această speluncă. Mare dezamăgire! Afişul de promovare e de zece ori mai fain decât barul în sine.


miercuri, 20 iunie 2012

Show me the place



Azi n-am avut internet o vreme.  Nu m-am spart în fragmente virtuale inutile. Am ascultat Leonard Cohen (ultimul album) şi mi-a plăcut că mi-am regăsit tipul preferat de melancolie. Tristeţea plăcută, călduţă, difuză, nelegată de ceva sau cineva anume. Am savurat-o. Pentru un scurt moment am scăpat de depresia  anxioasă, o depresie fără nimic frumos.

O colegă: “Nu te-ai săturat de-atâta tell me again?”


sâmbătă, 16 iunie 2012

Pe cale de dispariţie


Atâta vreau să zic: nu mă sinucid numai pentru a nu fi asociată cu demente ca Mădălina Manole, Mălina Olinescu sau alte asemenea personaje lirice boeme la cap.

Altfel, nu mai înţeleg nimic în jurul meu. Mă depăşesc nu atât evenimentele, cât reacţiile oamenilor la ele. Nu reuşesc, de exemplu, să pricep această isterie românească pentru Euro 2012 la care nici măcar nu participăm sportiv, dar la care, culmea, participăm afectiv de parcă 5 echipe ale României îşi dispută cupa sau ce se dă acolo la final. Mă îngrozeşte şi realitatea că oamenii odată normali au ajuns să voteze fularul, pălăriuţa şi ceiuţul ca primar. Există, deci, nişte oameni care-şi imaginează primăria ca un bar din centrul vechi, unde consilierii să fie, eventual, actorii de la teatrul Masca sau ceva. Mă depăşeşte complet, iaraşi, succesul unor mutanţi ca Smiley, Connect R, Alex Velea şi tot aşa. Sunt oameni reali, care trăiesc printre noi, care chiar merg la concertele ăstora să-i asculte. Nu încetează să mă şocheze de fiecare dată prostia, in cel mai pur şi curat sens al cuvântului, studenţilor de azi. Oraşele cu viaţă universitară intensă arată ca niste grădiniţe pentru copii cu nevoi speciale. Clujul, Bucureştiul, Iaşiul sunt infectate cu retardaţi universitari plini de tupeu. Mi se face rău de câte ori o văd pe Mirabela Dauer, această advertising dwarf, pe toate posturile, cu tigaia ei specială. Cât de năucitoare poate fi o reclamă în care această divă a piticilor de grădină pensionaţi ne spune că este printre primii un milion de posesori de tigaie? Nu primii zece sau o sută sau o mie, primii UN MILION! Sunt scârbită că în zilele noastre mai există încă dezbateri pe tema câinilor de pe străzi, că sunt oameni cărora li se pare normal fenomenul împotriva bunului simţ. Nu pot pricepe cum de nu e clar pentru toată lumea că, agresivi sau chiar neagresivi, câinii nu sunt stăpânii noştri, iar noi nu suntem animalele lor de companie.

Cum spuneam, nu văd o soluţie. Toate astea au devenit normalitate. Şi noi, cei care nu ne sinucidem de jenă, nu putem decât să ne strecurăm printre ei, să ne împerechem cu ei, până ajungem ca ei şi scăpăm de stres.


joi, 14 iunie 2012

C.C.R.L.C. C.C.R.L.C. Ce Ce?



Doi studenţi, un tip şi-o tipă, probabil cuplu, merg în faţa mea şi discută despre alegeri.

El: USL e PNL, PSD şi mai cine?

Ea: Atât.

El: Nu mai îi unu?

Ea: Nu, că-i Uniunea Social Liberală.

El: Nu-i şi PDL?

Ea: Nu.

El: Oricum io-s fericit c-o câştigat ăştia, c-am citit şi pe bloguri şi-n……..


vineri, 8 iunie 2012

Nicuşor Cernea



Într-o zi un handicapat numit Remus Cernea a intrat în politică. Toată lumea a râs de el. Însă  Remus Cernea, vrând nevrând, a devenit cunoscut, şi-a creat o anume imagine. Nu mai contează dacă bună sau proastă, în România dacă află lumea de tine, deja eşti valoros, eşti o certitudine.  Azi îl plătim pe acest handicapat bărbos pletos virgin din buzunarul nostru.

Recent Nicuşor Dan s-a lansat în politica. Nicuşor ştie că nu va câştiga niciodată. Nicuşor aplică reţeta Remus Cernea.

Mâine-poimâine Nicuşor Dan va fi cooptat de putere în vreo structură cu tentă hipsterească gen Secretariatul guvernului pentru salvarea nasturilor cu două găuri sau poate va deveni şi el ceva consilier inutil. Mâine acest impostoraş cu faţă de imbecil va fi plătit din buzunarul meu. Că dă bine la fraieri!

Să-mi sugeţi pula cu Nicuşorul vostru!


Persoane interesate