miercuri, 31 octombrie 2012

Asta e viaţa!



 … Ce-i făcuse frumoasei de pusese laba pe ea?... Sigur, nu de bogăţie era vorba… O greşeală?... Acum mai trebuie spus că femeile sunt întotdeauna foarte grăbite, se lipesc de oricine, orice lepădătură e bună pentru ele… exact ca şi florile… celor mai frumoase – cel mai împuţit bălegar!... Anotimpul lor nu durează mult! De acord! Şi cît e de înşelător! Cunoşteam o mulţime de exemple teribile! Aşa se întîmplă întotdeauna! Ăsta  e parfumul lor! Asta e viaţa!...

(Louis-Ferdinand Celine – Moarte pe credit)


luni, 29 octombrie 2012

Mariaj



După cinci ore de vândut în Oser, două sticle de vin şi câteva beri mici, ne-am hotărât să mergem până în Atelier să mai bem ceva. În taxi a venit vorba de neveste, iar şoferul ne-a vorbit pe scurt şi despre a lui:

“Vă spun drept, de atâtea ori am vrut s-o omor, nu s-o bat!”



vineri, 26 octombrie 2012

Legea învăţământului



Au apărut ghiozdanele tip troller. Nu ştiam ce-i cu zuruitul acela enervant care se apropia de mine. O fătucă trăgea după ea un ghiozdan mare roz pe role. Observ că-n zilele astea bagajul cu material didactic creşte invers proporţional cu bagajul intelectual.


joi, 25 octombrie 2012

Găurica



Când intru în scara blocului mă duc direct la cutia mea poştală. Ea are o găurică cu diametrul de vreo 3 cm. Îmi place să primesc scrisori, dar primesc extrem de rar. Mă bucură până şi plicurile cu facturi, le deschid de parcă cine ştie ce surpriză plăcută ar putea conţine. Mă uit pe găurică să vad dacă e ceva înăuntru. Nu întotdeauna însă se vede bine prin ea şi oricum cea mai mare plăcere a mea e să bag degetul în gaura aia şi să ating o scrisoare sau o carte poştală. Pliantele nu le suport. Motivul e că nu-s băgate în plicuri cred. Deschid uşiţa doar dacă am pipăit ceva acolo.  Bag degetele-n găurică de parcă le-aş băga în pizdă. În gaura asta nu-i nimeni altcineva curios să-şi bage mâna.


miercuri, 24 octombrie 2012

Unplugged



Aşteptându-l pe şofer ascultam radioul în maşină cu uşa deschisă bălăngănindu-mi picioarele pe-afară. A început o piesă mişto. M-am întors instinctiv cu faţa spre bord să dau like.


marți, 23 octombrie 2012

El era



Şi iată că se întâmplă a nu ştiu câta oară, dar de data asta finalul a fost diferit. Sună deci telefonul.

- Firma X, bună dimineaţa!

- Alooo! Io îs!

- Da? Şi io îs tot io! La revedere!

Futu-vă-n gură de căcaţi nesimţiţi! Muriţi dracului de ţărani, nu mai consumaţi aerul degeaba!