marți, 29 ianuarie 2013

Andric


“Orice ar grăi oamenii către noi sau în jurul nostru, oricât de atent i-am asculta şi indiferent ce le-am răspunde, noi de fapt gândim mereu unul şi acelaşi lucru: sunt aici, în lume, trăiesc în nişte condiţii impuse cu oameni pe care nu eu i-am ales; de trăit mai am puţin – trei, cinci sau zece ani, poate nici atât – şi nu ştiu încotro merg şi de ce mă ostenesc.
Acesta e lucrul de căpetenie. Tot restul, împreună cu tot cu ce-mi vorbiţi acum şi, în genere, cu tot ce aţi putea să-mi spuneţi, pentru mine nu valorează şi nu înseamnă nimic.
Aşa simte omul în timp ce vă ascultă.”

„La Bucureşti, în Parcul Carol, priveam cum unul din acei fotografi de stradă ieftini îşi potriveşte anticul şi comicul său aparat pe picioarele-i lungi şi subţiri. Abia un pic mai târziu m-am uitat la bărbatul care urma să fie fotografiat.
Era un ins mărunt din provincie, venit probabil să caute de lucru în capitală. Pe el un palton negru lung, uzat, peticit cu urme de mâncare şi de călătorie, în picioare nişte bocanci aidoma, grei, fără formă şi culoare, de om sărac. Dar faţa muncitorului era proaspăt barbierită, mustăţile uşor răsucite, părul umezit şi în el încercată un fel de cărare. Omul se uita spre lentila aparatului cu o privire imposibil de descris în cuvinte, o privire cuminte şi temătoare care deopotrivă se sfieşte şi  îşi face curaj, aşteptând răbdător ca şi cum de la ceea ce se ascunde în acel dispozitiv ar putea veni o rezolvare la toate problemele şi necazurile lui.
Până târziu în noapte, înainte de a adormi, mi-a tot revenit în minte acea privire; în care, mi se părea, am putut zări pentru o clipă, nud, sufletul acestui provincial român şi în general întreg acest popor blând, răbdător, neajutorat şi anonim.”

„Cu o incredibilă promptitudine mă deprind cu oamenii şi lucrurile, mă ataşez de orice şi îndrăgesc totul în jur.
Mergând prin pădure, ridic câte o creangă de lângă drum, o curăţ de rămurele şi-mi confecţionez din ea un baston. În răstimpul celor două ore de plimbare, îi cunosc fiecare curbură şi fiecare nod şi ajung să-l îndrăgesc în aşa măsură, ca pe o parte din mine, încât mi-e greu să mă despart de el când mă apropii de oraş şi trebuie să-l arunc.
Aceasta e pentru mine un întreg eveniment biografic şi o mică durere.”

„Mereu vinovat şi îndatorat tuturora. Toată viaţa mă însoţeşte acest sentiment penibil şi mă împinge la fapte ce nu fac decât să-mi înmulţească vinovăţiile şi să-mi sporească datoriile.”

(Ivo Andric – Semne lângă drum)

21 de comentarii:

  1. "Niciun comentariu"... misto :)

    "acest popor blând, răbdător, neajutorat şi anonim.”.. ha ?

    RăspundețiȘtergere
  2. mie mi se pare destul de exact. adica un popor de labari tristi.

    RăspundețiȘtergere
  3. mie mi se pare ca o spune cu simpatie ("un mare prieten al poporului roman"), ceea ce schimba lucrurile.

    RăspundețiȘtergere
  4. nu schimba adevarul din spusele lui. mie mi se pare c-o spune cu mila amestecata cu simpatie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nimeni nu spune din mila amestecata cu simpatie, ba,voi sunteti un popor de labari tristi. Tipul spune ceva dar tu vrei sa citesti altceva, ca asa e trendy, sa fim smecheri si cinici si sa ne futem in mandria noastra ca popor.

      Ștergere
    2. asta e literatura, tipu spune ceva si fiecare citeste cat il taie capu.

      in rest, da suntem o laba de popor, statistic vorbind aproape orice analiza ne plaseaza printre cei din urma.

      Ștergere
  5. "adevarul", din formularile oricui, e functie de accent. tonul face muzica.
    e posibil sa fim (sa ne intelegem, noi toti) "un popor de labari tristi" dar nu asta spune Andrici acolo.

    RăspundețiȘtergere
  6. mai zice si ca suntem neajutorati si anonimi, da.

    RăspundețiȘtergere
  7. sper ca esti prost si doar te lauzi ca ai gasit textul asta. sper ca nu te crezi omul care tine torta sau mai rau, vreun lider care crede ca are si caracter.

    RăspundețiȘtergere
  8. nu-s prost si nici nu ma laud, incontinentule. si n-am nici caracter in plm.

    RăspundețiȘtergere
  9. Mare proiect asta cu Andric, de-ai ramas asa incremenit pe el :)

    RăspundețiȘtergere
  10. da nu ti-a dat prin minge ca poate nu eram prin zona, nu?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu. Trebuia ?
      (De fapt era o gluma dar nu stau sa ti-o esplic)

      Ștergere
  11. da, nu sta. explicati-o tie linistit.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stau cat sa te anunt ca s-ar scrie mai bine "explica-ti-o tie"... cultule, inteligentule si amuzantule Petrov.

      Ștergere
  12. eh, am fost mai rapid decat tine:))cu 2 secunde.

    RăspundețiȘtergere