luni, 18 februarie 2013

Brandul de (la) ţară



În urmă cu vreo trei săptămâni am urcat într-un autobuz în care ne-am întâlnit c-un prieten de-al colegului de serviciu cu care eram. N-am putut să nu remarc  unghiile crescute la ambele degete mici ale prietenului colegului meu. Colegul meu, mai stilat, avea doar la o singură mână unghie utilitară. Nu mai văzusem o astfel de oroare dublă până atunci. De-a dreptul uluitor era când îşi împreuna  mâinile şi cele două unghii crescute se atingeau ghiduş, repetat, se adulmecau parcă, funcţionând probabil ca un mic dispozitiv antistres.

Întorcându-mă de la Bucureşti cu autobuzul am văzut oroarea supremă. Un tânâr cu părul lins cum avea Crin pe vremuri doar că un pic mai scurt, din ale cărui dialoguri cu alt tânăr tovarăş de-al lui am înţeles că ştie cânta la chitară, avea unghie crescută la degetul mare. Da, chiar la degetul mare o unghie crescută mare, mare. Era îngrijită, trebuie să recunosc. Vedeai prin ea ca prin sticlă. O fi cântând la chitară cu ea m-am gândit eu, făcând legătura cu abilităţile artistice ale tânărului. Băiatul părea foarte degajat, se simţeau bine, el şi unghia lui, încât mi-era şi jenă să poposesc prea mult cu privirea pe unghia cea scârboasă a cărei explicaţie convingătoare n-o puteam găsi nicicum. A coborât la Piteşti.


3 comentarii:

  1. unghia de la dejtu mare apare des la cantaretii de chitara clasica.

    RăspundețiȘtergere
  2. saracii. ma bucur ca n-am stiut pana amu.

    RăspundețiȘtergere
  3. http://www.youtube.com/watch?v=X7qtb5Ei-_4

    RăspundețiȘtergere