joi, 7 martie 2013

Cerşetorie întru cultură



Am coborât din autobuz şi primul lucru pe care l-am văzut a fost o femeie plinuţă de vreo 40 de ani cu căciulă în cap aşezată pe banca din staţie. Cu două bagaje, parcă trolere. Scria c-un marker negru ceva pe-o coală A3. Un scris suspect de îngrijit. Asta era a doua coală pe care-o scria, prima fiind deja lipita pe unul din trolere. M-am strecurat printre oameni să vad mai bine ce formă de cerşetorie o fi fiind şi asta: cu cancer, cu foame, cu animale, cu copii mici? Şi pe coala ei scria: “Inedit! Scriu un roman despre viaţa mea zbuciumată…” Am plecat liniştit.


2 comentarii:

  1. şi romanul se chema bătătoru de trolări.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nea: Săraca, nu ştie ea că există cerşetori culturali profesionişti, cu vechime de zeci de ani şi care ar merita premii chiar pentru arta lor de a cerşi.
    Florin Iaru îmi sare în minte acum, dar sunt zeci şi sute ca el. Cer bani şi pentru un strănut.

    RăspundețiȘtergere

Persoane interesate