luni, 11 martie 2013

Femeia-maistru



Un moş cu pulover gălbui de lână, blugi înnegriţi deasupra genunchilor, mustaţă albă şi şapcă pleoştită stă de vorbă cu vânzătoarea cu permanent în halat albastru tip maistru. Cumpără o sticlă mică din ceva tărie infectă de care nici n-am auzit.  Se vede că se cunosc şi se simpatizează:
- Doamna ce face? întreabă ea.
- Cu vecinu’, cu administratoru’, dacă nu-i gata mâncarea înseamnă că n-o fost cuminte, hihihi! răspunde el foarte relaxat în ce priveşte eventuala infidelitate a nevestei.

Prin vară, în acelaşi magazin de cartier, am intrat cu Mo. Făcusem un foc, băusem nişte beri, doar că nu prea aveam ce să punem pe foc la prăjit şi nici bani nu prea aveam, de fapt io n-aveam deloc. Mo s-a dus direct la raionul cu mezeluri, unde era aceeaşi vânzătoare de mai sus. Avea o nuia anemică în mână şi-o flutura pe-acolo şi i-a zis femeii-maistru: “Daţi-mi un cârnat pentru băţul ăsta!” Ea a râs şi ne-a dat cel mai ieftin cârnat.


3 comentarii: