marți, 19 martie 2013

Ne doare-n



E foarte educativ să umbli prin oraş cu şliţul desfăcut (chiloţi roşii), cu câte-un căcat albicios de cioară lăbărţat pe haine, ciocolată pe la gură sau câte-o flegmă pe care ţi-ai scuipat-o greşit pe pantalon. Ajuns acasă, observând ce-ai păţit, constaţi uşurat că, exceptând anumite zâmbete scurte răzleţe de care-ţi aminteşti, pe oameni îi doare fix în pulă de ceea ce ţi se pare ţie ridicol.


4 comentarii:

  1. In tramvai imi scot intotdeauna cartea din rucsac si nu mai inchid fermoarul. Un batran de treaba mi-a atras atentia: "Vedeti ca ati uitat sa inchideti fermoarul." I-am raspuns: "Nu e problemna. Asa umblu intotdeauna.". Cand am ajuns la munca, mi-am dat seama ca eram complet deschis la fermoarul de la pantaloni :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Bravos! Eu am tăiat în lung un orăşel de munte patriarhal, unde eram binecunoscut, cu şliţul de la şort deschis. Vară fiind, dedesubt nu aveam decât chiloţii de floci. Efect: zero.

    RăspundețiȘtergere

Persoane interesate