marți, 6 august 2013

Domiciliu forţat. Coşmarul jazz



Mă aflu într-o sală de repetiţii, e posibil să fie chiar la Casa de Cultură a Studenţilor. Cânt într-o trupă, la un instrument de suflat, un fel de trompetă, însă nu trompetă, ştiu că poate scoate şi sunete de trompetă dacă pun degetul undeva, cumva. Suntem 7-8 oameni, jumătate începători, între care şi eu. Şeful formaţiei, un tânăr cu faţă de chelner cinstit şi sfrijit, ne spune că dacă vrem să plecăm în turneu şi să facem bani trebuie să muncim mai mult şi că trebuie să venim şi a doua zi la ora 18:00 să mai repetăm, de data asta pe note. Realizez încurcat că nu ştiu să citesc notele muzicale şi hotărăsc să nu mai vin a doua zi la repetiţii. Trebuie să găsesc o soluţie să restitui instrumentele, primisem mai multe, aşa că decid să mă întâlnesc înainte de ora începerii repetiţiei cu unul din colegii începatori şi să le dau acestuia să le predea el, pentru că mie îmi e ruşine.


3 comentarii:

  1. Petrov, acest lautar al cuvintelor.

    Induiosator.

    RăspundețiȘtergere
  2. Alt Anonim Ilustru7 august 2013, 11:45

    Am trecut iar pe aici.
    Pot sa zic : căcat.

    RăspundețiȘtergere

Persoane interesate