joi, 17 octombrie 2013

Nichita Stănescu ft. Obregia


Intră în birou furioasă. Trânti ușa cu putere dă-o-n pizda mă-sii de ușă. Se trezi în mijlocul încăperii, fără scop, fără intenții ce pula mea caut io aicea. Înfiptă-n 2 cuie de 12, începu să privească fiecare obiect de mobilier cu atenție și respect să fiu a dracu ce mă pricep la dizain.

Biroul era spațios, în culori deschise, cu jaluzele cafea cu lapte stil papirus și cu o femeie îmbrăcată ofis în mijlocul lui. Se întreba dacă nu cumva paralizase sau poate tocmai se întâmplase sfârșitul lumii. De fapt, poate nici nu mai stătea fix în centrul camerei și asta era doar ultima imagine de pe retină așa cum se oprește ceasul la șoc dar timpul merge înainte cu alte evenimente, sau poate gândurile de-acuma sunt doar reziduale așa cum se mai zburătăcește găina chiar și după ce-o tai. Am murit la serviciu?

Se gândi că n-avea sens să se mai gândească dacă tot nu mai era. Și nu mai îndrăzni să facă ceva, așteptând puțin tensionată finalul.

De la o vreme, începu să i se facă somn. Ochii i se închideau, totul devenea șters în jur. Să mor așa ca vita în picioare? Și încercă să se abțină, fixându-și privirea pe orhideea de pe pervaz. Lupta cu neființa era însă istovitoare.
În cele din urmă, decise că gata cu joaca. Era timpul pentru a cincea cafea.

3 comentarii:

  1. Te rog frumos, daca se poate sa scrie numai Petrov si Cemah pe acest blog. Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. se poate, cum nu. cu placere.
      scuze ca mi-am permis pe blogul meu. nici macar nu le-am cerut permisiunea lui petrov si lui cemah.

      Ștergere

Persoane interesate