miercuri, 3 iulie 2013

Porumbelul păcii



În ultimii ani am tot încercat să lovesc porumbei cu piciorul. N-am reuşit, aceste jivine scârboase sunt foarte agile. În dimineaţa asta însă, pedalând liniştit pe trotuar în zona poliţiei, am lovit întâmplător cu roata un porumbel complet alb. Dacă nu puneam frână, probabil îi rupeam aripa. Se vede că dacă  îţi doreşti ceva cu adevărat, tot universul conspiră, desigur. Acum trebuie să încetez cu această ură împotriva porumbeilor, căci acest porumbel alb ar putea fi chiar un mesager de pace al Universului. Înceteaza cu ura, Petrov, e timpul pentru iubire!


luni, 1 iulie 2013

Şi la gară



În autobuz un adolescent drăguţ devorează cartea “Disciplinele  spirituale” a predicatorului dement  Vladimir Pustan. Îmi vine să-i zic s-o arunce dracului şi să meargă sa fută ceva până nu-l loveşte vreo maşină. Baba cu mănuşi albastre tricotate şi adidaşi imenşi tremură foarte concentrată ţinându-se de bară. Adolescentul n-o observă.

“Io non mi dopo” scrie pe geanta roşie jegoasă a muncitorului cu şapcă verde şi tenişi de la chinez care merge pe peron în faţa mea. O văd pe doamna de la bagaje de mână prin geamul deschis.  Permanent ruginiu, c-o mână fumează cu alta se scobeşte matinal în nas. La radioul de pe peron (Magic FM)  se aude duios “Kalimba de lunaaaaaaaaaaa”. O flegmă de jad pe ciment.  “Cluj-Huedin-Cluj” porneşte încet. M-am uitat atent în fiecare compartiment. E complet gol.