joi, 30 ianuarie 2014

Golden grin



O tipă înaltă cu ochi mari zâmbitori urcă odată cu mine în autobuz. Caută buimacă după compostor hlizindu-se tâmp difuz. Se aşază undeva în spatele meu împreună c-o domnişoară care pare să fie colega ei de muncă. Am deschis cartea să citesc, însă n-am mai putut din momentul în care  prăjina a început să vorbească. Afectat şi cât se poate de tare. Astfel am aflat printre foarte multe altele că: “Mâine cică ies în oraş. Trebuie să-mi fac unghiile. Vreau să mă îmbrac în verde. Mi-am luat din Tabita o chestie verde de la Zara Kids. Sou ză neils ar goin tu bi goldăn grin, hihi! Mă duc în Broadway!” Tovarăşa ei a apucat să spună şi ea ceva: “Ah, deci o să stai până spre dimineaţă…” Da, o să stea până dimineaţă în speranţa că o să prindă şi ea în sfârşit una bucată PULĂ, poate  pe Remus Cernea, mânca-mi-ar pula de corporatistă borâtă romglezită, dac-ar mai trăi Hitler pe ăştia i-ar băga primii la duş!


4 comentarii:

  1. ba, tu esti nebun? hikler era atit de obsedat de uniforma lui maro, ca si´a tras si gagica care sa se asorteze cu ea.

    RăspundețiȘtergere
  2. O tipă înaltă cu ochi mari zâmbitori. cred că nu are aşa mult de aşteptat

    RăspundețiȘtergere
  3. Dada, corporatiştii sunt vorbitori de romengleză, dar nu numai ei, şi asta devine cam de spaimă. Oricum, e greu cu româna.

    Eva, ca să nu mai semnez anonim, ca în vreo două rânduri.

    RăspundețiȘtergere

Persoane interesate