duminică, 27 aprilie 2014

Urâţii de ieri



În momentul ăla, după trei beri pe terasă, masa de lângă noi mi se părea cel mai deprimant lucru posibil. Nici nu mai auzeam ce-mi spuneau oamenii cu care eram, rămăsesem fixat cu privirea pe cei de la masa aia, care beau, vorbeau, se foiau, trăiau. Atât de deprimant mi-a părut, încât mi-am şi notat în telefon imediat după ce m-am smuls din starea respectivă. O masă la care se aflau doar oameni urâţi, urâţii între ei. Groaznic!


9 comentarii:

  1. E-he! Să vezi ticăloşii între ei pe terasă. Vorba personajului lui Teodor Mazilu: "Păi, bă, noi ticăloşii să ne turnăm între noi?! Noi trebuie să ne avem ca fraţii şi să-i belim pe ceilalţi!"

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, probabil astia ai mei conspirau intru macularea lumii.

      Ștergere
  2. Conspiraţia celor ai lui Mazilu se vede la Palatele Parlamentului, Cotroceni, Victoriei...

    RăspundețiȘtergere
  3. frumosule cu tricou roz care esti tu frumos

    RăspundețiȘtergere
  4. Erau urâţi unii de alţii sau cum?

    RăspundețiȘtergere
  5. bai, voi mai lasati blogu asta sa moara sau ce pula mea? parca e un astmatic la maraton. hotarati-va!

    RăspundețiȘtergere