luni, 21 iulie 2014

I felt the knife in my hand and she laughed no more!




M-a tâmpit unguroaica de la care am cumpărat fasolea verde cu “dragă” al ei. Da, dragă, foarte bună fasole, dragă, poftiţi, dragă, câtă doriţi, dragă, pătrunjel nu vreţi, dragă, da ceapa e un leu, dragă. Pula mea, dragă! Am început s-o curăţ în bucătărie, stând pe scaun, c-un castron în stânga şi găleata de gunoi în dreapta. Rupeam cozile şi vârfurile, apoi fiecare păstaie în două pe la mijloc. 800g de fasole. Când am ajuns pe la jumătate eram atât de zen că nu mă mai gândeam la nimic, doar zâmbeam tâmp la punga de fasole. Cu geamul larg deschis şi radioul pornit mă simţeam superfericit. După ce-am pus fasolea pe foc, am ieşit pe geam în aceeaşi stare şi m-am holbat la o pisică neagră trântită în iarbă la soare. La radio a început să urle Tom Jones, Delilah. Poate pentru că zilele astea  citesc o carte despre anger management, a fost prima dată când am priceput altceva decât my my my şi why why why din versurile acestei piese de dragoste rănită. Şi am ieşit din starea zen imediat.


2 comentarii:

  1. Vezi ba, daca pui titlu in engleza cum ne bagi pe toti in ceata. Niciun comentariu in 3 zile.

    RăspundețiȘtergere
  2. da, imi pare si mie rau de aceasta situatie:(

    RăspundețiȘtergere