luni, 11 august 2014

Micile bucurii ale vieţii - bucuria de răul altuia



Am ieşit din piaţă cu plasele în mână şi direct l-am văzut pe cel mai pupincurist, muist, căcăcios personaj din facultatea de ştiinţe economice de pe vremea mea, ajuns în cele din urmă desigur şi în comitetul de cazări ca toţi muiştii superlimbişti. Butona cu o moacă imbecilă la mobil şi avea gâtul imobilizat în gips sau ceva orteză, nu mă pricep. Am zis cu voce tare “Perfect!” şi am pornit revigorat spre casă.


7 comentarii:

  1. Mă, tu ai terminat la FSEGA şi nici aşa nu ai reuşit să fuţi ceva? Eşti fără speranţă.

    RăspundețiȘtergere
  2. ma, tu stai in cluj? esti fara speranta.

    RăspundețiȘtergere
  3. mă, tu faci piața? ești fără speranță.

    RăspundețiȘtergere
  4. Putea-i să-l baţi prieteneşte dar energic pe ceafă şi să-i urezi grabnică însănătoşire.

    RăspundețiȘtergere

Persoane interesate